#citeșteDobrogea Holera la Kustendjie (1865) și doctorul Harry Leach, un pionier în medicina maritimă (II) - Victimele epidemiei și o scrisoare de la Marea Neagră

În vara anului 1865 orășelul Kustendjie a fost grav afectat de epidemia de holeră, aceasta făcând numeroase victime atât în rândul britanicilor rezidenți (angajați ai companiei britanice DBSR și membri ai familiilor acestora), cât și printre locuitorii de diverse etnii. La acea vreme existau deja câțiva medici în localitate, buni specialiști, dar prea puțini pentru a ține în frâu situația. Mai mult decât atât, administrația otomană a orașului avea reguli laxe și nu impunea norme de trai, de aprovizionare și de igienă, care să combată atacul teribil al bolii intestinale.

Colonia britanică, ce își ducea traiul într-un regim de relativă autonomie față de restul urbei, avea un singur medic, pe Henry William Cullen, un specialist reputat. Ani buni mai târziu, la Kustendjie, în 1870, avea să se stabilească aici și Abraham Irwin Bolton, un medic irlandez (subchirurg). La 1865, Cullen era însă singurul specialist britanic. În Kustendjie se stabilise și medicul grec Papasaul, specialist al Comisiei Internaționale a Imperiului Otoman pentru controlul pelerinilor ce se duceau la Mecca. Din acest motiv, el era supranumit „doctorul carantinei“, dar atribuțiile sale vizau strict tratarea pelerinilor și nu avea timp întotdeauna pentru a se ocupa și de bolnavii localnici. Mai existau însă și alți medici greci la Kustendjie, Kefalas (tatăl și fiul) și Vallindas, care se ocupau de tratarea membrilor comunității elene, dar și de restul locuitorilor. Tot la 1865 este înregistrat în arhive și un medic italian pe nume Lanzeroni, care avea să rămână la Kustendjie șase ani, înainte de a se întoarce la Roma. În ciuda acestor specialiști, holera epidemiei din 1865 era imposibil de oprit. Nu reușiseră să îi facă față mult mai numeroșii confrați din Constantinopol și din alte mari orașe ale lumii.

Alarmat de veștile îngrijorătoare venite din Orientul Mijlociu, medicul britanic Henry William Cullen a solicitat în vara anului 1865 ajutor din Marea Britanie pentru lupta împotriva epidemiei de holeră. Doctorul din Kustendjie avea nevoie de ajutor și pentru tratarea altor afecțiuni. Ajutorul său a venit însă la finele verii, în persoana unui specialist englez pe nume Harry Leach (1836-1879). Detalii extrem de importante legate de experiența acestuia la Kustendjie avem dintr-un articol (o scrisoare de fapt) apărut în revista britanică de medicină “The Lancet” pe data de 23 septembrie 1865. Scrisoarea semnată de Leach era intitulată “The cholera in Eastern Europe”, era adresată editorului revistei și datată „11 septembrie 1865 Kustendjie, Turkey“. Medicul de 29 de ani scria următoarele:

Informațiile oferite de Harry Leach sunt extrem de importante și de natură să ne ajute la reconstituirea imaginii. Cele 121 de victime înregistrate la nivelul întregii așezări (11 britanici și restul localnici și refugiați) ne arată cât de devastator a fost atacul epidemic, în condițiile în care populația urbei era, probabil, în jur de 2000 de locuitori, la acea vreme.

Epidemia a încetat la Kustendjie în luna septembrie, așa cum ne spune și Leach. A mai continuat să lovească și în anii viitori, cu diversă intensitate. Harry Leach s-a întors în Marea Britanie și nu știm cu exactitate cât timp a petrecut la Kustendjie, dacă a fost vorba despre câteva săptămâni sau luni. Ce este însă cert este faptul că el a devenit celebru grație muncii desfășurate în țara natală.

Pornind de la scrisoarea publicată în “The Lancet” am aflat date din biografia acestui medic, cât și uriașele sale realizări, motiv pentru care merită să îl prezentăm așa cum el a fost, un pionier în medicina maritimă britanică din secolul al XIX-lea.



Așa cum ne arată istoricul Gordon C. Cook (vezi sursele biografice), Harry Leach s-a născut în 1836, la Wisbeck (astăzi Wisbech), Cambridgeshire, într-o familie respectabilă. A urmat cursurile școlii St. Albans (una dintre cele mai vechi școli din lume, creată în sec. X), iar în 1853 a intrat la St. Bartholomew Hospital, un spital-școală din Londra, pe care l-a absolvit după cinci ani, obținând diploma de chirurg (MRCS - membru al Colegiului Regal de Chirurgie), respectiv pe cea în farmaceutică (LSA - Licences of School of Apotecaries). A lucrat un timp la Infirmeria din orașul Peterborough, după care a plecat și a navigat activând ca medic maritim. În 1862 a devenit medic rezident pe nava spital „Dreadnought”. De-a lungul vremii a călătorit în diverse zone ale lumii, așa cum este cazul aventurii sale dobrogene din 1865. În 1870 a devenit medic șef pe vasul spital „Dreadnought”, iar în 1873 a devenit primul Medic Șef al Portului Londra. În 1875 s-a îmbolnăvit de tuberculoză și, în ciuda recomandatelor cure făcute în Africa de Sud, nu a reușit să se însănătoșească. A decedat la numai 43 de ani, la reședința sa din Westminster. În ciuda dispariției sale timpurii, Leach a lăsat în urmă lucruri extraordinare. Este considerat și astăzi unul dintre pionierii medicinii maritime și unul din cei care au contribuit decisiv la dispariția scorbutului care făcea ravagii pe navele comerciale și militare. A publicat zeci de articole și scrisori în reviste de specialitate (ca „The Lancet”), dar și câteva cărți de excepție. A publicat în 1867, în „British Medical Journal”, mai multe articole reunite sub titlul “Report of the hygienic condition of the Mercantile Marine and on the preventable diseases of merchent seamen”. Cu această ocazie a scris despre necesitatea inspecției tuturor navelor ce veneau pe Tamisa și despre importanța controlului sanitar în porturi. A militat pentru îmbunătățirea condițiilor de trai pe vasele britanice, pentru aerisirea vaselor și îmbunătățirea dietei la bord. În 1868 a publicat o operă capitală - “The Ship Captain Medical Guide” („Ghidul medical al căpitanului de navă“), un ghid care a devenit ulterior obligatoriu pe toate navele Imperiului Britanic. Datorită acestei lucrări s-a impus obligația ca fiecare vas să aibă rezerve de medicamente și o farmacie proprie. Articolele despre experiența sa din 1865 au fost reunite în cartea “Brief notes on the last epidemic of cholera in Turkey” („Scurte note despre ultima epidemie de holeră din Turcia“). A mai publicat “Pocket Doctor for the traveller and colonist” („Doctorul de buzunar pentru călători și coloniști“ - 1875) și “A bit of Bulgaria” (1877) („Un pic de Bulgaria“ – t.n). 

Dincolo de aceste lucrări capitale pentru eradicarea bolilor pe navele maritime, Harry Leach rămâne și în istoria Dobrogei, prin rândurile sale scrise despre Kustendjie, în timpul holerei din 1865…
 
Mențiune
Termenul folosit de către englezi pentru Constanța secolului XIX este Kustendjie, el se regăsește astfel în toate izvoarele istorice, în documentele, cărțile, ziarele și revistele britanice ale acelor timpuri. Am preferat să folosim termenul britanic în detrimentul celorlalte cunoscute, dar neuzitate de sursele din Regatul Unit.
Bibliografie selectivă
Harry Leach - “The Cholera in the Eastern Europe”, scrisoare publicată în revista medicală “The Lancet – A journal of British and Foreign Medicine, Psihology, Surgery, Chemistry, Criticism, Literature and News” pe 23 septembrie 1865.
Gavin Milroy - “Notes of the Cholera Epidemic of 1865-1866 in Europe and America”, Londra, 1868.
J. Netten Radcliffe - „Report on the Recent Epidemic of Cholera (1865-1866)”, Londra, 1868.
Gordon C. Cook - „Scurvy in the British Mercantile Marine in the 19th Century and the contribution of the Seamens Hospital Society”, History of Medicine, p.224-229.
Gordon C. Cook - “Harry Leach MRCP (1836-1879). Control of the Scurvy in the British Mercantile Marine and the First Port Medical Officer for the City of London”, articol publicat ]n Journal of Medical Biography, 08. vol.8 2000, ISS 3, p.133-139.
Anne Hardy - „Cholera, quarantine and the English preventive system 1850-1895”, articol publicat în Medical History 1993, 37, p. 250-269.
Hector Serafidi - „Medicina în Dobrogea”, articol apărut în volumul aniversar „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească”, Analele Dobrogei, an IX, vol. I, 1928, p. 743-750.
Ionuț Jescu - „Pandemii de holeră la Dunărea de Jos”, articol publicat în revista Misterele Dunării vol. IV, nr. 13, iunie 2020, p. 57-76.

Sursa foto: Dan Șambra
facebook.com/Dan.Sambra.1/ 
facebook.com/Dan.Sambra.2
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Holera la Kustendjie (1865) și doctorul Harry Leach, un pionier în medicina maritimă – (I) Începutul epidemiei