In Memoriam arheolog Zaharia Covacef (5 iunie 1942 – 24 august 2014)

În urmă cu 13 ani, pe vremea când era sărbătorită de colegii de la Muzeul de Istorie și Arheologie la împlinirea vârstei de 65 de ani şi 40 de ani de activitate în muzeu, arheologul dr. Ghiorghe Papuc îi dedica un articol în revista „Pontica” nr. 40, pe care vi-l prezentăm în continuare, în semn de prețuire și aducere-aminte a unui valoros istoric dobrogean.

De altfel, la prima ediție a evenimentului Ziua Dobrogei, organizat de cotidianul ZIUA de Constanța, era rememorat aportul soților Petre și Zaharia Covacef la dezvoltarea și consolidarea culturii dobrogene în țară și în lume. Prilej cu care Maria, una din cele trei fiice ale cuplului de intelectuali constănțeni, i-a fost înmânată placheta „Meritul Dobrogean”.
Arheologul Zaharia Covacef a încetat din viață pe 24 august 2014, la vârsta de 72 ani.
 
„Am putea spune, fără să greşim, că viața colegei Zaharia Covacef s‐a împletit cu cea a muzeului în care a păşit pentru prima dată  pe 1 septembrie 1967. De atunci şi până astăzi (chiar şi după pensionarea forțată din septembrie 2004), colega Z. Covacef nu a părăsit muzeul căruia i s‐a dedicat total.
Zaharia Covacef - pentru cei apropiați Zizi - s‐a născut pe 5 iunie 1942 la
Botoşani, într‐o familie de aromâni veniți din Grecia. Copilăria este marcată de nesiguranța datorată războiului  şi domiciliului forțat ce a urmat, la care a fost obligată  familia.
După  liceul început la Brăila (la „N. Bălcescu”)  şi continuat la Bucureşti (la „Ion Creangă”), urmează, din 1959, cursurile Facultății de Istorie a Universității din Bucureşti. După  terminarea facultății  şi doi ani în învățământ, urmează etapa cea mai bogată a activității sale: la 1 septembrie 1967 este angajată  de Vasile Canarache, la sugestia lui Adrian Rădulescu, „îndrumător cu studii superioare” la Muzeul de arheologie din Constanța. A urcat toate treptele profesionale: muzeograf, muzeograf principal, cercetător III, II, I, şef de secție.
În toți aceşti ani s‐a dedicat cu pasiune activităților din muzeu: îndrumare,
conferințe, săpături de salvare (în Constanța, Mangalia, Agigea – pe traseul Canalului de navigație Dunăre – Marea Neagră, la Castelu – pe traseul Gazoductului Rusia - Bulgaria); a participat la numeroase periegheze şi la peste 40 de campanii de cercetări pe diverse şantiere arheologice – fie ca membru în colectiv, fie conducând anumite sectoare: Sacidava, jud. Constanța (1969), Cetatea Tropaeum Traiani, com Adamclisi (1972),  castrul de la Bucium, jud. Sălaj (1973), cetatea Capidava, com Topalu, jud. Constanța (1973). Aici îi va rămâne sufletul.
Din anul 1975 a preluat conducerea cercetărilor din sectorul de est al cetății cu rezultate remarcabile. Din anul 2003 este responsabilul ştiințific al  şantierului cetatea Carsium (Hârşova). În anul 2004 a reluat, alături de un colectiv larg - după 90 de ani -, săpăturile la cetatea Ulmetum, conducând lucrările din sectorul de vest.
Prin tot ceea ce a făcut şi face este un om devotat muzeului în continuare.
A participat la numeroase cursuri de specializare în  țară şi în străinătate; a
susținut peste 90 de comunicări la manifestări  științifice de profil din țară şi străinătate: august 1980 Constanța; mai 1981 Berlin, Germania; septembrie 1984 Roma, Italia; septembrie 1987 Constanța; mai 1988 Athena, Grecia; octombrie 1995 Băile Herculane; octombrie 1995 Tulcea; septembrie 1997 Zalău; octombrie 1999 Alba Iulia; septembrie 2000 Sofia, Bulgaria; septembrie 2001 Ankara, Turcia; mai 2004 Roma, Italia; mai 2007 Galați.
Activitatea științifică de teren s‐a împletit în chip fericit cu cea de cercetare
de cabinet: s‐a preocupat de studierea artei sculpturale romane, temă  care i‐a prilejuit şi realizarea unei valoroase teze de doctorat – Arta sculpturală în Dobrogea romană. Secolele I – III p. Chr. –, susținută  la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universității „Babeş‐Bolyai” din Cluj‐Napoca.
Ca lucrător de muzeu a colaborat la realizarea expozițiilor de bază  la
Constanța şi Capidava – (Antiquarium‐ul de aici, din păcate, a fost desființat), sau a unor expoziții tematice (cu fişele materialelor inserate acestora): 1994 – „Goldhelm, Schwert und Silberschätze. Reichtümer aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenhert” (Kusthalle Frankfurt am Main, Germania; „de Doem der Daciërs. 6000 jaar archeologische shatten uit Roemenië” (Rotterdam, Olanda, 1994); „Cercetări arheologice  şi achiziții recente ale Muzeului de istorie națională  şi arheologie Constanța – 2002; „Antique Bronze in Romania” – Bucureşti, 2003; „Goldskatter Rumänien under 7000  Ǻr”, Stockholm, 2004; s‐a implicat în reorganizarea sălii „Tezaur 2” a Muzeului de istorie națională  şi arheologie Constanța – 2007.
Din anul 1990 s‐a implicat într‐o serie de activități conexe susținând  cursuri de Arheologie şi Paleografie româno‐chirilică la Liceul „Mihail Eminescu” din Constanța; până în anul 2003 a predat paleografia româno‐chirilică la Facultățile de Istorie şi Teologie din cadrul Universității „Ovidius” Constanța.
Din 1991 conduce practica arheologică  a studenților aceloraşi facultăți constănțene, pe şantierul cetății Capidava.
Zizi Covacef nu este o persoană solitară, care să se dedice doar profesiunii. Are o viață de familie la fel de bogată şi împlinită alături de ing. Petre Covacef şi de cele trei fiice. 
Acum a fost momentul acestui scurt popas ‐ la 40 de ani de muzeu şi 65 de
viață  ‐  pentru bilanțul unei activități fructuoase. Dar săpăturile din sectorul de est al cetății Capidava nu sunt încheiate şi trebuie pregătit volumul monografic al cercetărilor de aici. De asemenea, trebuie terminat catalogul sculpturii tomitane; sunt şi alte studii care îşi aşteaptă finalizarea”. 
 
Citește și:

#sărbătoreșteDobrogea Distincția Meritul dobrogean și medalia comemorativă Remus Opreanu acordate pentru Zizi și Petre Covacef (galerie foto)
 

Galerie foto: