Constanța acum 100 de ani România după Marele Război - începutul modernizării și al industrializării țării

 
Perioada interbelică este marcată de tranziții și schimbări importante în spațiul românesc, de altfel, la unison cu celelalte state, inerente după evenimentele din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și începutul secolului XX. Reforma industrială aduce un ritm mult mai viu de dezvoltare pentru economia românească. Se desființează sistemul breslelor, se înființează sistemul național monetar și apar instituțiile bancare de credit. În fine, anul 1921 aduce reforma agrară.
 
Momentele cheie ale perioadei încep cu Războiul de Independență din 1877, care a dus la recunoaşterea independentei de stat a României. Un an mai târziu, pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea este reintegrată Regatului României. De asemenea, de o deosebită importanță este momentul 1918, marcat de unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu România (1917-1918), care a dus la desăvârşirea statului național român unitar, pe care azi îl numim România Mare.
 
Un eveniment de seamă este reforma electorală din anul 1918, care a introdus votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu.
 
În anul de referință, 1924, se adoptă numeroase legi importante, printre care Legea persoanelor juridice, Legea privind dobândirea și pierderea cetățeniei române, Legea pentru învățământul primar. Necesită atenție și ordonanța miliatară de pe 5 aprilie 1924 prin care se interzice activitatea Partidului Comunist din România. Reforma administrativă a parcurs un ritm mult mai lent, propunerile legislative și chiar legile adoptate fiind numeroase și contradictorii.
 


Marii autori ai vremii publică numeroase lucrări, bunăoară Lucian Blaga, „Filozofia Stilului“, Mateiu Caragiale, „Remember“, Eugen Lovinescu, „Istoria civilizației române moderne“, Vasile Pârvan, Revista „Dacia“.
 
În anul 1924, echipa de rugby a României câştigă prima medialie olimpică, medalia de bronz, pentru România.
 
Guvernanții și guvernații acum 100 de ani… PNL majoritar
 
În 1922, în baza unui decret de dizolvare a Parlamentului emis de regele Ferdinand (n. 1865 - d. 1927), guvernul liberal condus de Ion I. C. Brătianu a fost chemat să organizeze noile alegeri. Partidul Naţional Liberal a câştigat majoritatea voturilor, iar partidele conservatoare dispar după şase decenii de existenţă.
 
Cu un număr de 227 de mandate dintr-un total de 369 (un procent de 61,52%), PNL-ul s-a situat la mare distanţă de următorul partid clasat, Partidul Ţărănesc (40 de mandate şi 10,84%).
 
Interesantă este poziția Dobrogei, cele două județe dobrogene oferind majoritatea covârșitoare a voturilor partidului liberal. Astfel că Partidul Naţional Liberal va obţine şase din cele opt mandate, de data aceasta distribuite uniform, câte trei în fiecare judeţ din Dobrogea.
 
Guvernul Ion I. C. Brătianu (6)
 
Așadar, culoarea politică majoritară aparține liberalilor, perioada 1919-1927 fiind denumită „decada brătienistă“, prin prisma Brătienilor aflați în fruntea Partidului Național Liberal și implicit a guvernului. Revenind la anul de referință 1924, constatăm că ne poziționăm în guvernarea Ion I.C. Brătianu, 19 ianuarie 1922 - 29 martie 1926. Președintele Consiliului de Miniștri, echivalentul prim-ministrului, era Ion I.C. Brătianu, care avea și portofoliul Ministerului de Interne. Cei doi miniștri de stat, echivalentul viceprim-ministrului, sunt Ion Inculeț și Ion Nistor.
 
Ministrul de externe a fost Ion Gh. Duca, iar ministrul Finanțelor - Vintilă I.C. Brătianu. La Ministerul Justiției îl întâlnim pe George G. Mârzescu(noiembrie 1923 - martie 1926). Ministrul de Război a fost general Gheorghe Mărdărescu (aprilie 1922 - martie 1926). Ministerul Lucrărilor Publice a fost condus de general Traian Moșoiu (noiembrie 1923 - 29 martie 1926). Ministrul Agriculturii și ad-interim la Domenii a fost Alexandru Constantinescu. La Ministerul Comunicațiilor, fotoliul de ministru general a fost ocupat de Artur Văitoianu (noiembrie 1923 - martie 1926).
 
Ministerul Industriei și Comerțului a fost condus de Tancred Constantinescu (noiembrie 1923 - martie 1926). Portofoliul de ministru al Instrucțiunii Publice i-a revenit lui Constantin Angelescu, iar cel al Ministerului Cultelor și Artelor lui Alexandru Lapedatu (30 octombrie 1923 - 29 martie 1926). Ministrul Muncii și Ocrotirii Sociale a fost George G. Mârzescu.
 
Ministrul Sănătății Publice și Ocrotirii Sociale a fost Nicolae N. Săveanu (3 noiembrie 1923 - 29 martie 1926), iar ministrul Muncii, Cooperației și Asigurării Sociale a fost Nicolae Chirculescu (3 noiembrie 1923 - 29 martie 1926).
 

Haideți să reconstituim împreună povestea Constanței de acum 100 de ani!
Dacă aveți poze, scrisori, documente etc. din Constanța anului 1924, le așteptăm pe adresa redacției tomis@ziuact.ro.
 

 
Sursă foto: Wikipedia și „Familia regală a României şi meleagurile călărăşene”, de Constantin Tudor și Nicolae Ţiripan

Citește și:

Constanța acum 100 de aniZiarul constănțean „Dacia“ - început, influențe și sfârșit