#StrăzidinConstanța - atunci și acum Excursie la Histria în anii 1960
ro
28 Dec, 2022 00:00 Dima NANCU 28 Dec, 2022 00:00 28 Dec, 2022 00:00 ZIUA de Constanta 3629- Călătoria noastră continuă cu câteva „excursii mai lungi în împrejurimi“, astăzi ajungând la Histria. Pe parcusul celor prezentate până acum am expus atât străzile din orașul Constanța, cât și stațiunile din Dobrogea.
Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Contanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științifică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.
Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R.
„La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, prima parte a capitolului, ne plimbă prin Piața Independenței, unde este prezentată clădirea Sfatului Popular, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe faleză, cu Cazinoul și statuia lui Mihai Eminescu sau pe bulevardul Stalin, actualul bulevard Tomis.
A doua parte, „Prin orașul care se revarsă peste zidurile tomitane“, duce lectorul de pe bulevardul Republicii, actualul bulevard Ferdinand, până pe bulevardul Lenin, actualul bulevard Mamaia. Printre altele sunt prezentate Hotelul și restaurantul Continental, Piața Unirii, Restaurantul „Modern“, Consiliul regional A.R.L.U.S., Comitetul regional al Crucii Roșii, Redacția ziarului „Dobrogea nouă“.
Tot al doilea capitol mai găzduiește o parte dedicată stațiunilor balneare. Aflăm aici detalii despre stațiunile Mamaia, Agigea, Eforie, Năvodari, Techirghiol și Vasile Roată.
Lucrarea mai dispune de alte trei capitole. „Excursii în jurul orașului Ovidiuׅ“ este al treilea capitol care se axează pe obiectivele industriale ale regiunii noastre de la acea vreme, precum Termocentrala elctrică Ovidiu, Uzinele de suprefosfați Năvodari. Capitolul următor deschide și mai mult spațiul editorial ducând cititorul în „excursii mai lungi în împrejurimi“. Aici rândurile scrise de autori ne ghidează pe la Adamclisi sau Histria cu ale lor vestigii milenare.
„Excursii mai lungi în împrejurimi“ - Histria în anii 1960
După scurtă excursie la Murfatlar, ne întoarcem în Constanța, însă doar pentru a luat autobuzul I.R.T.A. spre Histra, la milenara cetate omonimă. După 56 de kilometri ajungem în comuna Istria, iar la numai 5 kilometri de aceasta se află ruinele cetății. Pentru un drum cu adevărat turistic în anii 1960 se putea alege un alt intinerariu, mai pitoresc cu autobuze de cursă specială care treceau pe lângă zone cu adevărat de basm, cu priveliști impresionante precum, lacul Tașaul, lacul Cogealac.
Ajungem în cele din urmă în mijlocul comunei Istria, de unde o arteră abate spre dreapta, arcuindu-se din ce în ce mai mult spre sud-est, până iese din sat. De aici se vede vechea cetate. Cei trei autori alcătuiesc o descriere a locului, puncâtând câteva repere importante. Povestea istorică o puteți citi aici. Redăm mai jos rândurile cuprinse în volumul de față:
„Histria a fost construită de coloniști greci veniți din Milet, care au zidit mai tîrziu și Tomisul. Cetatea este considerată cea mai veche așezare grecească din țara noastră. A luat ființă prin veacul al VII-lea î.e.n. Fondul etnic al Dobrogei îl alcătuiau geto-dacii, printre care se infiltrau elemente scite. Aristocrația triburilor schimba bucuroasă grînele și mierea cu untdelemnul, vinul și obiectele de podoabă aduse de corabiile grecești din metropolele mediteraneene. Datorită acestor schimburi, Histria ajunge în scurt timp un important centru comercial. Prin secolul al V-lea î.e.n. negustorii și meseriașii din Histria, ridicîndu-se împotriva oligarhiei, obțin o constituție democrată. Este vorba însă de o democrație a stăpînilor de sclavi.
În sec. III - II î.e.n. cetatea începe să decadă. La Histria se simțea ca un ecou îndepărtat zbuciumul în care trăia întreaga lume greacă. Pe de altă parte, marea înnisipa treptat portul. Comerțul odinioară înfloritor descrește. Histrienii leagă alianțe cu șefii unor triburi autohtone cautînd sprijinul acestora împotriva diferiților invadatori. Romanii învingători au obținut însă în scurt timp o alianță cu Histria. Paturile bogate ale orașului urmăreau să se pună la adăpost de alte atacuri din afară, cautînd tot[1]odată să stabilească luptele sociale care amenințau buna lor stare.
Devenită un centru economic subordonat statului sclavagist roman, duce aparent o viață liniștita avînd și unele perioade de înforire. În anul 248 goții distrug însa cetatea. Datorită unor împrejurări favorabile, aceasta se reface și, prin secolele V - VII, ajunge din nou la bunăstare. Activitatea cetății a trebuit să se mute însa de pe mare pe uscat; marea continuînd să astupe golful cu nisip, portul deveni impracticabil.
Pierzîndu-și funcția economica care i-a dat naștere Histria se stinge treptat și prin secolul al VII-lea e.n. documentele nu-i mai consemneaza existența. Locuitorii ei s-au raspîndit prin împrejurimi, unde s-au amestecat cu populația autohtonă și slavă care ocupa pe acea vreme întreaga Peninsulă Balcanică.
Ramașitele ascunse sub nisipul purtat de vînt prind azi glas, devenind un bogat material documentar al tmpurilor apuse. Ceea ce se gasește azi la Histria sînt diferitele etape de dezvoltare în decursul celor 13 veacuri de existența a vechii așezări antice.“
Vizita la cetate în anii 1960
Călăuza noastră, lucrarea antemenționată, ne prezintă planul cetății, cu punctele descoperite până la acele momente. Descrierea, scrisă într-o manieră ușor de parcurs, reușește să ne transpună chiar în acele locuri din anii 1960. Numerele anexate frazelor sunt în concordanță cu harta pe care o regăsiți în galeria foto. Redâm integral în cele ce urmează intinerariul scris de cei trei autori:
„Mai întîi zidurile de incintă și rămăișițele unui zid care datează din epoca elenistica (secolul al III-lea î.e.n.)
Urmează zidul care înconjura cetatea, construit pe la sfîrșitul secolului al III-lea. Incinta cetății de formă poligonală era înconjurată de un zid, pe care se înălțau turnuri și bastioane de apărare (4).
Turnul cel mare al cetății care se zărește între poarta mare și poarta cea mică a cetătii servea ca depozit de muniții. Aici se gasește o scară de piatră care urcă pe zid, de unde se poate avea o privire de ansamblu asupra ramașifelor cetatii de altadata.
Poarta principală este strajuită de două turnuri, unul cuprinzînd prețioase documente epigrafice, publicate de V. Pîrvan. În pragul porții, două rigole, tăiate adînc, înlesneau intrarea carelor în cetate (5).
Privind spre cetate, în față se vede piața pavată cu lespezi de piatră, înconjurată de edificii publice sau particulare (6).
Spre est se află temeliile unei biserici creatine cu criptă, a treia care s-a descoperit la Histria (7).
Continuînd itinerarul, întîlnim un edificiu de tip bazilical în partea de sud a pieței, construit din blocuri neregulate, fasonate doar în exterior, monument care se datează a fi construit prin secolele V-VI (8).
Continuînd itinerarul pe urmele unei străzi pavate, care leagă piața cu altă așezata mai la sud, lăsam pe stînga o bazilică în care se văd împărțirile caractenirtice, dar mai ales locul unor puternice coloane de susținere. Dar cel mai important eidificiu bazilical pe care îl întîlnim se vede pe partea dreaptă și a fost construit din blocuri inegale de șist verde și de calcar (8).
Tot pe această strada întîlnim un edificiu care a avut un caracter strict comercial, lăsînd să se vadă planul unei camere alungite, prevăzută cu boxe pentru vînzarea sau depozitarea produselor (9).
Piața a fost pavată cu lespezi de forme neregulate, avînd pe margini bazele unor coloane care se presupune ca au susținut un portic (10).
Urmeaza edificiul în care se aflau băile romane cu săli de acces și camerele destinate bailor propriu-zise. Un mozaic în culori cu motive geometrice și florale se poate vedea în trei boxe din partea de nord a sălii (11).
Spre sud-vest zidul de apărare, fiind lărgit, a dat loc unor edificii necesare vieții populației (ateliere, brutării, prăvălii etc.). Aceste construcții datează din secolul al Vl-lea (12).
O zonă de locuințe la est de terme și de cartierul comercial este identificată de prezența unui canal de scurgere care trecea pe sub pavajul făcut din lespezi de piatră (13).
Mergînd mai departe, întilnim urmele bazilicii creatine; înca una din cele trei descoperite (14).
Strada duce către est la un cartier spre lac, fiind întretăiată de alte străzi de legatură cu diferite cartiere (15).
În cartierul aflat în aceasta parte - spre lac - se văd locuințele unor oameni înstăriți, dezgropindu-se săli spațioase, coloane, apoi scari somptuoase (16).
Din acest cartier începe o stradă care duce spre zona sacră a cetății, care n-a fost înca suficient cercetată (17).
Ne înapoiem peste întinsul de nisip spre poarta principală pe unde am intrat și care nu s-a închis și nici nu se va mai închide vreodată.“
Va urma.
Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
Citește și:
#StrăzidinConstanța - atunci și acum: Murfatlar în anii 1960 (GALERIE FOTO)
Galerie foto:
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii