#DobrogeaDigitală „George Enescu are marele dar de a procura celor ce-l ascultă emoţia întîlnirii cu imperiile celeste”

Festivalul Internațional George Enescu, care a marcat anul acesta cea de-a 25-a ediție, a atins performanța de a fi fost cel mai mare festival de muzică clasică din lume.
 
Cu 78 de concerte, aproximativ 3500 de artiști români și străini, 32 de orchestre din 14 țări, printre care unele dintre cele mai bune cotate din lume, peste 100 de soliști și dirijori famimoși la nivel mondial, Festivalul Enescu a prezentat 53 de lucrări în premieră românească și trei lucrări în premieră mondială.
Manifestarea a marcat și 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, precum și 50 de ani de la moartea lui Stravinski.
 
75000 de spectatori din România și mai multe țări ale lumii au urmărit concertele organizate la București, în cele patru săli ale Festivalului și transmise online, precum și în sălile de concerte din 13 orașe ale țării, printre care și Constanța.
 
Fanatic admirator al genialului compozitor român, scriitorul dobrogean Pericle Martinescu a avut privilegiul de a-i fi contemporan lui Enescu și de a-i urmări evoluția în câteva concerte memorabile.
Iată mai jos un fragment din volumul de memorialistică „Umbre pe pânza vremii”, în care autorul își așterne impresiile copleșitoare, după un concert al maestrului:
 
 
„Mă întorc de la concertul lui Enescu. Al doilea pe care l-am ascultat săptămîna aceasta - două concerte de sonate, două seri de mari desfătări sufleteşti. Astă seară a cîntat trei sonate: Brahms opus nr. 3, Sonata în la minor de Enescu şi Sonata Kreutzer de Beethoven.
Prima, excepţională, a doua şi a treia sublime, sfîşietoare. Dar am auzit în seara asta o sonată de Enescu, executată de el însuşi. Ce poate fi mai încîntător ? Să asculţi o sonată de un compozitor înzestrat cu harul genialităţii, executată de el însuşi la vioară - şi acest compozitor să fie George Enescu, iar acea sonată să fie inspirată din motivele folclorului românesc - iată tot ce ţi se poate întîmpla mai frumos în viaţă!
Enescu a pus în sonata asta a lui suprema tentativă de înălţare spre culmile celei mai subtile arte, -suprema aspiraţie spre puritate şi desăvîrşire a sufletului nostru naţional. Chiotul de bucurie, subţire, prelung şi patetic, ori izbucnit dintr-odată ca o sondă de argint viu din măruntaiele pămîntului, strigătul profund, exasperat, de durere, dansul jucat după o eu• ritmie înnebunitoare, pămîntul, dragostea, tălăngile turmelor de oi, susurul izvoarelor, feeria nopţilor fantastice, bucuria şi destinul oamenilor - iată ce se poate descifra în compoziţia lui Enescu. Dar nu e numai atît, nu e numai duhul poporului nostru exprimat În muzică. Mai e ceva. Mai e geniul creator al artistului. Prin ce miracol George Enescu trăieşte în epoca noastră şi nu e contemporan cu Phidias sau cu autorul Venerei din Milo ? ... George Enescu e numai linie, numai înălţare, numai claritate. Vioara lui e o minune şi ceea ce izvorăşte din strunele ei farmecă. Cea mai mare simplitate exprimînd desăvîrşirea.
Asta este Enescu, creatorul şi executantul. În faţa lui nu mai simţi prezenţa omului care ţine arcuşul între degetele sale ; totul coboară de undeva, din tainele adînci ale fiinţei artistului. Dacă există vraci în domeniul artei, Enescu este unul. Prin el nu vorbeşte o făptură umană, ci se manifestă fluidul misterios al unei existenţe transcendeintale care se transmite prin muzică, spre desfătarea oamenilor.
George Enescu are marele dar - căpătat de la zei, desigur - de a procura celor ce-l ascultă emoţia întîlnirii cu imperiile celeste. Cînd îl priveşti executînd o bucată, nemişcat, contopit cu totul în efluviile de armonii pe care le toarce arcuşul său vrăjit, ai impresia că nu cîntă un om, ci o statuie. Numai mîna i se mişcă - încolo George Enescu pare împietrit tot timpul execuţiei. Şi înţelegi atunci cutremurătorul adevăr, potrivit căruia cele mai mari creaţii ale spiritului omenesc se săvîrşesc în prezenţa ocultă a morţii. George Enescu, pentru care nu mai există treaptă de urcat spre culmile artei, e un tovarăş bun şi supus al morţii. Din această tovărăşie s-a născut sonata lui de astă-seară - şi celelalte pe care abia aştept să le ascult.
Cînd mă gîndesc că un Enescu poate tăia Existenţa în două cu arcuşul său şi că poate face să alunece pe o coardă de vioară un miracol tot atît de uriaş ca acela care păstrează echilibrul dintre planete şi armonia din infinitul cosmic, mă simt cu totul descurajat că nu sînt decît un simplu om din gloată.”
 
 
#citește mai departe în „Umbre pe pânza vremii“ 
#„Umbre pe pânza vremii“
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 123 de ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: www.festivalenescu.ro


Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: „Prin Enescu nu mai vorbeşte un om, ci vorbeşte fluxul misterios al unei existenţe transcendente”