#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru Liliana Lazia. Omul și personalitatea
23 Nov, 2021 00:00
23 Nov, 2021 00:00
23 Nov, 2021 00:00
ZIUA de Constanta
3631
Marime text
- Respectând tradiţia, cotidianul ZIUA de Constanţa a acordat cinci distincţii „Meritul Dobrogean“, însoţite de această dată de medalia cu ilustrarea monedei de la Histria, prima monedă atestată pe teritoriul României, prilej pentru a readuce în atenţia publică cinci personalităţi care au binecuvântat, prin munca lor, pământul dobrogean.
Anul acesta, cinci personalități importante primesc Meritul Dobrogean: Alexandru Barnea (reputat arheolog 17 februarie 1944 București - 08 mai 2020 București), Alexandru Suceveanu (reputat arheolog 11 martie 1940 București - 23 mai 2013 București), Alexandru Avram (reputat arheolog 16 septembrie 1956 Tulcea - 04 august 2021 Histria), Grigore Sălceanu (poet și dramaturg român 23 aprilie 1901, Galați - 19 iulie 1980, Constanța) și Liliana Lazia (fost director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța, 21 iulie 1954 Constanța - 31 martie 2011 Constanța).
„Întâlnirea Lilianei Lazia cu Biblioteca, o întâlnire fastă de ambele părți”
Liliana Lazia s-a născut lângă mare, în Constanța, la 21iulie 1954. După absolvirea cursurilor primar și gimnazial la Școala Generală nr. 5, a urmat Liceul Teoretic nr. 4, mereu cu rezultate care o plasau între cei mai buni elevi. Sensibilitatea pentru cuvânt, interesul pentru literatură și savoarea lecturii o orientează spre Facultatea de Filologie, secția Limba engleză – Limba română, din cadrul Institutului Pedagogic Constanța, facultate absolvită în anul 1976. Profesorii întâlniți aici, personalități culturale de marcă și specialiști ai domeniului, cursurile captivante, studenția cu boema ei cuminte din anii 1970 îi vor rămâne mereu în suflet ca jaloane ale unei tinereți petrecute în studiu, lecturi, prietenie și visare. Perfecționarea instruirii continuă însă, ca exigență a timpului dar și ca autoexigență, așa încât în 1983 absolvă Facultatea de Limbi Germanice a Universității din București, secția de Limbă engleză, cu o lucrare de licență despre opera lui John Galsworthy.
Între 1976 și 1980 este profesoară de limba engleză la Școala generală nr.1 din Hârșova. susține cu pasiune activitatea didactică, se apleacă asupra fiecărui copil cu înțelegere și dăruire. Totuși, destinul e în altă parte. În 1980 se angajează la Biblioteca Județeană Constanța, instituție care cu puțin înainte se mutase într-un sediu nou, își amplificase activitatea și avea nevoie de personal. Biblioteca tomitană nu era un spațiu necunoscut, o frecventa încă din copilărie, dar din acest moment devine un spațiu existențial. Iar mulți dintre oamenii bibliotecii, pe care îi cunoștea și prețuia ca cititoare asiduă, îi devin acum colegi și prieteni pe drumul profesiei și al vieții.
A fost o întâlnire fastă de ambele părți. Biblioteca primea un om care credea în puterea acestui tip de instituție de a forma și cultiva oameni, un om care iubea cartea sub toate formele ei, ca valoare simbolică, dar și ca obiect concret al artei frumosului,un care dorea să aducă locului în care muncește un plus de elan, de forță și creativitate. Iar biblioteca, la rândul ei, i-a dăruit Lilianei Lazia acel timp bun și rodnic, în care a crescut spiritual și profesional, împlinindu-și vocația. Și i-a mai dăruit, chiar și în momentele de dramatic regres instituțional, acea zonă de protecție față de apăsările și anxietățile de tot felul, ceea ce a făcut să oconsidere a doua sa casă.”
Devenind bibliotecară, Liliana Lazia a parcurs stagii de activitate în diferite secții, cea mai îndelungată perioadă fiind aceea din sălile de lectură și sala cataloagelor. Între 1995 și 1996 a fost șefa biroului Cataloage – Săli de Lectură – Depozit, iar între anii 1996 și 1997 a coordonat serviciul de relații cu publicul. Prestația foarte bună, interesul manifestat față de profesie, dorința de a contribui, în bună tradiție a înaintașilor care au condus instituția, la transformarea bibliotecii într-o structură info-documentară modernă, au motivat-o pe Liliana Lazia să acceadă prin concurs, în anul 1997, la funcția de director, din care a plecat spre cele veșnice, dureros de devreme, la 31 martie 2011.
Mereu în serviciul utilizatorilor, s-a implicat cu competență și dedicație în asistarea lecturii, în rezolvarea solicitărilor de publicații, în studiul nevoilor și comportamentelor informaționale ale celor care se obișnuiseră să găsească, în sălile de referințe și lectură, o persoană plină de solicitudine, gata oricând să ofere consiliere avizată,repere bibliografice suplimentare, orientare și susținere a intereselor lor de cunoaștere. Tot în serviciul utilizatorilor a rămas și în funcțiile de conducere deținute, iar inaugurarea în 1998 a noului sediu al bibliotecii – primul spațiu de acest fel din România postdecembristă, ale cărui fundamente fuseseră puse de predecesorul Dumitru Constantin Zamfir la începutul anilor 1990 – a fost momentul de care tot ei, utilizatorii, au beneficiat cel mai mult. și tot ei au fost ținta unei viziuni manageriale care a mers pe linia continuării eforturilor de dezvoltare și modernizare ale înaintașilor săi. Ca și directoratul acestora, directoratul Lilianei Lazia a fost marcat de dorința ca Biblioteca Județeană Constanța și profesia de bibliotecar să-și consolideze prestigiul, performanța și anvergura.
Au continuat proiectele de complementare și prelucrare a colecțiilor de fond general și de achiziționare sau multiplicare (de multe ori din surse financiare proprii) a lucrărilor de fond dobrogean, au fost amplificate serviciile de automatizare a proceselor biblioteconomice, de informare și cercetare bibliografică și cele de comunicare și valorificare a colecțiilor, au fost înființate servicii noi: în 1999 Filiala „Badea Cârțan” în cartierul Tomis Nord (din păcate desființată după opt ani), în 2001 Centru de Informare Comunitară, în 2007 Cabinetul de Documentare OSIM, în 2010 Centrul de Internet pentru Public. Au prins consistență proiecte precum cele de realizare a monografiilor de localități ale județului Constanța și de implementare a Programului Național Biblionet în Biblioteca Județeană, dar și în bibliotecile locale. Au avut loc manifestări științifice de amploare: conferințe, simpozioane, reuniuni profesionale. S-au susținut, în aceeași bună tradiție, evenimente culturale de ținută, s-au editat lucrări de referință precum: „Carte și lectură la Pontul Euxin” și „Dicționarul personalităților dobrogene”, volumele I-III.
Preocuparea pentru modernizare și acces lărgit la resursele informaționale ale bibliotecii, introducerea de noi dotări și de tot mai multe facilități pentru utilizatori, au mers mână în mână cu preocuparea pentru propria creștere profesională, pentru implicarea în structurile bibliotecare de nivel național și pentru participarea la viața asociațiilor de profil.
În anul 2000, Liliana Lazia absolvă cursurile postuniversitare de biblioteconomie și știința informării în cadrul Universității București. Devine membră a Consiliului de Conducere al Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România, deține pentru câțiva ani buni președinția Comisiei de Referințe a Asociației. Din 2007 este membră a Asociației Bibliotecarilor din România și a Consiliului de Conducere al acesteia. Participă la conferințe, colocvii și seminarii de specialitate, organizând și în cadrul Bibliotecii Județene astfel de evenimente profesionale.
Între timp, nu uită uneltele scrisului, pe care le pune în slujba unei dragoste vechi, ce poartă numele celei mai vechi provincii istorice românești: Dobrogea. Tărâmului natal îi dedică teza de doctorat, „Antroponimie dobrogeană. Considerații diacronice”, începută sub conducerea științifică a regretatului profesor universitar Gheorghe Bolocan, de la Universitatea din Craiova, finalizată cu profesorul Mile Tomici de la Universitatea București și susținută la Constanța în anul 2002. Publicată în anul următor,lucrarea este fructificată și printr-un dicționar onomastic, „Nume de persoane din Dobrogea. Dicționar invers”, publicat în anul 2004.
Atașamentul pentru spațiul dobrogean, dorința de a-i descoperi încă multele necunoscute s-au manifestat încă din primii ani de activitate, prin preocupările de cercetare a documentelor de istorie locală deținute de bibliotecă, din care a adus la lumină, în articole și comunicări, aspecte legate de oameni și evenimente ale trecutului danubiano-pontic. În fericită conjuncție cu preocupările istoricului Gheorghe Dumitrașcu, și printr-o fructuoasă colaborare, a prins corp un proiect care, după știința noastră este o premieră în spațiul românesc: publicarea răspunsurilor la Chestionarul lui Hașdeu pentru Dobrogea, cu comentarii, aparat critic, facsimile și alte documente adiacente, lucrare dedicată familiei și la a cărei lansare, cu puțin înainte de finalul năprasnic, a ținut să vorbească, așa cum n-a făcut-o niciodată în spațiul public, despre părinți – mai ales despre mamă,însoțitoare a tuturor clipelor ei de viață,altă Marie prin inima căreia a trecut o sabie. Privind retrospectiv, evocarea a fost un moment premonitoriu, ca un rămas bun de la familia care a susținut-o mereu și i-a dat putere, răsplătind astfel a dragoste infinită, revărsată în ultimii ani asupra celor doi nepoți cărora începuse deja să le alcătuiască o bibliotecă din cele mai frumoase cărți ale copilăriei.
Cu o sensibilitate profundă și tumultoasă, filtrată de talent liric, a scris versuri în care a subliniat trăiri lăuntrice marcate de tensiuni, dileme, iluzii, nostalgii, și din care a publicat două volume cu titluri inspirate: „Strada mării” (1995) – marea, o altă iubire și un topos permanent în scrierile ei - și „Mătăsuri, ploi, nisipuri” (1999).
Și-a exercitat vocația publicistică și în alte registre: a scris numeroase articole, recenzii, cronici, în publicațiile de specialitate ți în presa culturală. A susținut interviuri și a avut intervenții în mass-media pe probleme de management cultural, pledând permanent pentru ideea de bibliotecă – centru al informației și al cunoașterii, adevărată resursă pentru comunitate, pentru profesia de bibliotecar, pentru valoarea culturală a cărții și a lecturii. A argumentat cu tărie, în toate ocaziile și în toate organismele și forurile,misiunea, funcțiile și necesitățile instituției bibliotecare. A susținut colaborări și parteneriate pe care le-a dorit în beneficiul bibliotecii, a găzduit și sprijinit cu material documentar și logistic activitatea altor instituții, a participat la viața culturală a orașului, s-a implicat în rezolvarea problemelor comunitare.
Recunoașterea acestor demersuri nu a întârziat să apară, sub forma aprecierilor, a diplomelor, distincțiilor și medaliilor, dintre care menționăm, cronologic:
- Diplomă - hrisov acordată în anul 1999 de Muzeul Marinei Române la împlinirea a trei decenii de activitate;
- Diploma „Omul anul 1999”, acordată de cotidianul Cuget Liber pentru eforturile de a întregi patrimoniul de carte al Dobrogei;
- Diplomă de excelență acordată în anul 2008 de Centrul Militar Zonal Constanța, cu prilejul aniversării a 40 de ani de activitate;
- Diplomă acordată în anul 2009 de Asociația Bibliotecarilor din România pentru rezultate deosebite;
- Diplomă acordată în anul 2009 de World Vision pentru implicarea în Campania Globală pentru Educație;
- Diplomă acordată în anul 2010 de Facultatea de Arte din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța;
- Diplomă de merit acordată în anul 2010 de Inspectoratul Școlar Județean Constanța, pentru susținerea colaborărilor permanente cu instituția școlară;
- Diplome anuale acordate de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea, pentru susținerea și promovarea culturii în Dobrogea;
- Medalie acordată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență cu ocazia împlinirii a 160 de ani de activitate;
- Medalii aniversare acordate de Colegiul „Mihai Eminescu” don Constanța, Liceul Teoretic „Ovidius” din Constanța și Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Constanța;
- Medalia „Meritul Cultural clasa a III-a” acordată în anul 2007 de Președinția României;
- Medalia „Cetățean de onoare al județului Constanța”, acordată post-mortem în anul 2011 de Consiliul Județean Constanța;
Pentru cei care au cunoscut-o – prieteni, colegi, colaboratori – , omul Liliana Lazia nu poate fi disociat în fațete distincte. A fost o persoană armonioasă în toate ipostazele,profesând o relație plină de căldură umană, de prietenie empatică,de mare directețe și generozitate cu toți cei care o înconjurau. și de o sinceritate care mergea, uneori, împotriva ei însăși – rară virtute, mai ales la femei. Directoratul nu a fost superior, rece sau constrângător, ci convivial, apropiat și franc, bazat pe consultări, multă încredere și multă înțelegere. Și-a creditat fiecare coleg, lăsându-i spirit de inițiativă și liberate de acțiune. Și-a folosit poziția instituțională și resursele proprii pentru a ajuta și a adăuga. și a suferit pentru bibliotecă și oamenii ei în momentele lor nefericite, nepermițând-și luxul lamentării publice ineficiente, preferând lupta, aparent nevăzută dar tenace, pe toate fronturile, cu toate armele. Iar suferința personală, inimaginabilă sau zâmbetul și prezența impecabil de vii, de elegante și cuceritoare – a avut o grație, un farmec aparte, neconfecționate, pe care le ai sau nu le ai –, a fost îndelungată dar puțin exteriorizată, suportată cu discreție și încredințată instanței supreme, în grija căreia se pregătește acum.
Bibliografie Liliana Lazia
În anul 2012, la un an de la plecarea din viața aceasta a fostului director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, Liliana Lazia, prietenii regretatului filolog i-au adus un pios omagiu prin publicarea volumului „In memoriam Liliana Lazia”, apărut la Editura Ex Ponto. În acest volum a apărut și materialul prezentat, semnat de fostul director interimar al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, Adriana Gheorghiu.
Adriana Gheorghiu, autoare a unor comunicări ştiinţifice în domeniul biblioteconomiei și participantă la sesiuni şi simpozioane ştiinţifice naţionale, a îndeplinit funcţia de şef de birou în cadrul Biroului Prelucrarea colecţiilor din Biblioteca Județeană Constanța, apoi de director de specialitate și director interimar al instituției, între aprilie 2011 – noiembrie 2011. Este absolventă de studii filologice şi postuniversitare de bibliologie şi ştiinţa informării.
Citește și:
#Dobrogea143: La Mulți Ani, Dobrogea! Meritul Dobrogean 2021 - o distincție în amintire
„Întâlnirea Lilianei Lazia cu Biblioteca, o întâlnire fastă de ambele părți”
Liliana Lazia s-a născut lângă mare, în Constanța, la 21iulie 1954. După absolvirea cursurilor primar și gimnazial la Școala Generală nr. 5, a urmat Liceul Teoretic nr. 4, mereu cu rezultate care o plasau între cei mai buni elevi. Sensibilitatea pentru cuvânt, interesul pentru literatură și savoarea lecturii o orientează spre Facultatea de Filologie, secția Limba engleză – Limba română, din cadrul Institutului Pedagogic Constanța, facultate absolvită în anul 1976. Profesorii întâlniți aici, personalități culturale de marcă și specialiști ai domeniului, cursurile captivante, studenția cu boema ei cuminte din anii 1970 îi vor rămâne mereu în suflet ca jaloane ale unei tinereți petrecute în studiu, lecturi, prietenie și visare. Perfecționarea instruirii continuă însă, ca exigență a timpului dar și ca autoexigență, așa încât în 1983 absolvă Facultatea de Limbi Germanice a Universității din București, secția de Limbă engleză, cu o lucrare de licență despre opera lui John Galsworthy.
Între 1976 și 1980 este profesoară de limba engleză la Școala generală nr.1 din Hârșova. susține cu pasiune activitatea didactică, se apleacă asupra fiecărui copil cu înțelegere și dăruire. Totuși, destinul e în altă parte. În 1980 se angajează la Biblioteca Județeană Constanța, instituție care cu puțin înainte se mutase într-un sediu nou, își amplificase activitatea și avea nevoie de personal. Biblioteca tomitană nu era un spațiu necunoscut, o frecventa încă din copilărie, dar din acest moment devine un spațiu existențial. Iar mulți dintre oamenii bibliotecii, pe care îi cunoștea și prețuia ca cititoare asiduă, îi devin acum colegi și prieteni pe drumul profesiei și al vieții.
A fost o întâlnire fastă de ambele părți. Biblioteca primea un om care credea în puterea acestui tip de instituție de a forma și cultiva oameni, un om care iubea cartea sub toate formele ei, ca valoare simbolică, dar și ca obiect concret al artei frumosului,un care dorea să aducă locului în care muncește un plus de elan, de forță și creativitate. Iar biblioteca, la rândul ei, i-a dăruit Lilianei Lazia acel timp bun și rodnic, în care a crescut spiritual și profesional, împlinindu-și vocația. Și i-a mai dăruit, chiar și în momentele de dramatic regres instituțional, acea zonă de protecție față de apăsările și anxietățile de tot felul, ceea ce a făcut să oconsidere a doua sa casă.”
Devenind bibliotecară, Liliana Lazia a parcurs stagii de activitate în diferite secții, cea mai îndelungată perioadă fiind aceea din sălile de lectură și sala cataloagelor. Între 1995 și 1996 a fost șefa biroului Cataloage – Săli de Lectură – Depozit, iar între anii 1996 și 1997 a coordonat serviciul de relații cu publicul. Prestația foarte bună, interesul manifestat față de profesie, dorința de a contribui, în bună tradiție a înaintașilor care au condus instituția, la transformarea bibliotecii într-o structură info-documentară modernă, au motivat-o pe Liliana Lazia să acceadă prin concurs, în anul 1997, la funcția de director, din care a plecat spre cele veșnice, dureros de devreme, la 31 martie 2011.
Mereu în serviciul utilizatorilor, s-a implicat cu competență și dedicație în asistarea lecturii, în rezolvarea solicitărilor de publicații, în studiul nevoilor și comportamentelor informaționale ale celor care se obișnuiseră să găsească, în sălile de referințe și lectură, o persoană plină de solicitudine, gata oricând să ofere consiliere avizată,repere bibliografice suplimentare, orientare și susținere a intereselor lor de cunoaștere. Tot în serviciul utilizatorilor a rămas și în funcțiile de conducere deținute, iar inaugurarea în 1998 a noului sediu al bibliotecii – primul spațiu de acest fel din România postdecembristă, ale cărui fundamente fuseseră puse de predecesorul Dumitru Constantin Zamfir la începutul anilor 1990 – a fost momentul de care tot ei, utilizatorii, au beneficiat cel mai mult. și tot ei au fost ținta unei viziuni manageriale care a mers pe linia continuării eforturilor de dezvoltare și modernizare ale înaintașilor săi. Ca și directoratul acestora, directoratul Lilianei Lazia a fost marcat de dorința ca Biblioteca Județeană Constanța și profesia de bibliotecar să-și consolideze prestigiul, performanța și anvergura.
Au continuat proiectele de complementare și prelucrare a colecțiilor de fond general și de achiziționare sau multiplicare (de multe ori din surse financiare proprii) a lucrărilor de fond dobrogean, au fost amplificate serviciile de automatizare a proceselor biblioteconomice, de informare și cercetare bibliografică și cele de comunicare și valorificare a colecțiilor, au fost înființate servicii noi: în 1999 Filiala „Badea Cârțan” în cartierul Tomis Nord (din păcate desființată după opt ani), în 2001 Centru de Informare Comunitară, în 2007 Cabinetul de Documentare OSIM, în 2010 Centrul de Internet pentru Public. Au prins consistență proiecte precum cele de realizare a monografiilor de localități ale județului Constanța și de implementare a Programului Național Biblionet în Biblioteca Județeană, dar și în bibliotecile locale. Au avut loc manifestări științifice de amploare: conferințe, simpozioane, reuniuni profesionale. S-au susținut, în aceeași bună tradiție, evenimente culturale de ținută, s-au editat lucrări de referință precum: „Carte și lectură la Pontul Euxin” și „Dicționarul personalităților dobrogene”, volumele I-III.
Preocuparea pentru modernizare și acces lărgit la resursele informaționale ale bibliotecii, introducerea de noi dotări și de tot mai multe facilități pentru utilizatori, au mers mână în mână cu preocuparea pentru propria creștere profesională, pentru implicarea în structurile bibliotecare de nivel național și pentru participarea la viața asociațiilor de profil.
În anul 2000, Liliana Lazia absolvă cursurile postuniversitare de biblioteconomie și știința informării în cadrul Universității București. Devine membră a Consiliului de Conducere al Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România, deține pentru câțiva ani buni președinția Comisiei de Referințe a Asociației. Din 2007 este membră a Asociației Bibliotecarilor din România și a Consiliului de Conducere al acesteia. Participă la conferințe, colocvii și seminarii de specialitate, organizând și în cadrul Bibliotecii Județene astfel de evenimente profesionale.
Între timp, nu uită uneltele scrisului, pe care le pune în slujba unei dragoste vechi, ce poartă numele celei mai vechi provincii istorice românești: Dobrogea. Tărâmului natal îi dedică teza de doctorat, „Antroponimie dobrogeană. Considerații diacronice”, începută sub conducerea științifică a regretatului profesor universitar Gheorghe Bolocan, de la Universitatea din Craiova, finalizată cu profesorul Mile Tomici de la Universitatea București și susținută la Constanța în anul 2002. Publicată în anul următor,lucrarea este fructificată și printr-un dicționar onomastic, „Nume de persoane din Dobrogea. Dicționar invers”, publicat în anul 2004.
Atașamentul pentru spațiul dobrogean, dorința de a-i descoperi încă multele necunoscute s-au manifestat încă din primii ani de activitate, prin preocupările de cercetare a documentelor de istorie locală deținute de bibliotecă, din care a adus la lumină, în articole și comunicări, aspecte legate de oameni și evenimente ale trecutului danubiano-pontic. În fericită conjuncție cu preocupările istoricului Gheorghe Dumitrașcu, și printr-o fructuoasă colaborare, a prins corp un proiect care, după știința noastră este o premieră în spațiul românesc: publicarea răspunsurilor la Chestionarul lui Hașdeu pentru Dobrogea, cu comentarii, aparat critic, facsimile și alte documente adiacente, lucrare dedicată familiei și la a cărei lansare, cu puțin înainte de finalul năprasnic, a ținut să vorbească, așa cum n-a făcut-o niciodată în spațiul public, despre părinți – mai ales despre mamă,însoțitoare a tuturor clipelor ei de viață,altă Marie prin inima căreia a trecut o sabie. Privind retrospectiv, evocarea a fost un moment premonitoriu, ca un rămas bun de la familia care a susținut-o mereu și i-a dat putere, răsplătind astfel a dragoste infinită, revărsată în ultimii ani asupra celor doi nepoți cărora începuse deja să le alcătuiască o bibliotecă din cele mai frumoase cărți ale copilăriei.
Cu o sensibilitate profundă și tumultoasă, filtrată de talent liric, a scris versuri în care a subliniat trăiri lăuntrice marcate de tensiuni, dileme, iluzii, nostalgii, și din care a publicat două volume cu titluri inspirate: „Strada mării” (1995) – marea, o altă iubire și un topos permanent în scrierile ei - și „Mătăsuri, ploi, nisipuri” (1999).
Și-a exercitat vocația publicistică și în alte registre: a scris numeroase articole, recenzii, cronici, în publicațiile de specialitate ți în presa culturală. A susținut interviuri și a avut intervenții în mass-media pe probleme de management cultural, pledând permanent pentru ideea de bibliotecă – centru al informației și al cunoașterii, adevărată resursă pentru comunitate, pentru profesia de bibliotecar, pentru valoarea culturală a cărții și a lecturii. A argumentat cu tărie, în toate ocaziile și în toate organismele și forurile,misiunea, funcțiile și necesitățile instituției bibliotecare. A susținut colaborări și parteneriate pe care le-a dorit în beneficiul bibliotecii, a găzduit și sprijinit cu material documentar și logistic activitatea altor instituții, a participat la viața culturală a orașului, s-a implicat în rezolvarea problemelor comunitare.
Recunoașterea acestor demersuri nu a întârziat să apară, sub forma aprecierilor, a diplomelor, distincțiilor și medaliilor, dintre care menționăm, cronologic:
- Diplomă - hrisov acordată în anul 1999 de Muzeul Marinei Române la împlinirea a trei decenii de activitate;
- Diploma „Omul anul 1999”, acordată de cotidianul Cuget Liber pentru eforturile de a întregi patrimoniul de carte al Dobrogei;
- Diplomă de excelență acordată în anul 2008 de Centrul Militar Zonal Constanța, cu prilejul aniversării a 40 de ani de activitate;
- Diplomă acordată în anul 2009 de Asociația Bibliotecarilor din România pentru rezultate deosebite;
- Diplomă acordată în anul 2009 de World Vision pentru implicarea în Campania Globală pentru Educație;
- Diplomă acordată în anul 2010 de Facultatea de Arte din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța;
- Diplomă de merit acordată în anul 2010 de Inspectoratul Școlar Județean Constanța, pentru susținerea colaborărilor permanente cu instituția școlară;
- Diplome anuale acordate de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea, pentru susținerea și promovarea culturii în Dobrogea;
- Medalie acordată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență cu ocazia împlinirii a 160 de ani de activitate;
- Medalii aniversare acordate de Colegiul „Mihai Eminescu” don Constanța, Liceul Teoretic „Ovidius” din Constanța și Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Constanța;
- Medalia „Meritul Cultural clasa a III-a” acordată în anul 2007 de Președinția României;
- Medalia „Cetățean de onoare al județului Constanța”, acordată post-mortem în anul 2011 de Consiliul Județean Constanța;
Pentru cei care au cunoscut-o – prieteni, colegi, colaboratori – , omul Liliana Lazia nu poate fi disociat în fațete distincte. A fost o persoană armonioasă în toate ipostazele,profesând o relație plină de căldură umană, de prietenie empatică,de mare directețe și generozitate cu toți cei care o înconjurau. și de o sinceritate care mergea, uneori, împotriva ei însăși – rară virtute, mai ales la femei. Directoratul nu a fost superior, rece sau constrângător, ci convivial, apropiat și franc, bazat pe consultări, multă încredere și multă înțelegere. Și-a creditat fiecare coleg, lăsându-i spirit de inițiativă și liberate de acțiune. Și-a folosit poziția instituțională și resursele proprii pentru a ajuta și a adăuga. și a suferit pentru bibliotecă și oamenii ei în momentele lor nefericite, nepermițând-și luxul lamentării publice ineficiente, preferând lupta, aparent nevăzută dar tenace, pe toate fronturile, cu toate armele. Iar suferința personală, inimaginabilă sau zâmbetul și prezența impecabil de vii, de elegante și cuceritoare – a avut o grație, un farmec aparte, neconfecționate, pe care le ai sau nu le ai –, a fost îndelungată dar puțin exteriorizată, suportată cu discreție și încredințată instanței supreme, în grija căreia se pregătește acum.
Bibliografie Liliana Lazia
În anul 2012, la un an de la plecarea din viața aceasta a fostului director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, Liliana Lazia, prietenii regretatului filolog i-au adus un pios omagiu prin publicarea volumului „In memoriam Liliana Lazia”, apărut la Editura Ex Ponto. În acest volum a apărut și materialul prezentat, semnat de fostul director interimar al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, Adriana Gheorghiu.
Adriana Gheorghiu, autoare a unor comunicări ştiinţifice în domeniul biblioteconomiei și participantă la sesiuni şi simpozioane ştiinţifice naţionale, a îndeplinit funcţia de şef de birou în cadrul Biroului Prelucrarea colecţiilor din Biblioteca Județeană Constanța, apoi de director de specialitate și director interimar al instituției, între aprilie 2011 – noiembrie 2011. Este absolventă de studii filologice şi postuniversitare de bibliologie şi ştiinţa informării.
Citește și:
#Dobrogea143: La Mulți Ani, Dobrogea! Meritul Dobrogean 2021 - o distincție în amintire
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii