Dobrogea 139 de ani Laudatio Olimpiu Vladimirov

Poet, publicist, om de cultură. Se naște la Tulcea în data de 9 ianuarie 1942 și se stinge din viață pe 12 august 2017 la Tulcea, în vârstă de 75 de ani.
 
Olimpiu Vladimirov a fost un talent nativ cu afirmare precoce în poezie, adică încă de pe băncile Liceului (acum colegiu) „Spiru Haret“ din Tulcea. Monografia respectivei instituții îl consemnează printre scriitorii foști elevi ai săi precum: Traian Coșovei, Emilia Căldăraru, Valentin Șerbu, Pavel Perfil. O altă izbândă a lui Olimpiu Vladimirov ca elev este debutul literar în redutabila revistă „Steaua“, nr. 9/1958, condusă pe atunci de nu mai puțin faimosul scriitor A.E. Baconski.
 
Performanțele lui literare îl îndreptățeau, firesc, să dea examen de admitere la facultatea de filologie. N-a fost să fie, pentru că avea „origine nesănătoasă“ din punct de vedere politic, prin urmare, a fost primit la facultatea de geologie și a ajuns inginer geolog. Așa se scriu destine când bietul om e sub vremi.
 
În cazul lui Olimpiu Vladimirov s-a produs o alchimie secretă între profesia sa de geolog și vocația de poet, încât, peste ani, avea să fie numit de cronicari când poetul-geolog, când geologul-poet. Cine poate spune că meseria de geolog nu are, în sine, poezia sa? Nu s-a dezis niciodată de meseria din care își câștiga pâinea și chiar a avut performanțe, dar ceea ce ne interesează aici este faptul că el, în ciuda unei profesii prin excelență extra-urbană, a căutat mereu, sub diferite forme, să se afle în cercul de poeți și literați din Dobrogea acelor ani și chiar a reușit. A îndrumat activitatea cenaclului literar „Panait Cerna” (1968-1978), a scris și a publicat recenzii, cronici, reportaje și desigur poezie.
 
După decembrie 1989, în viața și creația lui Olimpiu Vladimirov s-a produs, cu adevărat, o revoluție. Nemaiputându-și practica profesia de geolog, a obținut postul de director al Centrului Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Literare (1993-2006), poziție din care s-a implicat activ în viața culturală a județului. Revitalizează Concursul Național de Poezie și Eseu „Panait Cerna“, îngrijește antologii literare și volume de creație populară, prezidează lansări de cărți, face muncă de monografist și documentarist.
 
Cărți publicate
 
Tulcea (Album, coautor); Confesiuni (Versuri,1980); Insula albă (Versuri, coautor, 2003); Semn (Versuri, 2006); Identitate (Versuri, 2008); Isaccea pagini de monografie. Vol. I (Coautor, 2008); Adânc de fântână (Versuri, 2011); Nimic mai mult (Versuri, 2013); Recoltă de iluzii (Versuri, 2014).
 
În anul 2009 este primit ca membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea“.
 
Nu putem omite legăturile lui Olimpiu Vladimirov cu viața culturală a Constanței, legături firești, dacă ținem cont că el se formase ca scriitor pe timpul regiunii Dobrogea. A fost un colaborator constant al revistei „Tomis“, a participat la fondarea revistei Ex Ponto, din redacția căreia a făcut parte, fiind prezent trimestru de trimestru la rubrica „Repere culturale tulcene“, a organizat numeroase simpozioane, întâlniri și recitaluri literare, avându-i ca invitați pe scriitorii și oamenii de cultură constănțeni. La rândul lor, aceștia l-au prețuit și l-au onorat cu diferite premii: al revistei „Tomis“ și al Filialei „Dobrogea“ a Uniunii Scriitorilor (2000), al Salonului Internațional de Carte „Ovidius“ (2002, 2003, 2006).
 
Nu putem încheia aceste rânduri de evocare a personalității poetului, publicistului și omului de cultură tulcean Olimpiu Vladimirov fără să amintim cele spuse despre el de către marele scriitor Fănuș Neagu în recomandarea de primire în Uniunea Scriitorilor: „Poet talentat, cum numai la Dunărea de Jos se nasc, sunt convins că domnul Olimpiu Vladimirov e poet cu întindere  pe veac“.