#citeșteDobrogea Valu lui Traian – Hasanca, o localitate a tătarilor crimeeni și a mocanilor din Teleorman

Aşezarea se află situată la circa 25 km est de Medgidia și la 16 km V de Kustenge (Constanța), fiind menţionată într-un defter din perioada 1693-1694, când sunt menţionaţi 68 de nemusulmani, aceştia fiind plătitori ai capitaţiei sau djiziei către administraţia otomană.
 
Fiind o populaţie majoritar musulmană, existau 20 de geamii, care deserveau din punct de vedere religios această populaţie. Una dintre acestea era numită „Giana” şi fusese construită în 1875. După războiul Crimeei (1853-1856), localităţile Hasanca şi Omurcea (Valea Seacă) au fost locuite de tătari. După anul 1880, în Omurcea se stabilesc familii de ţărani români veniţi din Teleorman, pentru păşunatul vitelor. Primul român născut pe teritoriul comunei apare în registrul stării civile din 1895. Denumirea ulterioară de Valea Seacă, îşi are corespondentul în Teleorman. Mari proprietari de terenuri erau D.C. Pariano şi Ortopan.

Pentru anul 1882, vatra satului cu islazul avea 18, 8 hectare, pădurea - 7 hectare, iar pământul pentru şcoală destinat culturii era de 10 hectare (aceiași suprafață se regăsea în toate satele și comunele din Dobrogea). Pentru şcoală şi geamie erau destinaţi 4000 m², pentru islazul a şapte locuitori câte 7 hectare, iar pădurea avea 10 hectare.
    
Majoritatea populaţiei din localitate era musulmană, aceasta trăind în bună vecinătate cu creștinii. Agentul sanitar al localităţii era Vasile I. Lăzărescu.
  
În anul 1885, primarul localităţii era Tulei Menli Acai. Vatra satului era de 48,42 ha, iar  pământul destinat culturii era de 770  ha. Din cei 129 de proprietari, majoritatea acestora erau musulmani, fiind împroprietăriţi cu câte 10 hectare fiecare. Existau şi mari proprietari funciari precum Hagi Omer Ahmed cu 58  ha, şi Ahmet Casine cu 57  ha.

În anul 1889, primar al localităţii era Hagi Sali Samedi, iar 34 de proprietari deţineau câte 10 ha, toţi fiind musulmani. Amintim printre aceștia pe: Ahmed Cara Mehmet, Mehmet Abînla, Ismail Mehmet, Mustan Mehmet, Iumurla Sali, Feisula Ali şi Ali Kerim.

În anul 1890, localitatea avea 726 de locuitori, dintre care 168 erau capi de familie. Bărbaţi erau 392, iar femei 370. Structura etnică era următoarea: 747 turci și tătari, 6 greci, 5 bulgari, un rus şi doi germani.

Ocupaţiile lor erau: agricultori (157), industriaşi (5), comercianţi (5), doi aveau profesii libere, iar 6 erau servitori. Se poate observa că majoritatea locuitorilor erau musulmani, iar ocupaţia de bază era practicarea agriculturii și creșterea animalelor. Existau şi comercianţi ai produselor petroliere, în special olteni, care comercializau în 1918-1919, litrul de petrol cu 0,65 de bani.

 O altă ocupaţie a locuitorilor era morăritul, administraţia judeţului percepând uiumul de la morari de 10%, din care 2% era oferit gratuit primăriilor pentru orfani, văduve şi bătrâni. Una din morile ce funcţionau în această perioadă este cea a lui Daniel Güntsch, prevăzută cu un motor de 16 CP, avându-l ca mecanic pe Gotlibe Günter.

 Localităţile Hasanca - Valu lui Traian şi Omurcea –Valea Seacă se vor afla în strânsă legătură cu oraşul Constanţa, mai cu seamă după decăderea târgului Panairului, organizat la Medgidia, mai cu seamă după anul 1930.
 
     Surse bibliografice                                                            
A.N.I.C., Fond D.S.S., dosar nr. 12/1908
A.N.I.C., Fond D.G.S., dosar nr. 1564/1890
S.J.A.N.C., Fond Primăria Valul Traian,  nr. 297
S.J.A.N.C. , Fond Inspectoratul Cadastral Constanţa, dosar nr. 216/1882-1889
S.J.A.N.C., Fond Inspectoratul Cadastral Constanţa, dosar nr. 142/1882-1912
S.J.A.N.C., Fond Primăria Valul Traian, Dosar nr. 1/1919
Tahsin Gemil, Considerații privind aspectele demografice ale zonei centrale a Dobrogei la sfârșitul secolului al XVII-lea, pe baza unui registru funciar otoman, în C.I.D., Constanța, 1980
Adrian Ilie, Valea Kara-Su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008



Harta Văii Kara-Su la începutul secolului al XX-lea
( M.D. Ionescu-Dobrogeanu, Valea Carasu, Buletinul Societății Regale de Geografie, T.XXXVIII, 1916-1918, București, 1919)




Vatra satului Hasanca în 1882
( S.J.A.N.C., Fond Inspectoratul cadastral Constanța, Dosar nr. 216/1882-1889)



D.C. Pariano
Fost prefect al Constanței și mare proprietar funciar al localității Hasanca
( ***Albumul dobrogean din 1911)