#citeșteDobrogea Versuri ce unesc peste timp

 
Güner Akmolla este o remarcabilă poetă și traducătoare din Constanța, care s-a dăruit promovării culturii şi civilizaţiei tătăreşti în spaţiul dobrogean.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul inter-culturalităţii.

A debutat poetic după '89, în limba tătară, și a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru traducerea în tătară şi turcă a poemului eminescian „Luceafărul”.

Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat, de asemenea, în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.

Un interesant „arc peste timp” a creat autoarea, punându-ne la dispoziție trei poezii, având aceeași temă centrală – soarta tristă a tătarului dezrădăcinat – semnate, de-a lungul unui veac, de Memet Niyazi (poetul național tătar, născut în Dobrogea, chiar în anul revenirii provinciei sub administrație românească), tânărul seminarist Șayp Veli Abdulla (tatăl poetei) și Güner Akmolla, care trimite astfel un salut către lumea tătară și turcă, marcat însă de o notă amară și nostalgică.
 
 
100 senede 3 nesıl Dobruca şairleri ne yazğanlar: tercümesı romence ge
În timp de 100 de ani, 3 generații de poeți au scris poeziile lor.
                                      
1.Memet Niyazi (1878- 1931) yazğan 1917 lerde. La 1917, Memet Niyazi a scris:
„Men kormesem saulığımda bonday kunler
Mezarımda TATAR QAYDAY DEP SORARMAN
Tatar qayday dep sorarman mezarımdan
Alalmasam yaqşı cevap, ah, cılarman!
      Dacă eu, în viața mea, nu voi apuca acele zile
      Din mormânt voi întreba de soarta ta, tătare,
      De soarta ta voi întreba, tătare, din mormânt
      Și dacă răspunsul nu va fi bun, voi plânge, sub pământ!”
 
2.Babam, Aqbaş ocası, yazğan 1931 de Emel Mecmuasında: pe la 1931, în ultimul an de seminar îi răspunde elevul Șayp Veli Abdulla (1913- 1991, tatăl meu)
„Mezarından Tatar qayday dep sorasan ,
Hep oksuzdur, yurdu için gece kunduz qozğala
Catqan cerın cennet bolıp Yaradanğa baralsan,
Yurdumuzğa duamızın qabulunu cabala!”
       Dacă vei întreba din mormânt cum e soarta tătarului,
       Tot orfan e, zi și noapte pentru Patrie e-n zbucium,
       Dacă mormântul tău e-n Rai și Creatorul te va chema,
       Roagă-l să ne-accepte Ruga, să ne adunăm iar în Crimeea”.
 
3. Men, 100 sene sonra yazdım: Eu, după 100 ani, în 2017 am scris:
“Tatar qayday? Dep, sorağanlar Niyaziler, Şaypler
Yüz cıl sonra cevabımız qayday bolar, degenler :
Ep oksızmız, ep cılaymız Vatan colın adaşıp,
Caş Tatarlar!Bırleşınız! davamızğa haq berıp!”
        “Cum e soarta tătarului”? Au întrebat înaintașii cei măreți
         După o sută de ani răspunsul nostru să-l vedeți:
         Tot „orfani ” noi suntem, tot suferim rătăciți în chin...
         Tineri tătari! Uniți -vă! Să fie procesul unui fericit destin!”
 
Sursa foto: Arhiva personala Güner Akmolla

Citește și:

#citeşteDobrogea: Mehmet Niyazi - poetul naţional al tătarilor crimeeni din România (1878 -1931)

#citeşteDobrogea: Scriitorii noștri, eroii noștri