#DunăreaCălăuzăTuristică Defileul Dunării - „Aspectul este maiestos nu numai prin întinderea apei, ci şi prin formidabilele lucrări tehnice“(III)

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.

Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.

Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).

Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.



Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.

Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă. De data aceasta călătorul ajunge în zone canalului dintre stâncile submerse, apoi la stânca Greben, în cele din urmă în dreptul orăşelului sârbesc Milanovăţ, cu port la Dunăre.  

Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Redăm în cele ce urmează cea de-a treia parte a acestui subcapitol, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare.
 
„De la Drencova, vaporul coteşte la dreapta, dirijându-se din ce în ce mai mult spre Sud. Vaporul se ţine strict de semnele negre şi roşii, înfipte în bârne plutitoare, ce indică direcţia canalului săpat între stâncile submerse care la Islaz şi mai ales la Tachtalia produc nişte repezişuri spumegânde şi foarte periculoase, din cauză că sunt aşezate chiar deacurmezişul Dunării.
 
Aici Dunărea este destul de largă (1.000 m.), însă din cauza acestor stânci, apa spumegă sălbatic peste toată această pietrărie care se opune cursului aproape pe toată lăţimea fluviului. 

La mila 1.000, un printen al muntelui, înaintează ascuţit în mijlocul fluviului, pe care-l îngustează dintr’o dată de la 1.000 m. la 400 metri. Este stânca Greben îngustarea fluviului, pe care o determină această stâncă, face ca apele să atingă o adâncime de 30 m. 

Cu viteză mare, imensele cantităţi de apă scapă şi din această strâmtoare, pentru a se revărsa într’o albie largă de 2.000 m., în dreptul Sviniţei şi Milanovăţului (sârbesc). Apele iau aici aspectul unui imens lac. 

Dealtfel aspectul este maiestos nu numai prin întinderea apei ci şi prin formidabilele lucrări technice care s’a executat aici în anul 1890, la Greben. Şi anume, întâi s’au rupt cu dinamită 24 din acest munte, bucăţi enorme de piatră, pentru lărgirea albiei şi apoi, cu bolovanii astfel obţinuţi, s’a construit imensul dig ce leagă stânca Greben de orăşelul sârbesc Milanovăţ, îngustându-se albia dela 2.000 m., la 500 m., cu scopul de a i se înălţa etajul. 

Alte 2 diguri transversale şi perpendiculare pe primul, leagă malul sârbesc de acesta din urmă. Pe timpul marilor ape, digurile acestea deabea se mai văd, ca nişte dâre negre, peste care se revarsă apa eu sgomot. Din loc în loc, pe diguri, se odihnesc păsări de apă. Dincolo de digul principal, spre malul sârbesc, se vede insula Porecica, acoperită de pădure, înconjurată de o largă suprafaţă de apă. La Sviniţa se află cumpăna apelor, în care se opreau odinioară cele două isvoare contrare ale Dunării. 

În curând ajungem în dreptul orăşelului sârbesc Milanovăţ, cu port la Dunăre, ce deserveşte minele de plumb, aramă şi pirită dela Maidanpec, ale căror produse se aduc până în port, la schelele de încărcare, cu ajutorul unui funicular. 

La malul Dunării, orăşelul are şi un ştrand foarte frequentat în timpul verii de cetăţenii şi mai ales de cetăţencele şi copiii orăşelului, care vin aci în cele mai variate costume de baie. Câte unul dintre înotătorii mai îndrăzneţi, înfruntă valurile până aproape de vapor, pentru a ne striga din răsputeri o urare în limba română, înainte de a începe o luptă grea cu marile valuri stârnite de vapor. 

După câtva timp de mers, vedem pe malul românesc clădiri prismatice, vechi, de piatră cenuşie-negricioasă, în forma unor bastioane.  Este ceea ce băştinaşii numesc Tricule (trei cule). La oarecare distanţă pe dreapta şi anume dela dealul Glaviţa, depe malul sârbesc, începe un nou dig, ca şi cel dela Greben-Sviniţa, construit pentru acelaşi scop. In albia închisă de acest dig, a fluviului, se varsă râul Poreclea, vechi isvor al Dunării Carpato-balcanice.“

Va urma.
 

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu 

Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristic: Defileul Dunării - „Frumuseţi naturale de nedescris, mereu schimbătoare, fac călătoria extrem de impresionantă“ (II)