#DobrogeaDigitală Învățătorii din Cernavodă dintre anii 1918 - 1936

După expunerea primelor șase capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al șaptelea capitol dedicat învățământului din Cernavodă.
 
Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
 


Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
 
Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
 
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
 
După expunerea primelor cinci capitole, l-am abordat și pe cel de-al șase-lea fiind dedicat „Bisericii“, pe parcursul căruia am descoperit poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate.
 
Imediat după expunerea celor două biserici creștin ortodoxe din Cernavodă, raporat la anul 1938, autorul aduce în fața lectorilor o parte din biografiile preoților care au slujit în Cernavodă „de la întemeierea Bisericii“, mai exact: Dumitru Chirescu, Frimu Atanasie, Nicolae Popescu şi Stan Dobrescu, Ion Ţincoca, Ion Ciocan, C. Coadă şi Teodor Samoilă.
 
După prezentarea, în edițiile trecute, a bisericilor ortodoxe, a geamiei și a preoților, astăzi vom continua discuția despre cel de-al VIII-lea capitol, dedicat învățământului din Cernavodă, capitol care debutează cu partea intitulată „Școala până la 1877“.
 
Mottoul dedicat de autor acestui capitol acestui îi aparține Regelui Carol al II-lea: „Aș dori să fac învăţatorimii mele o măr­turisire... Dacă soarta nu m'ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost în mijlocul vostru.“
 
Începutul capitolului, referitor, după cum spuneam, la perioada de dinainte de 1877, prezetând descrierea „primului conducător al şcoalei din Cernavoda“ preotul Dimitrie Chirescu a fost  expus în edițiile trecute. Mai apoi, autorul, Ioan Mușat, aduce în fața cititorilor o parte destul de generoasă din manuscrisul „Amintiri“ lăsat de Dumitru Niţescu, un fost fruntaş al dăscălimei dobrogene. Informațiile publicate din manuscris, preluate la rândul lor din Revista „Lamura“, nr. 6 din 1928,  relatează „stiri referitoare la începuturile școalei româneşti din Cernavoda“.
 
În finalul secțiunii dedicate „Școlii până la 1877“, autorul aduce în atenția cititorilor biografia preotului Dimitrie Chirescu, personalitate emblematică a localității Cernavodă care și-a pus amprenta asupra dezvoltării culturale și nu numai din localitate.
 
Subcapitolul intitulat „Școala după 1878 până la 1916“ este prezentat succint. Autorul amintește de primul local de școală primară construit în anul 1879, apoi face o statistică privind învățătorii din Cernavodă de la înfiițare până în anul 1916, amintind totodată că sursele sale de documentare sunt, în general, izvoare nescrise, respectiv poveștile spuse de bătrânii locului.
 
În finalul subcapitolului, localitatea Cernavodă este numit punct comercial important, datorită căii ferate și industrial, prin cele trei fabrici de aici. Totodată cultura locală nu este neglijată, mai ales că „printre bătrânii localnici sunt foarte puţini fără ştiinţă de carte“.
 
Autorul adaugă mai departe informații despre învățământul din Cernavodă de la începutul Primului Război Mondial și până în anul 1936. După prezentarea situației groaznice a școlii din Cernavodă din timpul Primului Război Mondial și din primii ani de după acesta, detaliile continuă cu cea de-a doua parte din subcapitolul „Şcoala în timpul Răsboiului 1916 - 1918 și până la 1936“, dedicată noului local de școală primară construit în anii 1930. Sunt prezenate sumele necesare construirii, comisia specială, dotările școlii etc. Totuși, în ciuda impozanței clădirii, autorul precizează că localul nu beneficiază de unele dotari,  „aşa cum pedagogia modernă cere“.
 
În ediția de astăzi prezentăm inventarul realizat de Ioan Mușat, autorul lucrării, cu privire la învățătorii din Cernavodă din perioada 1918 - 1936. Sunt incluse scurte biografii ale acestora, în cele ce urmează fiind redate o primă parte, în ediția viitoare urmând a fi prezentat și restul:
 
„1. ELENA G. BARTOLOMEU, născută Chirescu, a funcţionat în continuare 1918 - 1920, când s'a transferat la Bucureşti.
 
2. EUGENIA LT. CONSTANTINESCU, din Cernavoda, născută C. Simionescu, la 27 Septembrie 1889, absolventă a şcoalei normale din Iaşi, în anul 1909. A venit în Cernavodă în anul 1918. În prezent e directoarea şcoalei primare de fete.
 
3. EUFROSINA LT. IACOB, din Cernavoda, născută C. Simionescu, la 20 Ianuarie 1895, absolventă a şcoalei normale din Iaşi în anul 1915. A venit în Cernavoda în anul 1919. Funcţionează şi în prezent.
 
4. VICTORIA NEDELCU, din Cernavoda, născută Chirescu la 21 Decembrie 1879, absolventă a şcoalei normale din Bucureşti, în anul 1896. A funcţionat în Cernavoda: 1696 - 1897 şi dela 1913 - 1927, când a ieşit la pensie.
 
5. MARIA DINU, din Seimenii Mari, născută Petre Galeş, la 31 Decembrie 1888, absolventă a şcoalei normale din Bucureşti, în anul 1909. A venit în Cernavoda in anul 1919. Funcţionează și în prezent.
 
6. VICTORIA CPT. POLIZU, din Cernavoda, născută N. Dobrescu, la 26 Iulie 1893, absolventă a şcoalei normale din Bucureşti în anul 1918. A venit în Cernavoda în 1919. Funcează şi în prezent.
 
7. ION CONSTANTINESCU, din Comuna Adam Jud. Tutova, la 30 Aptilie 1873, absolvent al şcoalei normale din Galaţi în anul 1892. A venit în Cernavoda în anul 1924 şi a funcţionat până în 1931, când a ieşit la pensie. A fost revizor şcolar de control doi ani
 
8. MARIA ST. COJOCARU, din Comuna Rogojeni Jud. Covurlui, născută G. Enache, la anul 1899 Iulie 19, absolventă a şcoalei normale din Galaţi în anul 1918. A venit în Cernavoda în anul 1928. În prezent, directoarea gdrădinii de copii.
 
9. ELEONORA I. MUŞAT, din Cernavoda, născută N. Dobrescu la 31 Ianuarie 1902, absolventă a şcoalei normale din Braşov, în anul 1923. A venit în Cernavoda în 1923. Funcţionează şi în prezent.
 
10. ELENA D. GROSU, a funcţionat un an 1927 - 1928. Actualmente la şcoala No. 10 de fete Brăila.
 
11. D-ra DICRANUI PAPAZIAN, născută în Cernavoda. A funcţionat în 1929 - 1930. “
 
Va urma.
 
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
 
Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală: Noua școală primară din Cernavodă din anii 1930 - „Deşi clădirea este frumoasă, nu i s-au făcut camere mai multe, aşa cum pedagogia modernă cere“