#DobrogeaDigitală Starea sanitară a Dobrogei din anul 1879 - „Reputația de insalubritate ce o are Dobrogea este foarte exagerată“ (I)

 
 
În luna februarie a anului 1879 apare una dintre cele mai vechi mărturii asupra stării Dobrogei, scrisă de baronul Willem D. Hogguer, un nobil francez, care a călătorit aici, chemat de „afaceri de serviciu”.
 
Scrisă într-un număr restrâns de pagini, mai exact 57, lucrarea se prezintă sub forma unui „jurnal de călătorie“, cu informații adunate sub titlul „Informațiuni asupra Dobrogei”. Însemnările baronului proiectează o imagine asupra provinciei unde francezul a fost nevoit să zăbovească, din pricina unei ierni neobişnuit de aspre și care a dus la întreruperea tuturor căilor de comunicaţie, după cum se arată în prefața cărții.
 
Importanța lucrării decurge, printre altele, din faptul că impresiile baronul d’Hogguer despre provincia pontică fac parte din izvoarele care alcătuiesc o opinie contrară altor autori – opinie culeasă, ce-i drept, din relatările altor călători contemporani cu baronul d’Hogguer - care afirmaseră că ţinutul ar fi peste măsură de insalubru. Este adevărat - afirmă baronul - că unele zone sunt afectate de friguri, favorizate de existenţa bălţilor şi a necunoaşterii de către locuitori a celor mai elementare reguli de igienă.
 


Willem D. Hogguer a vizitat Chiustenge (Constanța), Tulcea, Măcinul, Sulina, Medgidia (cu poziția sa importantă, sub raport comercial, agricol și strategic), districtul Babadag, „partea cea mai bogată, mai sănătoasă și mai interesantă din toată Dobrogea”. Și-a notat detalii despre păduri, saline, cariere, culturile de cereale, comerțul cu grâne, „lânuri” sau pește. Și-a îngăduit chiar să adauge sfaturi și sugestii despre îmbunătățirile care s-ar putea aduce economiei acestei provincii, sesizând potențialul său insuficient exploatat. Lucrarea este completată cu anexe prezentând tabele cu structura populației, prețuri practicate pe piața Tulcei sau produsele exportate din Chiustenge.
 
Seria de articole pe care le vom prezenta în edițiile următoare are rolul de a expune încă o opinie despre Dobrogea anului 1879. În câteva ediții precedente (vezi Citește și) au fost prezentate și alte impresii, astfel că lectorul își poate forma, în urma parcurgerii acestor opinii contrare în unele privințe, o imagine de ansamblu a Dobrogei din acele vremuri.
 
Prima parte a lucrării este dedicată „Stării sanitare a Dobrogei“. Autorul prezintă în linii mari constatările sale, arătând locurile din teritoriu care păreau a fi mai mult decât insalubre, dar precizând că generalizarea creată de contemporanii săi în această privință ar fi exagerată căci „după opinia mai multor medici locuind de mai mulți ani în Dobrogea, resultă ca reputația de insalubritate ce o are este foarte exagerată“.
 
Textul de mai jos, ușor modificat din punct de vedere semantic pentru o lecturare mai accesilă, este o prima parte a acestui capitol. Restul va fi prezentat într-o ediție viitoare. Redăm în cele ce urmează rândurile scrise de baronul d’Hogguer despre „Stărea sanitară a Dobrogei“:
 
 
„După opinia mai multor medici locuind de mai mulți ani în Dobrogea, resultă ca reputația de insalubritate ce o are este foarte exagerată.
 
Într'adever în câteva districte, mai ales pe toată partea laterala a Dunării, spre pildă de la Isaccea până la Doeni, şi de la Tapel până la Silistra, frigurile domnesc într'o stare aproape endemică; dar fără vrun caracter perniciost sau tifoidic.
 
Causele principale ale acestor friguri, se găsesc în orice țară prin care trece un fluviu mare care la gura lui se împarte în mai multe brațe şi formează la ore care epoci ale anului balți întinse şi nenumerate lacuri, având mai toate comunicație cu fluviul.
 
Dunărea în timpul marelor crescerte de apă, se revarsă într’un mod considerabil peste şesurile litoralului ei.
 
Nivelul fluviulul lăsându-se adesea ori în jos cu mare iuțeală, apele n'au vreme de a sa scurge, şi depun atuncea un mare număr de materii organice, care, prin căldură şi prin fermentaţia pământurilor udate, desvoltă miasmele paludeene.
 
Trebue să gasim isvorul acestor miasme în nenumăratele girle naturale şi de multe ori artificiale pe cari le faci pescarit spre a aduce apele fluviului în iazuri ca să atragă pescii ce vin la vremea prăsilei, de'şi depun icrele.
 
Cand apele se retrag, pescari elădese zăgazuri spre a impedeca reiutrarea pescilor în fluviu şi pescuitul începe.
 
Bălțile, a căror scurgere este astfel oprită, sunt fără îndoeală isvorul cel mat funest al miasmelor paludeene. Toate satele de pescari, şi chiar cele dinnăuntru, nu cunosc absolut nici cele d'anteiu pricipii hygienice.
 
Locuitori obicinuit se culcă pe rogojini, pe un teren umed si câte o dată numai pe nomolul lăsat de ape. Este dar inevitabil ca miasmele ce se rădică să fie causa frigurilor care le bântue.
 
Hrana lor asemenea lasă foarte multe de dorit în privința calității ei.  Pesce proaspet sau sărat, ceapă, cafea proastă, pâine foarte proastă le sunt mai toată hrana; ajunurile cele lungi ale posturilor contribue şi ele a mări acéstä tendință.
 
Partea cea mal încercată de friguri este fară contestatie orăşelul tătăresc Megidie, a căruia populație a fost, acum vr'o catva ani, decimată de boală. Insalubritatea districtulul Megidie se atribue de către chiar medicii ţărei la însăşi situația satelor.
 
Spre pilda, Megidie este în mare parte clădită la poalele unor coline, şi parte pe malul unor bălți mari pestilentiale. În începutul toamnei, acestă baltă se usucă prin evaporația apelor și se transformează într'un imens ses plin de noroi negru şi fetid, unde se descompune, la căldura razelor solare o masă enormă de materii organice, principalmente pesci, broşte și putrigăiuri vegetale; şi precum am discutat mai sus miasmele pa ludeene se degajeză cu mare repediciune.
 
Adăogați că puțurile sunt toate situate în partea cea mai de jos a terenurilor de pe lângă bălți. Aceste ape deja necurate prin nivelul lor inferior cu acela al balților, şi supuse la toate infiltraţiunile pămêntului, devin prin positia lor şi mai necurate.
 
Aceste puțuri în genere sunt săpate la centrul planurilor înclinate între lăcuință şi baltă. Resultatele sunt logice.
 
Cu ploile torențiale ale tomnei, toate murdăriile oraşului sunt împinse în josul colinei, parte din ele petrund în puțuri şi remăn în baltă.
 
Toate locuințele de la Megidie sunt clădite cu pământ şi noroi, acoperite cu stuf din balți și adesea ori nivelul camerelor este mai jos de cât acela al stradelor. Camerele sunt joase, mici şi fără cea mal mică ventilație.
 
O familie întreagă adesea bărbatul, nevasta și câte cinci sau șese copii, trei patru câini, porci, găini etc., se culcă tot la un loc pe acest teren umed într'o singură cameră păstrand pe cea-l'altă pentru proviziile şi bucatele adunate pentru iernă. Mai adesea grajdul vitelor face parte din casă si comunică printr'o uşă tot-d'auna deschisi.
 
Acesta este foarte rar curățit și paiele putregite etc. înmulțesce miasmele ce apucă de nas pe căletorul care intră în cociobele acestea unde domnesc frigurile; adăogați că latrinele, adică o simplă gropă săpată în pamânt şi îngrădită cu gard se află în tot-d'auna aproape de casă, şi veti înțelege lesne că reputaţia orăşelului Megidie şi a satelor acestul district nu este usurpată.
 
Brumele cele groase de nopte sunt foarte primejdioase în aceste ținuturi.
 
Aşadara frigurile sunt forte dese în Dobrogea; însă nicairi n'au caracterul pernicios“.
 
 
Va urma.
 
Descarcă gratuit lucrarea „Informațiuni asupra Dobrogei“ de Willem D. Hogguer din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Sursă foto: ZIUA de Constanța

Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: O călătorie în timp - orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (I). Necesitatea unei reconstituiri istorice
#citeşteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (II). Statuia, Delavrancea, plajele și primarii
#citeșteDobrogea: O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (III). Sala de Cură, edificii și străzi
Cum arăta Constanţa în perioada 1880-1895?: Populaţia, vechile străzi şi clădirile publice (I) (galerie foto)
#citeșteDobrogea: Populația Dobrogei și veniturile obținute în 1879
#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje: Starea economică a Constanţei în ajunul războiului din 1877
#citeșteDobrogea: Dobrogea după 1877, văzută prin ochii contemporanilor