#DobrogeaDigitală „Vasile Moldoveanu – un tenor român pe patru continente”, de astăzi în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța

 

La mulți ani, maestre Vasile Moldoveanu, la sărbătoarea celor opt decenii și jumătate de viață!

 
De cinci ani încoace, ziua de 6 octombrie are o conotație cu totul aparte pentru cotidianul ZIUA de Constanța.
Spre deosebire de multe alte personalități ale Dobrogei și Constanței pe care le omagiem cu profundă recunoștință pentru rolul jucat în istoria acestei provincii, de numele și renumele maestrului Vasile Moldoveanu, care astăzi împlinește 85 de ani, cotidianul ZIUA de Constanța s-a legat într-un mod cu totul aparte.


Este personalitatea artistică dobrogeană de excepție care a dat naștere unei serii întregi de evenimente organizate de un ziar de provincie și dedicate comunității constănțene.

În decembrie 2015, cotidianul ZIUA de Constanța reușea, cu sprijinul conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan, performanța de a-l readuce în orașul natal pe maestru, de altfel stabilit de trei decenii la Monte Carlo, pentru a fi omagiat pe prima scenă unde a fost descoperit de mentorii săi, după un exil de mai bine de șase decenii. Cu acel prilej, tenorul Vasile Moldoveanu avea să devină cetățean de onoare al orașului natal.
 
Astăzi, când în familia maestrului Vasile Moldoveanu este mare sărbătoare, ne alăturăm cu o surpriză pusă la cale prin amabilitatea scriitoarei Ioana Diaconescu și a criticului Alexandru Pătrașcu, autorii volumului „Vasile Moldoveanu – un tenor pe patru continente”, care de astăzi va putea fi lecturat online în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța.

În 2011, apărea la Editura Muzicală prima ediție a cărții „Vasile Moldoveanu – Un tenor român pe patru continente. Pasiune și credință”. Absența îndelungată din România a artistului (plecat din țară în 1972, revenit abia în 2010), cenzura impusă asupra informațiilor despre tenorul român de către autoritățile comuniste până în 1989, precum și inevitabila estompare a imaginii sale odată cu încheierea carierei artistice făceau ca, la data publicării primei ediții, alcătuirea unei monografii să fie dificilă.

A primat redescoperirea acestei personalități a lumii operei, oferită publicului meloman din România, care ignora în cea mai mare parte, din motivele enumerate mai sus, existența lui Vasile Moldoveanu.

În anii care au trecut de la publicarea primei ediții și odată cu vizitele mai dese întreprinse de Vasile Moldoveanu în România, tenorul a devenit din ce în ce mai cunoscut publicului, iar biografia și cariera artistică a acestuia au început să capete tot mai multă consistență, impunându-se astfel o a doua ediție, completată cu mai multe informații interesante.

 

CITEȘTE INTEGRAL VOLUMUL ÎN FORMAT PDF AICI

 

Despre autorii volumului „Vasile Moldoveanu – un tenor pe patru continente”
 

Ioana Diaconescu (n. 21 iulie 1947, București) este o poetă contemporană, traducătoare, publicistă, jurnalistă media, cercetătoare de istorie recentă, membră a Uniunii Scriitorilor din 1971.

Referințe critice
Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu „Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I – Promoția 70”- București 1995:

“Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât ”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu endemic, unde materia și-a pierdut concretețea subtilizându-se în densitatea unei umbre, cu ochii întorși spre universul acesta umbros și imploziv, solitar în reverie[…],  eul liric trăiește la cei 19 și 22 de ani ai poetei – într-un regim de zbor planat, prielnic visării[...]”,

- dar in volumele de mai târziu

” Poezia e practic redescoperită cu devoțiune și umilință, ca un pământ salvator, ca un aer fără de care viața însăși e amenințată.[…].

În fond, tensiunea lirică a poeziilor din”Herb”(1986, București – ultimul volum de versuri publicat de I.D. înainte de 1989) vine în primul rând din transferul singurătății în solidaritate prin proiecția eului într-un context populat de figurile încărcate de rost simbolic ale imaginarului.”

 
Alexandru Piru (în „Poezia românească contemporană 1950 – 1975” – București 1975 constată la al treilea volum al foarte tinerei poete („Adagio” – București 1973) că „Atenția cade din ce în ce mai mult asupra virtuților muzicale ale poeziei, ale ritmului lent, unduitor ca un pas des deux”.
 
La Nicolae Steinhardt citim, în volumul „Monologul polifonic” (București 1991), un aparte punct de vedere exprimat în eseul „Fata și Moartea“, referitor la poezia Ioanei Diaconescu: „Destinul, decreta Napoleon, e politica. Și adăuga Thierry Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit.

Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi prezent.

Dumnealui destinul se tălmăcește așa: Dumneaei, moartea. Moartea e Personajul Central, e Locul Geometric și Privilegiu, e Substratul Comun. Statuia Comandorului în mișcare. Ea se ascunde (uneori nici atâta) îndărătul tuturor substantivelor, adjectivelor folosite de poetă, surâde, rânjește, îmbie ori atacă prin și odată cu toate culorile.

Sub aburul verii, sub rouă verde, iarbă, lumină, mure, nea, zăpadă, undă de foc, odihnă, noapte, inel de argint, iarnă, vară, toamnă, vin și precumpănitor sânge – cine sălășluiește?

Cea titluită «otrava cerului». Iar adjective atât de ne fățarnice și neprimejdioase ca blând, curat, cald, pal, palid, calin – la cine se referă? Tot la dumneaei, cucoana cea rea, mosafira inopinată, stăpâna secretelor, deținătoarea frigului care e cald, a luminii care întunecă, neguraliva care pe toate le descurcă, grăbita ori prearăbduria cumătră neciclică a Proserpinei...”.
 
Alte referințe critice:

• Grete Tartler (în volumul „Melopoetica” – București 1984),
• Mircea Iorgulescu (în volumul „Scriitori tineri contemporani“ – București 1984),
• Aurel Martin (în revista „Contemporanul”, 1982),
• Mircea Scarlat (în revista „România literară”, 1982),
• Alex Ștefănescu (în revista „România literară”, 1984),
• Daniel Dimitriu (în revista „Convorbiri literare”, 1985),
• Elena Tacciu (în revista” România literară”, 1986),
• Liviu Grăsoiu (în emisiunea “O carte pentru biblioteca dumneavoastră” – 1997 Radio România),
• Petru Poantă ( în volumul “Radiografii” – Cluj 1978),
• Sultana Craia (în revista “Luceafărul”, 1986),
• Octavian Soviany (în revista”Luceafărul” nr. 20, 24 mai 2000) etc.

 
O atenție deosebită o acordă poeziei Ioanei Diaconescu profesorul universitar și critical literar Elvira Sorohan publicând două studii referitoare la poezia ei în revistele „Convorbiri literare “ (“Ce ne spune poezia Ioanei Diaconescu”) în 2015 și „România Literară”(„Ioana Diaconescu citită în transparența poeziei”) în 2016.
 
Criticul Alexandru Pătraşcu este un ziarist de operă, mult respectat de cititorii genului, nu numai din ţară, ci şi de cei ai „Opera Magazine“, revistă britanică lunară dedicată acoperirii tuturor lucrurilor legate de operă. De asemenea, colaborează cu Associated Press, Actualitatea Muzicală, Adevărul, Dilema Veche, Cotidianul, fiind totodată și managerul editorial al blogului despreopera.com cu care a câștigat și un premiu, în 2016, pentru cel mai bun blog cultural, acordat de revista ELLE. (vezi CV în secțiunea Documente)
 

Citește și:

#citeșteDobrogea Tenorul constănțean Vasile Moldoveanu împlinește 84 de ani. La mulți ani, maestre! (galerie foto)
  Citește în format integral

197