Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
06:33 26 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Portretul lui Alexandru Cazaban - „Trece prin viaţă ca o albină care vrea să stoarcă, din florile câştigate de alţii, toată mierea...“

ro

24 Jun, 2022 00:00 2271 Marime text
  • Alexandru Cazaban I-a cunoscut pe Eminescu, Caragiale (cu care a și colaborat la „Moftul roman“), Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea.

Lucrarea „50 de figuri contimporane“ prezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.

Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.
 
Așa cum era și firesc, cartea începe cu portretul Regelui Carol I descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […]  părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“. Urmează descrierea Reginei Elisabeta a României, „mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“.
 
Seria de portrete continua cu Ion I. C. Brătianu ( n. 1864 - d. 1927), cel care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.
 
La galeria de portrete se adaugă o personalitate emblematică, scriitorul Alexandru Cazaban. Membru al Societății Scriitorilor Români, al Uniunii Scriitorilor R.P.R., ziarist, membru al Sindicatului Ziariștilor din București, editor și conferențiar, Cazaban s-a născut pe 23 septembrie 1872 în Iași și a decedat în 1966, București.



În timpul Primului Război mondial, Alexandru Cazaban a editat, împreună cu Rudolf Suțu, cotidianul ieșean „Dușmanul”, îndreptat contra ocupației germane. De la 1 august 1920 a fost angajat, ca șef de birou, în cadrul Direcțiunii Generale a Artelor din Ministerul Culturii și Artelor.
 
A fost și membru în Consiliul de administrație al Societății de Difuziune Radio Telefonică din România (din 1936). I-a cunoscut pe Eminescu, Caragiale (cu care a și colaborat la „Moftul roman“), Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea.
 
Textul de factură profundă, impresionează prin cumulul de detalii, reușind să creeze o imagine clară a personalității descrise. Redăm mai jos rândurile scrise despre Alexandru Cazaban la care se adaugă pictura pe care o găsiți în galeria foto.
 
„Ochi de veveriţă luminând un bot şiret de vulpe; poartă plete poetice sau, mai bine zis, o claie răscolită de păr, deşi nu scrie decât proză; trece prin viaţă ca o albină care vrea să stoarcă, din florile câştigate de alţii, toată mierea...

- Dar care fabrică numai fiere !  îmi şopteşte un glas, pe care nu-l cunosc, dar pe care-l desluşesc bine în liniştea din jurul meu.
- Glasule, n’ai cuvântul ! Acum eu vorbesc.

Niciodată n’am putut să-mi dau bine seama, dacă acest scriitor inegal, când bun observator, când stilist neglijent ; când spiritual, când rău ; când inspirat, când grăbit; când şi una şi alta, când nici una nici alta, este o simplă cumătră masculină, răutăcioasă şi vicleană, care ia spiritul drept un pretext ca să-şi poată satisface viţioasa-i pasiune de ponegrire ; sau este un spiritual pasionat, pe care gluma îl ispiteşte atât de mult încât, pentru o vorbă de spirit, nu poate să cruţe nici chiar reputaţiile bine statornicite ale prietenilor săi.

Nu ştiu. El susţine că nu e rău. Şi-l cred. Prietenii lui zic altfel. Şi nu pot să nu-i cred. Unde să caut adevărul?

În talentul scriitorului. El stă ascuns acolo, ca fruntea îngustă a lui Cazaban sunt claia răscolită a părului, ca puterea lui de observaţie în lumina subţire a ochilor lui mici.

Cazaban e rău pentru unii, findcă are talent ; e rău pentru alţii, fiindcă nu-şi cultivă destul acest talent ; e rău pentru toată lumea, fiindcă are spirit de observaţie. O, mare cusur e să bagi de seamă cusururile semenilor tăi ! In ziua când ochii aceia de veveriţă nu vor mai putea să surprindă ridicolul oamenilor în flagrant delict de auto-admiraţie, atunci Cazaban va deveni, desigur, un om cu suflet generos, o fire binefăcătoare şi chiar un scriitor cu talent.

De aceea îl prefer cum este acum.“
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari