#DobrogeaDigitală Dobrogea și năvălirea slavilor şi bulgarilor - „Slavizarea bulgarilor a contribuit în mod hotărâtor la continuitatea neamului acestui popor“

 

 

 

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.

 

Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.

 

Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.

 

În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.

 

Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.

 

Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.

 

Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.

 

Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.

 

Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânierea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.

 

Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.

 

Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini.. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relatează despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Expunerea istorică continuă cronologic, autorul ajungând la anul 705.

 

Redăm în cele ce urmează a doua parte din secțiunea din lucrare intitulată „Bulgarii“, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:

 

„Prin așezarea Bulgarilor în Moesia inferioară, împărăția bizantină primise o lovitura din cele mai grele. Barbarii cari până acum veniau din afară în împarație o pradă, se introdusese acum chiar în sânul ei, nemaifiind astfel impedicați de marele fluviu al Dunării şi de cetățile ridicate pe malurile sale, cari opuneau oardelor lor o împotrivire adesea ori greu de străbatut.

 

Asupra domneşte până la 700 şi întemeiază trainica stăpânire a Bulgarilor la sudul Dunarii, prin mai multe lupte norocoase cu Bizantinii.

 

La stabilirea Bulgarilor aci nu li se împotriviră nici Slavii, nici celelalte popoare baştinaşe traco-romane, ceiace înlesni întinderea repede a dominațiunei bulgare.

 

Este de observat numai că Bulgarii fiind puțini se slavizară. Țara ocupată de însă, continu a numi Bulgaria; petrecându-se aci un fenomen analog cu acel din occident cu Normanzii (Germani), cari deveniră mai apoi Francezi, dar provincia ocupată de ei a continuat să se numească Normandia.

 

Slavizarea bulgarilor a contribuit în mod hotărâtor la continuitatea neamului sau mai bine zis a numelui acestui popor, singurul dintre toate popoarele barbare ce l-au precedat în aceste din urmă năvăliri în Peninsula Balcanica, pe care îl vedem stabilindu-se definitiv şi în temeind aci un stat. Slavii de la sudul Dunării, sorbind în masa lor micul număr de Bulgari, au luat cu timpul numele stăpănitorilor lor un titlu legendar pe care-l păstrară cu tărie, transmitându-l din generație în generație până în zilele noastre.

 

Capitala statului bulgar întemeiat de Asparuch a fost oraşul Preslav, (pe Kamcicul mare).

 

Între anii 679-807 au loc o serie de evenimente de mică importanţă, între care notăm că la anul 705, Tervel urmaşul lui Asparuch, primi dela Justinian titlul de Cezar“.

 

Sursă foto: ZIUA de Constanța