#DobrogeaDigitală Melancolii de toamnă...

În volumul  „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940” (parte din seria de jurnale în care scriitorul dobrogean Pericle Martinescu reflectă, în note subiective, peste jumătate de secol de istorie personală și colectivă), este reînviat un an frământat, în care tânărul bibliotecar își trăiește dramele interioare, aflate în consonanță cu zbuciumul unei lumi măcinate de război, de lipsuri, de neliniște.



Într-o însemnare din luna noiembrie, memorialistul relatează o plimbare pe malul lacului, într-un parc bucureștean unde, purtat de melancolii autumnale, își întâlnește un coleg de liceu din Constanța, îndrăgostit și el de culorile toamnei, de „sezonul nostalgiilor şi al morţii, cel mai apropiat de flamurile eternităţii.”
Petrec împreună o după-amiază înmiresmată, discutând despre artă, despre iubire, despre lume și viață, „doi aiuriţi, probabil, dar poate singurii prieteni sinceri, recunoscători, ai naturii şi ai acestei admirabile zile de noiembrie”.
 
„Despre sufletul românesc aş vrea să însemnez câteva cuvinte aici, astă seară, fiindcă pe acesta l-am trăit astăzi mai pur, mai intens ca oricând. La prânz, imediat după masă, între 1 şi 3, am făcut o plimbare la Şosea. Aş fi avut remuşcări să pierd această minunată zi de toamnă, fără a face o plimbare printr-un cadru de natură liniştită, pustie, încărcată de mireasma putreziciunii autumnale. Pe unde am rătăcit, nu era nici picior de om. De-a lungul aleelor singuratice se întindeau covoare de frunze uscate, iar copacii erau parcă aşternuţi pe pânza toamnei de o pensulă pesimistă, dar alimentată de arderi ascunse, ca un decor de teatru pregătit pentru o melodramă puternică. În jurul lacului Herăstrău, nimeni, numai eu. Mă simţeam năpădit de o melancolie adâncă, şi în acelaşi timp de frenezii mistuitoare. Două avioane se jucau prin văzduh, ca două păsări îndrăgostite. Nici o barcă pe lac, nici o fiinţă pe alee, doar vântul subţire cânta în rămurişul plopilor tineri sau în al sălciilor plângătoare, cu un murmur discret, duios, ca şi cum ar fi intonat pe coardele frunzelor galbene ce se mai ţineau încă de braţele copacilor o doină pasionată şi răscolitoare.

Un plop părea un fuior de ramuri pe care vântul torcea firul nostalgic al eternităţii ce plutea în jurul lui. Nu mă mai săturam admirându-l, mă simţeam un frate al lui, l-aş fi îmbrăţişat, aş fi schimbat cu dragă inimă rolul meu de visător plimbăreţ pe marginea lacului, cu rolul lui de nemişcat străjer al cerului si veciniciei. Da, al veciniciei, căci nicăieri nu ai mai concret sentimentul veciniciei ca în faţa unui copac singuratec, prin crengile căruia vâjâie vântul ca visurile prin inima noastră. Eram fericit, cu toate că-mi dădeam seama de situaţia mea aproape ridicolă; la vârsta mea, acum, când toți cei de-o seamă cu mine muncesc, se agită, luptă - eu rătăcesc pe malurile unui lac, ca o apariţie din alte veacuri, fără grijile ce apasă lumea aceasta nebună, sau ca un prinţ neştiutor de durerile şi zbuciumul omenirii.

Mai târziu, am zărit la capătul celălalt al unei alei, un alt rătăcit, care, ca şi mine, număra frunzele ce mai rămăseseră prin copaci, şi-şi trăgea umbra după el ca o lotcă ce aluneca greu pe pământul uscat. Când s-a apropiat de mine, am avut o tresărire de surpriză. Rătăcitul, era un fost coleg de-al meu, de la liceul din Constanţa, acum artist, cânta la havaiană, într-un bar de noapte din Bucureşti. Nu-l mai întâlnisem de mult. Colegi de clasă am fost cu vreo cincisprezece ani în urmă. Ultima oară l-am văzut, acum doi ani, la „Rai", unde o acompania pe Galia Faresova, după miezul nopţii, în localul de pe Pictor Grigorescu. Acolo îl revedeam după mulţi ani de la despărţirea noastră din liceu, pe colegul Ştiploşec Eugen, băiatul acela blond, din fundul clasei, nu strălucit la învăţătură, dar simpatizat de toţi colegii lui.

Azi am avut impresia că am întâlnit un Destin pe marginea lacului pustiu, învolburat de briza puternică dinspre Floreasca. Ne-am plimbat împreună mult şi am vorbit despre viaţă, despre artă, despre iubire, despre lume, evenimente, proiecte. Doi aiuriţi, probabil, dar poate singurii prieteni sinceri, recunoscători, ai naturii şi ai acestei admirabile zile de noiembrie. Pe chipul lui se observau urmele vieţii pe care o duce: somn puţin, nopţi albe, griji, lupte aspre cu existenţa. O parte din ele se observă şi pe chipul meu, aşa că ne înfrăţeam parcă. Suntem croiţi din aceeaşi stofă sufletească, îndrăgostiţi de lumină, dar şi de obscuritate, iubind la fel de mult toamna, fiindcă e sezonul nostalgiilor şi al morţii, cel mai apropiat de flamurile eternităţii. M-am despărţit de el cu sufletul vibrând de o vie şi neînţeleasă aspiraţie spre ceva tainic şi nedefinit.”

#citește mai departe în „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”
 #„Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri  și de azi“ .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: descopera.ro
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: „Revendic libertatea personală, cu condiţia să fie creatoare, nu distrugătoare”