O enigmă nedeslușită - Eroul Tomos, întemeietorul orașului antic Tomis

De numele bătrânei cetăți antice, peste care astăzi se ridică moderna Constanța, se leagă multe mituri ce îi dau frumusețe și culoare, îmbogățindu-i povestea milenară.
Parte dintre aceste legende se referă la originea termenului Tomis și la întemeierea acestei așezări, ctitorire a grecilor din Milet, realizată în cursul sec.VI î.H.


Se cunoaște faptul că Tomis a fost mai întâi un emporion, un mic târg de escală, pentru ca mai apoi, cel mai probabil din sec.IV-III î.H, în epocă elenistică, să devină un polis (oraș) în adevăratul sens al cuvântului (n.a. prima mențiune scrisă a cetății este a lui Memnon din Heracleea Pontică și relatează implicarea orașului în evenimente petrecute în intervalul 256-254 î.H - așa-numitul Război pentru Tomis, dintre Callatis, Histria și Bizanytion).


Marele poet latin Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis în sec.I d.H) ne-a oferit cel mai cunoscut mit al întemeierii, cel legat de povestea Argonauților ajunși în Marea Neagră în căutarea Lânii de Aur. De la această poveste se spune că ar veni numele de Tomis, tradus ca și "bucată", "lamă de cuțit" sau chiar "locul sacrificiului".
Astfel, în "Triste" (Tristia - operă scrisă chiar în exilul de la Tomis) el scrie următoarele:
"Însă se știe că numele acestui loc, mai vechi decât așezarea cetății, a venit de la uciderea lui Absyrt / Căci pe o corabie făcută prin grija războinicei Minerva, cea dintâi a străbătut aceste ape neumblate nelegiuita Medeea, fugind de tatăl ei părăsit / Și se zice că aceasta a vâslit pe aceste valuri... De aceea, acest loc fu numit Tomis, fiindcă spune povestea, în acest loc sora și-ar fi tăiar în bucăți fratele..." (n.a. pentru ca ea și iubitul său Iason să scape de urmăritorii din Colchida, Medeea a hotărât uciderea fratelui ei mai mic, prințul Absyrtos).


Mai nou, se vehiculează tot mai mult (mai ales în mediul online) ideea întemeierii Tomisului de către regina massageților, Tomiris. Faptul este, într-adevăr, menționat de către istoricul Iordanes, care îl datează undeva în cursul sec.VI î.H. Istoricii consideră această așa-zisă întemeiere a lui Tomiris ca fiind o eroare intenționată a autorului antic, acesta vrând să explice astfel prezența unor triburi scitice în Vestul Pontului Euxin. De origine iraniană, tribul reginei Tomiris a locuit în stepele central-asiatice și la nord-est de Marea Caspică și s-a aflat în conflict cu Imperiul Persan condus de Cyrus cel Mare (ucis de Tomiris în anul 530 î.H). În afara lui Iordanes nu există alte izvoare antice care să confirme prezența lui Tomiris într-o zonă atât de depărtată precum Vestul Pontului Euxin.


În afara legendei prezentate de către Ovidius mai există un mit al întemeierii. Este puțin cunoscut de publicul larg, dar știut și studiat de către specialiști, întrucât el se sprijină pe reale vestigii antice descoperite de-a lungul anilor. Potrivit acestei variante, numele de Tomis ar veni de la Tomos, un erou fondator al orașului, care este menționat în inscripții și care apare în numeroase emisii monetare locale din epoca romană a cetății.
Astfel, Tomos este prezentat ca întemeietor al urbei, la mai bine de un secol distanță după poemul lui Publius Ovidius Naso. Nu se menționează nicăieri dacă el este un ctitor al tradiționalei colonizări din sec.VI d.H sau un protagonist dintr-o epocă ulterioară.


Din păcate, nu a ajuns până în zilele noastre, nicio legendă sau vreun poem scris (așa cum s-a întâmplat cu Ovidius și cu Tristele sale) care să ne descrie faptele de arme sau alte realizări ale acestui misterios erou eponim.


Monedele cu întemeietorul Tomos apar în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161 d.H), continuă sub Marcus Aurelius (161-180) și vor contiua să fie emise și sub dinastia Severilor (mai ales în timpul lui Elagabal/Heliogabalus (218-222) și al lui Severus Alexander (222-235 d.H).
Pe toate aceste emisiuni monetare ale orașului roman Tomis, eroul apare pe avers, alături de legendă. Pe reversul monedelor sunt figurate cel mai adesea divinități (Demetra, Hermes, Athena, Eros pe delfin, Thanatos etc), eroul Herakles sau ciorchini de struguri.
Monedele poartă ca legendă inscripția Tomis Ktistes, Tomos Întemeietorul... Ctitorul...


În ceea ce privește inscripțiile avem în primul rând două epigrame în care Tomisul apare ca "orașul lui Tomos", precum și un al treilea izvor epigrafic, descoperit în Dobrogea și unde iarăși este menționat numele său.


O primă inscripție a fost descoperită la Babadag, în cursul secolului al XIX-lea. Nu se știe clar în ce context s-a găsit monumentul, și nici cine l-a descoperit. Tot ceea ce se cunoaște este faptul că un căpitan al marinei engleze, Thomas Abel Brimage Spratt a fost primul care a transcris acest document în piatră. Transcrierea sa a ajuns ulterior la arheologul Churchill Babington, care a publicat-o în anul 1850. De atunci și până astăzi, inscripția a fost studiată de numeroși specialiști, români și străini. Ea se aflăastăzi la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, din București.


Dedicantul este un medic al orașului antic Tomis. Iată traducerea textului (n.a. Alexandru Avram - "Tomos, le heros fondateaur de Tomis"... vezi principala sursă bibliografică):


"Dacă cineva, după moartea mea, va dori să îmi cunoască viața, cine am fost, ce împliniri am avut, și numele patriei mele, aceastăpiatră va purta mereu mesajul meu către generațiile viitoare. Patria mea este metropola Euxinului, prea ilustrul oraș al lui Tomis, cel cu sulița puternică. Numele meu a fost Kladaios și învățasem arta divinului maestru Hipocrate, mesajcătre generațiile viitoare".


Un al doilea text care se referă la Tomos se regăsește pe un sarcofag găsit de doi arheologi ai Constanței (Adrian Rădulescu și Constantin Chera) în curtea Institutului de Marină. Versurile respective spun, pe larg, povestea unui actor tomitan. Redăm câteva fragmente (sursă - A. Avram....):
 

"Când am părăsit ilustrul oraș din țara lui Inachos, eu am pus piciorul pe acest teren sacru, pământul lui Io, în orașul lui Tomos... Dar, de vreme ce aici, acest oraș ospitalier m-a reținut, mi-a dat-o pe draga mea soție, mi-a dat un copil, aici am primit măsura vieții ce mi-a fost dată de fii Moirelor (n.a. Parce la romani, divinități ce controlau destinul omului - azi cunoscute sub forma ursitoarelor).... Răposat acum, am mormântul meu pe un plăcut petec de pământ, acoperit de florile ramurilor lui Bacchus... În final, trebuie să știi nobile trecător, care este numele meu și orașul ce mi-a dat lumina zilei: sunt Euelpistos, fiul lui Sosos din Bizanț, acesta a fost felul în care toată lumea m-a numit".

Potrivit istoricilor, epigrama de mai sus datează din vremea lui Antoninus Pius.


În epoca romană, Tomos era adorat de poporul urbei. Aflăm chiar dintr-o inscripție descoperită la Topraisar (sigur mutată de la Constanța) că eroul își avea în urbea sa și un heroon, un altar al său, unde i se puteau aduce ofrande. Se pare că acest lucru s-a produs în vremea lui Hadrian (117-138 d.H, succesor lui Traian) și în timpul căruia Tomisul a fost reședință al guvernatorului Moesiei Inferior.


Încheiem prezentarea inscripțiilor cu un alt izvor ce îl menționează pe eroul fondator:
"Oprește-ți puțin pașii grăbiți, o trecătorule, ne te îndepărta, apropie-te de mormânt. Pentrucă eu sunt .... anus (n.a. fragment de nume), cel carea trăit trei decenii. Având ca patrie pământul Mysienilor, am venit în orașul lui Tomos, la vârsta de șase ani, și am fost crescut de frați iar aici am obținut eu rangul de cetățean onorabil, cu încuviințarea Consiliului și al poporului".


Cine a fost cu adevărat Tomos și dacă el a existat în realitate nu vom ști probabil niciodată.Vestigiile descoperite ne arată însă clar că acum aproximativ 1800 de ani, la Tomis, el era văzut ca și întemeietor al urbei. Ce legende despre el s-au păierdut în negura timpului, nici asta nu vom afla, poate, niciodată... Numele său, a lui Tomos, cel cu suliță puternică, a supraviețuit însă, pentru a îmbogăți misterul și povestea acestui oraș milenar..




Bibliografie


Alexandru Avram - "Tomos, le heros fondateaur de Tomis", revista Pontica nr.51 - MINAC Constanța, 2018, p.453-467
Livia Buzoianu / Maria Bărbulescu - "Tomis în perioada autonomă (sec.VI-IV a.Chr), Relațiile greco-orientale"
Livia Buzoianu / Maria Bărbulescu - "Tomis,comentariu istoric și arheologic", MINA Constanța, Editura Ex-Ponto 2012
Mihaela Iacob - "Noi descoperiri de monede tomitane în Dobrogea. Atelierul monetar tomitan în epocă romană", revista Peuce, ICEM Tulcea, Serie Nouă, 2003
Ion Adam - "Constanța pitorească", 1908
FONTES I - "Izvoare privind istoria României - De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus", citate din Ovidius, "Tristia" (III, 9), editori - V. Iliescu, V. Popescu, G. Ștefan, Editura Academiei RPR, București, 1964


Despre Cristian Cealera

Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018


Citește și:

Atacarea orașului Babadag și bătălia din Dealul Comisului (1596) (II) - Izvoarele medievale și mercenarii lui Mihai Viteazul