#StrăzidinConstanța - atunci și acum La pas prin Constanța anilor 1960 - Bulevardul Friedrich Engels și străzile Mircea cel Mare, Tomis, Roza Luxemburg, Aristide Caratzali

Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Contanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
 
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
 
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei  orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.  
 
Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R. 

„La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“ – Strada Mircea cel Mare, astăzi strada Mircea cel Bătrân
 
Călătoria în Constanța anilor 1960 continuă cu strada Mircea cel Mare, astăzi strada „Mircea cel Bătrân“. La colț cu strada Tomis, în prezent strada Callatis,  se văd „primele ziduri ale vechii cetății tomitane“. La capătul străzii Tomis se remarca Vila pescarilor, „o construcție din lemn construită în anii 1910“, devenită, odată cu schimbarea regimului, locuință a membrilor Gospoderiei colective pescărești „1 mai“.
 
„Ne îndreptăm spre strada Mircea cel Mare, care urcă în pantă lină către nord-vestul orașului. Continuăm drumul pîna în dreptul străzii Tomis, o stradă care traversează evantaiul celor trei străzi și al cărei traseu se desfășoară peste urmele primelor ziduri ale vechii cetăți tomitane.


 
Ne îndreptam în această parte și la capătul străzii pe dreaptă întîlnim Vila pescarilor, o construcție din lemn cu o arhitectură ciudată, menită să satisfacă pe vremuri capriciile unui descendant al familiei Ghica, în goană dupa original. … Astăzi clădirea servește drept locuința membrilor Gospodăriei colective pescărești «1 Mai». […]“
 
Revenind pe strada Mircea cel Mare poposim pentru un moment în grădina de vară a restaurantului „Dobrogea“, un loc de atracție pentru vizitatorii Constanței, datorită vinurilor și cașcavalului dobrogene. O clădire monument, care din păcate astăzi nu mai poate fi admirată, se remarca pe strada Mircea. Este vorba de templul evreiesc de rit spaniol construit în anul 1908 pe plan bazical. Clădirea a fost demolată la sfârșitul anilor 1980. Autorii mai amintesc și de alte instituții și clădiri monumentale, aflate în proximitatea străzii Mircea, precum Casa regională a creației populare, altădată Vila Sutu, de pe strada Roza Luxemburg, actualmente K. Zambaccian. Redăm mai jos descrierea largă alcătuită de autori:
„La un colț se află gradină de vară a restaurantului «Dobrogea», acoperită în întregime cu ghirlande de iederă: un loc de atracție pentru vizitatorii Constanței, datorită vinurilor aduse din Murfatlar, Sarica, Niculițel, Nazarcea, Ostrov și pentru vestitul cașcaval de Dobrogea. Reluăm firul călătoriei pe strada Mircea cel Mare. Un interesant edificiu apare pe dreapta. O construcție gotică, cu forme austere proprii stilului gotic. Este edificiul unui templu evreiesc de rit spaniel  azi monument de arhitectură, zidit în anul 1908 pe plan bazilical. […] Acest monument de arhitectură a suferit avarii în ultimul razboi; acum este în curs de renovare.


 
În continuare, pe aceeași strada, la nr. 20, se află un imobil reamenajat în anul 1958, care gazduiește Clubul cultural sportiv al lucratorilor din institutiile administrative. Cuprinde o sala de antrenament pentru citeva discipline sportive, sala de lectura, o sala de sah etc.
 
Începind din strada Tomis pîna dincolo de plaja «Muncitorul», strada Mircea cel Mare întîlnește alte străduțe pitorești, adevărate ferestre care se deschid spre mare. Una din aceste «ferestre» este strada Roza Luxemburg, pe care coborînd ajungem la Casa regională a creației populare. Palatul a fost construit în stil maur, în anul 1899. […]
 
În anii 1956-1957 palatul a fost restaurat și ornamentația reînnoita. Din anul 1955, el adăpostește Casa regională a creației populare, care are drept scop sprijinirea și îndrumarea mișcării artistice de amatori din orașele și satele Dobrogea, reprezentată de peste 1 000 formații artistice (coruri, echipe de teatru, de dans, brigăzi artistice de agitație, cercuri plastice ș.a.), cuprinzînd un numar de peste 18 000 artiști amatori. În acest palat funcționează următoarele sectoare: literatură, muzică, teatru, brigăzi artistice de agitație, artă coregrafică și artă plastică.
 
Casa regională a creației populare este dotată cu o bibliotecă documentară, care conține lucrări din diferite domenii și o bandotecă cu imprimări de folclor. Sala centrală este destinată festivităților. O cameră este rezervată imprimărilor de folclor pe banda de magnetofon. Tot aici funcționează cenaclul literar «Filimon Sirbu»[…]“


 
Stradela Vântului, „o stradă lată cât palma“
 
„Și așa de tare-i vântul, că dezgolește case și turnurile înalte le surpă la pământ“, spunea Ovidiu, în Tristele III, 10.17.18. Și Constanța noastră are o stradă a Vântului, aceeași uliță din secolul XIX-lea pe care Hans Chirstian Andersen, călătorind în anul 1841 prin Kustendge, a descris-o ca „o stradă lată cât palma“.
 
Teatrul de păpuși de pe strada Aristide Caratzali
 
De pe strada Mircea cel Mare ne oprim pe strada Aristide Caratzali. Aici se remarcă o clădire impozantă construită în anul 1867 de către comunitatea Elenă. Autorii proiectează istoria clădirii aducând-o „la zi“:
„Să ne abatem din strada Mircea cel Mare și să coborîm pe strada Aristide Caratzali. Înainte de a intra pe plaja „Muncitorul“, ne oprim în fața sălii «Filimon Sirbu» din imobilul de la nr. 16. Localul, sobru și modest, a fost construit în anul 1867 de către comunitatea elenă; nu are stil bine definit. Pîna în anul 1940 localul, cuprinzînd o sală cu 300 locuri, a fost folosit de teatrul Elpis, care prezenta spectacole cu echipa artistică a comunității elene și 86 cu echipe de teatru din București, venite în turneu de vară. În anul 1950 localul a fost renovat, iar sala marită pînă la 450 locuri.
 
În prezent aici funcționează Teatrul de papuși, înființat în 1956, care pînă în vara anului 1960 funcționa într-un foaier din clădirea Teatrului de Stat.“


 
Casa Pionierilor de pe Bulevardul Friedrich Engels, astăzi strada Mihai Eminescu
 
Peste 30000 de metri pătrați au fost înverziți în anul 1957, între țărmul mării și bulevardul Friedrich Engels. Parcul și Casa Pionierilor, înființată în anul 1955 se aflau aici. Lângă parc se regăsea și celebra plajă Trei papuci. Redăm mai jos rândurile scrise autorii în lucrare:
 
„O scurtă abatere pe strada Smîrdan și itinerarul nostru se angajează mai departe pe bulevardul Friedrich Engels, desfașurîndu-se paralel cu malul marii. Ne apropiem de Parcul pionierilor, situat între țărmul mării și acest bulevard. Spațiul verde, care ocupa o suprafață de 30 000 m2 a fost amenajat în 1957.
 
Pe locul unde se află acum Parcul pionierilor erau în anul 1896 cinci mori de vînt, reprezentînd o parte din mica „industrie locală“; în anul 1905 ramăseseră doar trei mori […] în timpul primului razboi mondial au fost însa distruse și aceste mori. Tot aici, așternută la poalele malului înalt de 18 m, se afla o mică plaja numită Trei papuci. […]
 
Lînga Parcul pionierilor, în mijlocul unei grădini cu ronduri de flori și cu parcele experimentale legumicole și pomicole, se află Casa pionierilor, înființată în anul 1955. Aici exista o sală de festivități cu 250 de locuri, săli amenajate pentru lectură, muzică, științele naturii; o cameră de povești, un laborator de fotofizică, sali de sport și de coregrafie, precum și săli destinate activității practice de tîmplarie, lăcatușerie și mecanică; săli de desen, pictură, radiofonie, aeronavomodelism etc.“  
 
Va urma.
 
Descarcă gratuit volumul „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
 
Citește și:
#StrăzidinConstanța - atunci și acumLa pas prin Constanța anilor 1960 - Bulevardul I. C. Frimu și străzile Elena Pavel, Nicolaie Titulescu, Dianei, V. Alecsandri (GALERIE FOTO)