Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
21:30 23 11 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Ziua Republicii și avatarurile sale

ro

30 Dec, 2021 00:00 2228 Marime text
  • La 30 decembrie 1947, comuniștii români, sprijiniți de sovietici, au impus abdicarea Regelui Mihai și au proclamat Republica Populară Română 

Încălcând Constituția în vigoare la acea dată, în seara zilei de 30 decembrie 1947, a fost convocată o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română. Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară, iar deputații fiind plecați în circumpscripții, nu putea exista o adunare legal constituită, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București.



Totuși, adunarea s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea și forma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, „revoluționari” și entuziaști la ideea proclamării Republicii, care nu erau membri ai Parlamentului, deci nu aveau dreptul legal să voteze în locul membrilor Camerei. Chiar și așa, cvorumul necesar nu a fost atins, fapt care rezultă din procesul-verbal al ședinței.

Conform aceluiași proces-verbal, ședința a durat 45 de minute, nu s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat).
Tot în ziua de 30 decembrie, în organul oficial de presă al Partidului Comunist, ziarul „Scînteia”, este publicată Proclamația către țară, care se încheie cu:
„Să înălțăm noua formă de viață a statului nostru, Republica Populară Română, patria tuturor celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, de la orașe și de la sate”.
Iată cum apare reflectată ziua de 30 decembrie 1947 în volumul „Jurnal intermitent”
al scriitorului dobrogean Pericle Martinescu, funcționar pe atunci la Direcția Presei a Ministerului Informațiilor:
„Vestea abdicării regelui s-a răspândit fulgerător. Unii o primeau cu consternare, amuţiţi, nemaiştiind ce să spună de această extraordinară bombă a zilei, alţii o primeau cu entuziasm, cu strigăte de bucurie, uluiţi şi ei de asemenea surpriză, aşteptată de mult, dar neprevăzută chiar pentru azi. Şi unii şi alţi erau uluiţi: unii de bucurie, alţii de indignare sau nehotărâre.
Au început să sune telefoanele: Sofia, Belgrad, Galaţi, Timişoara, să le dăm textul decretului de abdicare şi al proclamaţiei guvernului. Nu le aveam încă. Dar le-am primit în curând, în perii, de la Scânteia şi Universul, care pregăteau ediţii speciale.
În textul decretului de abdicare sunt două idei asupra cărora m-am oprit. Întâi, afirmaţia: "... Consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de stat, ea reprezentănd o piedică serioasă în calea dezvoltării României."
Şi în al doilea rând, fraza aceasta înfiptă ca un cuţit în istoria monarhismului românesc:
 
''ABDIC, pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al Românei."
Aceste două fraze dau să se înţeleagă limpede că regele a fost obligat să-şi semneze singur actul de abdicare. De cine a fost obligat, cum a fost obligat, iată amănunte pe care regret că nu le cunosc. Istoria le va interpreta în feluri şi chipuri - dar cum s-a întâmplat în realitate va fi mai greu de ştiut.

Înainte de a împlini o sută de ani, monarhia românească a murit. Al patrulea rege, abia, a fost nevoit să cedeze. Şi s-a întâmplat ca acest al patrulea rege să fie tocmai Mihai I, cel care a făcut 6 septembrie 1940, 21 iunie 1941, 23 august 1944 - el a trebuit să facă şi 30 decembrie 1947.

Ce se va întâmpla de acum încolo? Aproape că se poate spune cu certitudine; cărţile s-au dat pe faţă, cei doi rivali, U.R.S.S. şi anglo-americanii, sunt în aşteptarea orei H, când vor dezlănţui măcelul.
E pasionant să trăieşti asemenea momente şi le trăiesc cu intensitate, fără regrete, fără speranțe, cu mulţumirea că fiecare zi câştigată e o victorie, pregătit în orice clipă să abdic şi eu (cerebraliceşte) de pe umerii mei, ca şi regele de pe tronul său. Tous Ies jeux sont faits!”
 

#citeşte mai departe în volumul „Jurnal intermitent” de Pericle Martinescu
#„Jurnal intermitent”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 
 
Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: „Votat Plebiscitul. 2 martie 1941

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă
 
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari