#DunăreaCălăuzăTuristică Defileul Dunării - „În defileul Cazanelor, în faţa grandiosului aspect, călătorul simte micimea omului“

 

 

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă. R.I. Călinescu observă placa comemorativă a Contelui Szechenyi, peșterea Veterani și multe altele.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Redăm în cele ce urmează cea de-a treia parte a acestui subcapitol, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:
 
„De la localitatea sârbească Golubinie, până la localităţile româneşti Plavişeviţa şi mai ales Cazane, albia este destul de largă, însă malurile devin din ce în ce mai înalte şi mai abrupte, ajungând în fine la forma unor adevăraţi pereţi de piatră, în momentul când intrăm în defileul Cazonelor. În deosebi peretele înalt de 768 m., al muntelui sârbesc Sirehef, înaintează ameninţător până aproape în mijlocul Dunării, pe care o îngustează la 170 m.
 
În această strâmtoare, pe stânga, chiar la punctul în care Dunărea se angajează în celebrul defileu, se află placa comemorativă a Contelui Szechenyi.
 
Dacă lăţimea fluviului este relativ mică în defileu, în schimb adâncimea sa ajunge până la 50 şi chiar 60 m.
 
În defileul Cazanelor, în faţa grandiosului aspect ce se desfăşoară maiestos şi imens înaintea ochilor săi fascinaţi, călătorul simte mai puternic ca oriunde, micimea omului.
 
Aici apele îngrămădite în mari cantităţi, se întind netede ca o oglindă, formând ici-colo vârtejuri care lasă să se bănuiască adâncimea mare a fluviului. Deoparte şi de alta se întind pereţi sumbri, pleşuvi, care se oglindesc în apa limpede.
 
Numai ici-colo câte o tufă sărăcăcioasă, se mai cramponează pipernicită de câte o grămăjoară de pământ din crăpătura vre-unei stânci. Peisajul acesta sumbru şi maiestos este învăluit pe tot parcursul defileului de o linişte înălţătoare.
 
Numai din când în când, câte un vultur ţipă sus de tot, la cuibul său sau sboară în cercuri line deasupra văii. Ici-colo câte o pădurice mică, de un verde fraged, aşezată pe clina dealului sau murmurul cristalin al vreunui pârîu, ce saltă sglobiu printre stânci, mai înveselesc întrucâtva această atmosferă sumbră, solemnă ca de templu, de o grandoare ce copleşeşte.
 
Odată ieşiţi din strâmtoarea Cazanelor superioare, valea Dunării se lărgeşte din nou şi ajungem în şesul râzător al Dubovei.
 
Sus, deasupra şoselei se află peştera Veterani, nume dat în onoarea generalului austriac Veterani, al cărui căpitan d’Arman a împiedicat la anul 1692 numai cu câteva sute de soldaţi, înaintarea unei numeroase trupe de ieniceri, formată din mai multe mii de oameni.
 
Peştera e foarte mare şi seamănă la interior cu o biserică. Dealtfel importanţa peşterii e mare şi ca centru religios, căci, după cum atestă tradiţia şi legenda, peştera aceasta era sanctuarul lui Zamolxis, zeul naţional al dacilor (Gino Lupi).
 
După câtva timp de mers, valea Dunării se strâmtează din nou, după ce am lăsat în urmă, la stânga, localitatea Dubova.“
 
Va urma.
 

 
Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu
 
Citește și:
 
#DunăreaCălăuzăTuristică: Defileul Dunării - „Aspectul este maiestos nu numai prin întinderea apei, ci şi prin formidabilele lucrări tehnice“(III)