Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
15:55 22 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Dobrogea și năvălirea slavilor şi bulgarilor - „Theopanos arată că unul din soldaţi strigă «Tornă, Tornă, Frate» “

ro

17 Jul, 2024 17:00 1331 Marime text
Cetatea Ibida. Sursă foto: ZIUA de Constanța
  • Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă. 

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 
Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 


În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 
Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.
 
Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.
 
Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânierea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.
 
Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.
 
Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini.. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relata despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Finalul secțiunii prezintă o recapitulare a celor antemenționate.
 
Redăm în cele ce urmează a patra parte din secțiunea din lucrare intitulată „Bulgarii“, restul urmând a fi prezentat într- ediție viitoare:
 
„Recapitulând evenimentele istorice precedente de la anii 29 înainte de Chr. şi până la 1186, unele oprim de o cam dată firul istoric, notăm că: De la 29 în. Chr. până la anul 679, Dobrogea ţine de Imperiul Roman.
 
La 679 Bulgarii ocupă Moesia Inferioară şi alcătuiesc un stat cu capitala la Presla, întinzându-se apoi asupra ţinuturilor vecine, între Balcani, Dunăre, Marea Neagră şi Marea Adriatică. La anul 971 acest stat este desfiinţat ele bizantini.
 
Asupra acestei clominaţiuni în Moesia inferioară, în decursul acestui interval de timp, sunt de observat următoarele:
 
La trecerea lor din Scythia în Moesia inferioară, Bulgarii, au găsit teritoriul acestor două provincii romane ocupat de diferite populaţiuni. Dintre acestea, două popoare bine distinete ca număr şi individualitate etnică, formau elementul preponderant: Slavii şi Traco-Romanu.
 
Slavii am menţionat mai sus procesul etnic ce s'a produs: contopirea Bulgarilor în masa de Slavi peste care s'au aşezat; contopire din care s'a născut un popor nou, vorbind limba cuceriţilor şi purtând numele cuceritorilor.
 
În ce priveşte pe Traco-Romanii dintre Hem şi Dunăre, istotia ni-i arată ca formând populaţiunea băstinaşe, fiind proveniţi din diferite neamuri de Traci, din Alani şi din coloniştii şi legionarii români.
 
Din acest amestec s'a născut şi o limbă proprie romanică, vorbită cu diferite nuanţe de urmaşii Traco-Romanilor din Peninsula. Balcanică. Prezenţa în aceste părţi a elementului roman, este semnalată în istorie încă mult timp în urma năvălirilor barbare. Astfel, Priscos scrie că pe vremea sa (448) ţinuturile dintre Marea Adriatică şi Marea Egee, erau locuite de o populaţie romanică care avea ca limbă oficială şi familiară limba romană.
 
Theopanos pe la anul 579, arată că într'o campanie în Tracia, unul din soldaţi strigă «Torna, Torna, Frate.» , Este cunoscut de asemenia că sub Impăratul Mauritius - (582-602) limba de comandă în, armata bizantină, ca şi limba oficială a Imperiului, era limba romană“.
 
Va urma.
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari