#DunăreaCălăuzăTuristică Defileul Dunării - Insula Ada-Kaleh, „o cetate puternică, azi ruinată în mare“

 

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.
 
Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 


Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.
 
Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă. Astfel, autorul face o descriere detaliată a insulei Ada-Kaleh.
 
Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și contrucția narativă spefică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Redăm în cele ce urmează cea de-a cincea parte a acestui subcapitol, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:
 
„Insula Ada-Kaleh este situată între Orşova şi Vârciorova. Ea are o lungime de 1750 m., şi o lăţime de 400 - 500 m. Fiind bine adăpostită de munţi şi aflându-se într’un ţinut cu clima mai caldă ca în restul ţării, clima insulii este foarte blândă şi ea se oglindeşte într’o vegetaţie cu totul deosebită ca: smochini, castani buni, migdali, moşmoni, chiparoşi, lendrii, etc., care cresc mai mult pe ţărmurile Mării Mediterane.
 
Ceilalţi pomi obişnuiţi ca perii, merii, gutuii, etc., fac nişte fructe foarte mari şi parfumate.
 
Altădată se făceau întinse culturi de trandafiri în insula Ada-Kaleh, clima ei fiind foarte prielnică şi trandafirii netrebuind să fie îngropaţi în timpul iernii.
 
Din aceşti trandafiri se extrăgea esenţă de parfum. Din cauza câtorva înnecuri ale Dunării, care a smuls şi târît în valurile furioase mari cantităţi din trandafirii plantaţi, populaţia a părăsit cultura trandafirilor şi ultimul cazan pentru distilarea parfumului a încetat de a mai funcţiona acum 15 ani.
 
Chiar şi animalele sălbatice, dela jivinele cele mai mici până la cele mai mari, sunt în mare parte de origină mediteraneană. Între altele se găsesc aici şi scorpioni, apoi şerpi, broaşte, greeri mulţi, care cântă toată noaptea şi care fac farmecul nopţilor de vară din această vestită insulă. Populaţia insulei este formată din vreo 700 oameni, cei mai mulţi turci.
 
Numai puţini sunt unguri, nemţi şi români. Până în 1913 insula Ada-Kaleh era ţinut turcesc, sub protecţie austro-ungară. În urma războiului mondial ea ne-a revenit nouă cu tot Banatul (de care ţinea) şi cu Ardealul. Ajungând la debarcaderul insulei Ada-Kaleh, constatăm că jumătatea sa dinspre Orşova este un parc de ulmi şi castani sălbatici - pe când jumătatea sa dinspre Vârciorova este o cetate puternică, azi ruinată în mare parte.
 
Din porţile cetăţii, cum venim dinspre debarcader începe să se vadă deja orăşelul, format din mici magazine şi prăvălii în care se pot cumpăra ţigări bune şi destul de ieftine faţă de calitatea tutunului, apoi rahat, dulceţuri, zahăr (cu 20 lei kgr.), inele şi brăţări turceşti ca şi diferite alte amintiri ce poartă toate inscripţia şi semnul insulei Ada-Kaleh.
 
Comercializarea acestor articole, în baza unor anumite privilegii de vamă, a fost acordată societăţii «Musulmana», fără de care locuitorii ar fi pierit de foame prin cazemate. În mijlocul orăşelului se află şi două restaurante, iar cafenelele se întâlnesc la fiecare pas.
 
Cafeaua preparată aici e bună şi ieftină (3 lei porţia). Mai la o parte, barând drumul ce duce spre capătul estic al insulei, se înalţă geamia turcească, fostă până la 1799 mănăstire franciscană. Este cea mai impunătoare clădire a insulei şi turnul ei se vede bine chiar şi depe malul Dunării, dat fiind că e aşezată deasupra întăriturilor.



Această geamie este împodobită cu covoare multe şi bogate iar pardoseala ei este acoperită cu un covor mare (16/12 m.), măestrit ţesut cu motive turceşti. Acest covor a fost dăruit, după tradiţie, de însuşi sultanul Abdulah-Hamid.
 
În decursul timpurilor insula Ada-Kaleh a schimbat mulţi stăpâni fără să-şi schimbe însă şi înfăţişarea sa caracteristică. De multe ori a fost împresurată de duşmani şi a căzut rând pe rând când în mâna turcilor, când în aceea a austriacilor şi aşa mai departe, până când şi-a găsit în fine liniştea sub stăpânirea românească.

Aceste necontenite cuceriri şi lupte ce au avut loc pentru insula Ada-Kaleh, se explică prin aşezarea geografică la frontiera a 4 state (România, Ungaria, Serbia şi în apropiere, Bulgaria), ce avea înainte de război, reprezentând pentru fiecare țară în parte un important avantpost, mai ales că era foarte bine întărită printr’o cetate cu 3 rânduri de ziduri şi tot atâtea rânduri de şanţuri pline cu apă.


 
Toţi au ocupat-o pe rând dar toţi i-au dat numeroase privilegii, insula rămânând ca un fel de ţară independentă sub o vagă stăpânire turcească a unei ţări destul de îndepărtate dela un timp încoace. În insulă se mai află o şcoală primară, unde copii învaţă româneşte şi turceşte, o şcoală de ţesătorie, cu expoziţii anuale unde se pot admira piese foarte frumoase ieşite din mâinile elevelor, o fabrică a Statului de ţigări de foi şi instalaţiile soc. «Musulmana».
 
În ultimul timp această societate a construit şi o uzină electrică, încât azi acest mic şi simpatic orăşel, clădit într’u ostrov şi declarat de curând staţiune climaterică-balneară, este şi higienic luminat. Urcând într’o zi de vară pe bătrânele ziduri ruinate ale cetăţii, dincolo de geamie, o privelişte de neuitat se desfăşură înaintea ochilor.
 
Mii de flori, unele târîtoare, altele acăţătoare,. unele spânzurând în jos, altele îndreptându-se spre cerul albastru, îmbracă cu totul ruinele răsfăţându-se la soare şi întrecându-se în culorile cele mai vii. Jos la baza zidurilor, se întind şanţurile cetăţii, pline cu apă, cutropite de o exuberantă vegetaţie de baltă în care strălucesc florile albe de nufăr.
 
Acest peisaj, văzut într’o luminoasă zi de vară, de pe o ruină de fortăreaţă, ne încântă ne transportă şi ne rămâne în suflet, nepieritoare, ca una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieţii. Tocmai pitorescul locurilor şi duhul umbrelor istorice ce emană din ruine şi legende sunt elementele ce ţintuesc pe vizitatorii insulei Ada-Kaleh, de care cu greu şi cu mult regret se despart totuşi la al 3-lea semnal de plecare al vaporului.“

Va urma.
 

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu 

Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristică: Defileul Dunării - Orșova, „acest orăşel industrial cu o origine veche“