#DobrogeaDigitală Preotul Dimitrie Chirescu din Cernavodă (I) - „A isbutit să mulțumească toate naționalitățile“

 
Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
 
Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
 
 
Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
 
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
 
Așadar, după cum punctează autorul, „să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor șase capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al șaptelea capitol, „Biserica“. Pe parcursul acestui capitol vom descoperi poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate.
 
Imediat după expunerea celor două biserici creștin ortodoxe din Cernavodă, raporat la anul 1938, autorul aduce în fața lectorilor o parte din biografiile preoților care au slujit în Cernavodă „de la întemeierea Bisericii“, mai exact: Dumitru Chirescu, Frimu Atanasie, Nicolae Popescu şi Stan Dobrescu, Ion Ţincoca, Ion Ciocan, C. Coadă şi Teodor Samoilă.
 
După prezentarea, în edițiile trecute, a bisericilor ortodoxe, a geamiei și a preoților, astăzi vom începe discuția despre cel de-al VIII-lea capitol, dedicat învățământului din Cernavodă, debutând cu partea intitulată „Școala până la 1877“.
 
Mottoul dedicat de autor acestui capitol acestui îi aparține Regelui Carol al II-lea: „Aș dori să fac învăţatorimii mele o măr­turisire... Dacă soarta nu m'ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost în mijlocul vostru.“
 
Începutul capitolului, referitor, după cum spuneam, la perioada de dinainte de 1877, prezetând descrierea „primului conducător al şcoalei din Cernavoda“ preotul Dimitrie Chirescu a fost prezentat în ediția trecută. Mai apoi, autorul, Ioan Mușat, aduce în fața cititorilor o parte destul de generoasă din manuscrisul „Amintiri“ lăsat de Dumitru Niţescu, un fost fruntaş al dăscălimei dobrogene. Informațiile publicate din manuscris, preluate la rândul lor din Revista „Lamura“, nr. 6 din 1928,  relatează „stiri referitoare la începuturile școalei româneşti din Cernavoda“.
 


În finalul secțiunii dedicate „Școlii până la 1877“, autorul aduce în atenția cititorilor biografia preotului Dimitrie Chirescu, personalitate emblematică a localității Cernavodă care și-a pus amprenta asupra dezvoltării culturale și nu numai din localitate. Ioan Mușat prezintă o biografie amplă din care redăm astăzi prima parte, restul urmând a fi prezentat în ediția viitoare:
 
„Pr. Dimitrie Chirescu s'a născut în comuna Rasova Jud. Constanta, la anul 1842, dintr'o veche familie de cărturari, ctitori şi slujitori ai bisericii din comuna sa natală-eminamente românească.
 
Fiu al lui Chirea Deli Iorga, ciorbagiul primarului satului, poreclit astfel de Turci, pentru severitatea cu care pedepsea pe cei vinovați de fapte rele și mai ales pe Cerchezi, hoți şi pe turcii cari încercau să pângărească casele de creştini şi al Mariei născută Târpan, care era sora preotului Encica.
 
Atât Chirea Iorga, cât şi tatăl său moş Iorga, cât şi unchiul preotului Encica, erau cărturarii satului şi deci conducătorii bisericei locale. Aşa că tânărul Dimitrie fiul lui Chirea, era crescut pe langă biserică şi inițiat în ale şcoalei şi ale bisericii şi pentrucă avea o deosebită pre dilectie pentru cultură a fost trimis să-şi desăvârşească studiile pe lângă Mitropolitul Grigore la Silistra şi la Tulcea, unde era a doua sa reşedintă.
 
Dotat şi cu inteligentă deosebită, a învățat pe lângă studiile de seminar şi de Gimnaziu, atât cât se putea învăta pe atunci probabil studiind singur şi limbile turcă, greacă, rusă şi bulgară, pe care le scria şi le vorbea la perfectie. Mai pricepea limba franceză și italiană, şi deslega traduceri latineşti. Cu aceste studii pe care le desăvârşea singur, îl gäsim învătător încă din frageda-i tinereţe, atât la Rasova, cât şi prin satele pe unde se simtea nevoe.
 
La 1867, fiind învăţător în comuna Alimanu, din sus de Rasova, se căsătorește, cu eleva lui, Gherghina, fica ciorbagi ului Marin Drăguşin din comuna Alimanu.
 
În 1871 este preoțit pe seama parohiei Rasova de care tineau şi satele Vlachioi, Alimanu, Mulciova, Arabagi (Hateg) şi Polucci.
 
În calitate de învățător, era şi un fel de inspector, delegat cu controlul şcoalelor de pe malul drept al Dunării, până la Tulcea: iar la anul 1870, ia parte cu multi alții, la înființarea societății de cultură şi limbă din Silistra. În acest timp Cernavoda era locuită de patru naționalități şi anume: Români, Turci, Greci şi Bulgari.
 
Românii se ocupau cu plugăria și erau cei mai numeroşi.
 
Aveau mahalaua lor şi biserica lor cu hramul St. Nicolae. Erau aşezați pe dealul unde este astăzi cimitirul ortodox.
 
Turcii se ocupau tot cu plugăria și erau aşezați mai spre Medgidia, formând mahalaua lor. Aveau geamia lor. Grecii şi bulgarii aveau așezările lor, între Români şi Turci şi erau în cea mai mare parte negustori.
 
Prin faptul că în Cernavoda era numai o singură biserică creştină, începuse lupta între naționalităţile creştine, pentru a pune stăpânire pe biserică. De multe ori aceste lupte se ter minau cu vărsări de sânge. Aceste incidente se petreceau în special la sărbătorile mari, când fiecare vrea să se facă slujba în limba lor.
 
Ca să impace pe creştinii din Cernavoda, Mitropolitul de la Silistra a socotit că este necesar să trimeată un preot cult, care să ştie să slujească şi pentru Greci, mai numeroşi decât Bulgarii. Acel preot a fost găsit în persoana Ini Popa Dimitrie dela Rasova.
 
Pr. Chirescu s'a stabilit în Cernavoda în anul 1872. Mitropolitul nu se înşelase în alegerea ce făcuse, prin faptul că Pr. Chirescu a isbutit, prin felul lui de a se comporta, să multumească toate naționalităţile.
 
Serviciul religios în biserică îl făcea în limba românească iar în zile mari, citea evangheliile şi în grecește, bulgăreşte şi ruseste, iar la hramul bisericii, adică la Sf. Nicolae citea şi în turcește, căci și turcíi începuserà să recunoască acest Sf. Creştin.
 
Parohia Cernavoda era foarte întinsă, căci cuprindea şi satele Cilibichioi, Geabac, Tortoman, Defcea şi câtva timp şi Taşpunarul cu Chiorceşmea, iar preotul Chirescu ajunsese cu noscut în multe părţi ale Dobrogei, prin activitatea sa pe te renul şcolar, bisericesc și național românesc. Avea delegație de la Mitropolia din Silistra să cunune şi pe tinerii creştini de alte nationalități, cum a fost cazul special dintre grecul Gheorghe Calfa cu Tudora, (născută Severeanu), precum şi delegație de a preoți cum a fost cazul cu preotul Moscu dela Cocargea.”
 
 
Va urma.
 
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
 
Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală: Vizita lui Ion Bănescu în Cernavodă - „Nu numai la Cernavoda, dar de la o margine la alta a Dobrogei, a înfiinţat şcoli“