#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (V) - Scurt istoric al așezării. Intervenția austriacă, diverse mărturii și revenirea sub stăpânire otomană

 


În articolul anterior am prezentat distrugerea din 1854, în plin război al Crimeii, un grav incident desfășurat ca și consecință a uciderii ofițerului britanic Hyde Parker. Așezarea este aproape rasă de pe fața pământului, rămânând în picioare doar Farul ridicat de ruși în 1841 și biserica. Locuirea a continuat însă și după acest eveniment din 17 iulie 1854, pentru că zona era un paradis pentru aventurierii și contrabandiștii dornici de înavuțire rapidă. Pentru un timp, Sulina este raiul răufăcătorilor și al profitorilor, care trăgeau foloase de pe urma manevrelor de alimbare. Marfa adusă pe Dunăre, din Principatele Române, era descărcată la Sulina, trecută peste bancul de nisip de la gura de vărsare și încărcată pe marile vase străine (surse - Tatu, Comârzan etc).  Multe bande de tâlhari acționau fără scrupule, atacând și jefuind vase, dar despre pirații localnici vom scrie și mai târziu, într-un capitol separat.

În aceste condiții, se impunea intervenția și restabilirea ordinii, miza fiind una uriașă - desfășurarea unui comerț care umplea buzunarele marilor puteri occidentale.
Austria consideră că poate profita de situație și, cu acordul britanicilor și al Imperiului Otoman, decide să acționeze. Constantin Ardeleanu arată că, în iulie 1855, sunt trimise la Sulina două nave de război, „Ceres“ și „Gyula“, aflate sub comanda directă a maiorului Baumrucker. Venirea austriecilor este salutată de echipajele zecilor de nave care așteptau blocate la bara Sulina (sursă - Ardeleanu). Noua ordine impune reguli noi, o nouă administrație cu reprezentanți ai populației multi-etnice, cu noi taxe și impozite. Este angajat un pilot, care se asigură ca operațiunile de intrare și de ieșire, din gura de vărsare, să se desfășoare în cele mai bune condiții. Profiturile rezultate din negoț sunt folosite pentru construirea unui spital deservit de personal specializat.
Unul dintre ofițerii austrieci care ajung la Sulina în vara lui 1855 este locotenentul Wilhelm von Tegetthoff (1827-1871), viitor amiral austriac, care la acea vreme era un promițător ofițer în vârstă de 28 de ani. El se făcuse deja remarcat, fusese comandant al scoonerului „Elisabeta” (din 1854) și apoi mutat la bordul steamerului „Taurus,” ce avea ca misiune patrularea brațului Sulina. La începutul lui 1856, el preia comanda stației Sulina. C Ardeleanu arată că tânărul îi scrie tatălui său că Sulina era „un cuib de hoți și loc de întâlnire pentru răufăcători“, cu un mare potențial însă, motiv pentru care și-ar merita numele de „Noua Californie“ (Ardeleanu, op.cit. p.273). Aceeași sursă ne spune că în urma unui recensământ s-au consemnat 234 de case și 1755 de locuitori, cei mai mulți dintre ei bărbați.
Noua autoritate încearcă să curețe bara Sulina pentru a face mai facilă navigația, însă inginerii desemnați nu reușesc în demersul lor, fiind depășiți de particularitățile unei regiuni total necunoscute. Ardeleanu spune că zona devenise o adevărată „republică piraterească sub protecție austriacă” (p.273).
Fără doar și poate, protectoratul austriac a fost un prim pas pozitiv și a reușit să instaureze o anumită ordine și disciplină.
În 1856, Delta se află sub stăpânirea unei Moldove încă aflată sub suzeranitate otomană, dar această situație durează puțin. La începutul anului 1857, austriecii pleacă definitiv, iar otomanii își reiau stăpânirea asupra Deltei, organizată într-un sangeac. Între timp, în 1856, se înființase și Comisiunea Europeană a Dunării, al cărei istoric îl vom prezenta însă în alte articole.
Un medic german ajuns aici în 1857, pe numele lui Wilhelm Haam, compară zona cu Infernul lui Dante, „un oraș al agoniei“, în care cei ce intră trebuie „să își abandoneze orice speranță“. (Ardeleanu p.276). El povestește că multe dintre adăposturi nu puteau fi considerate case, fiind mai degrabă corturi întărite cu resturi de lemn și de fier, adunate de la diverse epave.
Constantin Ardeleanu îl citează pe Haam, pentru descrierea (foarte aspră) orașului și mai ales, a locuitorilor săi: „(O agitație continuă)… frământări de neînțeles, țipete, cântece, râsete, fluierături, strigăte, muzică… Fiecare clădire era, în același timp, magazin, tavernă și locuință…Meșteșuguri, cetățeni pașnici, familii, toate acestea nu există aici; un loc în care drojdia întregii Europe adună aici marinari debarcați, pirați urmăriți, foști prizonieri fugiți de pe galere, ucigași care se ascund de lege sau de vreo revanșă de sânge, pariori ce sunt mult prea cunoscuți în alte locuri, dezertori, escroci de toate felurile și de toate categoriile…” (Ardeleanu p.276)
Sulina este acum un oraș de aproximativ 3000 de locuitori permanenți, cărora  li se adăugau sutele de marinari aflați în tranzit și în așteptare și alte sute de persoane fără căpătâi. Este un oraș cu o viață agitată, în care problemele, ilegalitățile și incidentele violente erau la ordinea zilei. Din aceste motive, turcii dislocaseră aici trupe, peste 150 de militari pregătiți să asigure liniștea și ordinea.
Guvernarea otomană nu este de natură să rezolve problemele orașului și a navigației, iar această evidență grăbește lucrurile și va conduce la o implicare directă a CED-ului… 
 
(Va urma)

Sursa foto: Dan Șambra
facebook.com/Dan.Sambra.1/ 
facebook.com/Dan.Sambra.2 
 
Bibliografie selectivă
Constantin Ardeleanu – The European Commision of the Danube 1856-1948; An experiment in International Administration, Brill Leiden/Boston, Balkan Studies Library vol.27, 2020.
Nicolae C Ariton – Sulina, Hyde Parker, Aristide Christoveri și… carabina Minie, Misterele Dunării, 16 dec.2011.
Nicolae C Ariton – Sulina și englezii cei răi, Misterele Dunării, 23.09.2011.
Tudose Tatu – Sulina – Asalturi însângerate, informații din această carte au fost citate de către NC Ariton, în articolele de mai sus.
Gheorghe Comârzan – Monografia Orașului Sulina; informații preluate din diverse postări de pe pagina online a grupului Monografia Orașului Sulina.
Peter Duckers – The Crimean War at Sea: The Naval Campaign against Rusia 1854-1856, 2011.
Andrew Lambert – Parker – A Naval Biographical Dictionary
Antoine Vanner – Crimean War 1854. Actions at the Danube Mouth, articol publicat pe 30 oct. 2015 pe site-ul dawlishchronicle.blogspot.com
Constantin VII Porfirogenetul – De administrando Imperio / Carte de învățătură pentru fiul său Romanos, traducere de Vasile Grecu, Sciptores Byzantini VII, Editura Academiei RSR, București, 1971.
La Commission Europeenne du Danube et son ouvre de 1856 a 1931, Paris, Imprimerie Nationale, 1932.
Edward Benjamin Krehbiel - The European Commision of the Danube 1856-1918, An experiment in International Administration; in Political Science Quarterly, vol.33, nr.1, 1918; published by the Academy of Political Science  p.38-55.
Ed. M. Engelhardt – Les Embouchures die Danube: Et la Commision instituee par le Congres de Paris, în Revue des Deux Mondes, Seconde Periode, vol.88 nr.1, 1 iulie 1870, p.93-117.
Nicolae Răducu (coord) - 1856-2006, 150 de ani de la înființarea Comisiei Europene a Dunării, proiect Europolis - Sulina Rescue.
Petre Covacef – Cimitirul viu de la Sulina, Editura Ex Ponto, 2003.
Documente turcești privind Istoria României vol III (1791-1812), întocmit de Mustafa A. Mehmed, EdituraAcademiei RSR, 1986.
Constantin Brătescu - Ibn Batutah, un călător străin prin Dobrogea în sec.XIV, în Analele Dobrogei, anul IV, nr.2, aprilie-iunie 1923, p.140.
Călători străini despre Țările Române,vol I; volum îngrijit de Maria Holban, Editura Științifică București, 1968.
Călători străini despre Țările Române,vol II; volum îngrijit de Maria Holban, Editura Științifică București, 1970.
Petru Zaharia - Sulina. Porto-Franc (1870-1939), în revista Peuce - Serie Veche, nr.VIII, p.515-529, Tulcea, 1980.
Ion Calafeteanu - Sulina, în amintirile unui italian, p.67-70, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Actele Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice 2011, Tulcea 505 ani de la prima atestare documentară; editori Aurel Daniel Stănică, Cristian Leonard Micu, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Adrian Pohrib - Farurile Comisiei Europene a Dunării,din Delta Dunării și de pe insula Șerpilor, p.71-84, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Actele Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice 2011, Tulcea 505 ani de la prima atestare documentară; editori Aurel Daniel Stănică,Cristian Leonard Micu,Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Mariana Delia Pohrib - Documente din fondul de Arhivăal Comisiei Europene a Dunării, referitoare la istoricul orașului Sulina, în timpul participării României în Primul Război Mondial, p.85-96, în revista Istro-Pontica nr.2 - Studii și comunicări de istorie a Dobrogei, Editura Istros, Brăila, 2014.
Georgeta Borandă – Porturi dobrogene – Sulina. Scurt istoric; articol apărut în lucrarea “Dobrogea – Repere istorice”, coordonator Mihai Lupu, p.33-37; Editura Europolis.
Nicolae Iorga – Istoria Comerțului Românesc – Epoca Veche; Tipografia Tiparul Românesc, București, 1925.
Kristof Van Assche, Petruța Teampău – Sulina, Sulina / When there’s water, there’s no light: Narrative, Memory, and Autobiography in a Romanian Town; 2008.
Kristof Van Assche, Constantin Iordachi (coord) – The Biopolitics of the Danube Delta: Nature, History, Policies.
Anuarul Dobrogean pe anul 1911 – Orașul Sulina, p.75-76, sursă - material digitizat pe site-ul Bibliotecii Județene IN Roman Constanța.
Marius Budileanu – Sulina și Comisiunea Europeană a Dunării după Primul Război Mondial.
Auris Luca – Sulina, orașul care îi fascinează pe turiști cu poveștile sale captivante; articol publicat pe  site-ul Discover Dobrogea pe data de 13 iunie 2021.
Anuarul Statistic al României 1925-1926.
Anuarul Statistic al României 1939-1940.
Jean Bart – Europolis, 1933.
Revista Misterele Dunării – Misterele Dunării.wordpress.com.
John Haywood – Northmen: The vikings saga, AD 793-1241; Thomas Dunne Books, 2016.
Cronica Vremurilor ce-au trecut, a doua ediție a așa-numitei Cronici a lui Nestor - Letopisețul Laurențian.
Analele Dobrogei 1928 – Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, 1928.
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (I). Mai multe motive, o seamă de surse și primele izvoare istorice

#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (II) - Scurt istoric al așezării. Mărturii orientale și occidentale din Evul Mediu

#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (III) - Scurt istoric al așezării. Mărturii din sec. XVIII-XIX și stăpânirea rusească

#citeșteDobrogea Sulina, file de poveste (IV) - Scurt istoric al așezării. Războiul Crimeii, moartea căpitanului Parker și distrugerea orașului