#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru arheologul Alexandru Barnea. „Pentru orice arheolog sau istoric al Antichităţii, Tropaeum Traiani–Adamclisi este sinonim cu numele profesorului Alexandru Barnea"

Respectând tradiţia, cotidianul ZIUA de Constanţa a acordat cinci distincţii „Meritul Dobrogean“, însoţite de această dată de medalia cu ilustrarea monedei de la Histria, prima monedă atestată pe teritoriul României, prilej pentru a readuce în atenţia publică cinci personalităţi care au binecuvântat, prin munca lor, pământul dobrogean.
 
Anul acesta, cinci personalități importante primesc Meritul Dobrogean: Alexandru Barnea (reputat arheolog 17 februarie 1944  București -  08 mai 2020 București), Alexandru Suceveanu (reputat arheolog 11 martie 1940 București - 23 mai 2013 București), Alexandru Avram (reputat arheolog 16 septembrie 1956 Tulcea - 04 august 2021 Histria), Grigore Sălceanu (poet și dramaturg român 23 aprilie 1901, Galați - 19 iulie 1980, Constanța) și Liliana Lazia (fost director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța,  21 iulie 1954 Constanța - 31 martie 2011 Constanța).
 
 
Alexandru Barnea, arheolog (17 februarie 1944 – 8 mai 2020)
 
Vestea dispariției sale premature, la 8 mai 2020, a îndurerat profund comunitatea științifică românească, dar și pe toți cercetătorii care l-au cunoscut, cu care a colaborat și de care-l lega o lungă prietenie, din Bulgaria, Germania, Polonia sau Italia.

Am pierdut astfel un valoros arheolog, unul dintre ultimii, tot mai puțini rămași aici, dintr-o adevărată generație de excepție. Odată cu el dispare un mare arheolog clasic, un veritabil „om de știință“ din timpul nostru, capabil să îmbrățișeze toate disciplinele acoperite de studiul Antichității. Pentru orice arheolog sau istoric al Antichităţii, din România – cu siguranţă, dar chiar şi din afara ei, Tropaeum Traiani–Adamclisi este sinonim cu numele profesorului Alexandru Barnea.

Născut la Bucureşti, în 1944, Alexandru Barnea a urmat Facultatea de Limbi şi Literaturi Romanice, Clasice şi Orientale, Secţia de Filologie Clasică (latină şi greacă veche) de la Universitatea din Bucureşti, a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, angajat prin concurs în 1968, doctor în istorie la Universitatea din Bucureşti din 1983, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti din 1993, decan ales şi reales al acestei facultăţi între 1996 şi 2004, şef al Catedrei de Istorie Antică, Arheologie şi Istorie a Artei din aceeaşi Universitate. A fost ales secretar general al Societăţii de Studii Clasice din România în 2002 şi, din mai 2009, a devenit preşedinte al acesteia. A fost preşedinte (1999-2001), ulterior şi vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Arheologie. S-a numărat printre membri fondatori ai Institutului Român de Istorie Recentă (2000).

Este autorul a peste 150 de publicații științifice. Se numără printre autorii unor mari sinteze precum La Dobroudja romaine sau Tratatul de Istorie a Românilor, publicat de Academia Română. A participat la numeroase congrese și conferințe internaționale și a deținut prestigioase titluri și premii, între care premiul Vasile Pârvan al Academiei Române (1979) și Ordinul Național „Pentru Merit“ în grad de ofițer conferit de Președinția României (2000).

A fost un promotor activ al studiilor de arheologie. Este membru fondator al Seminarului de Arheologie „Vasile Pârvan“, formând numeroase generații de studenți și specialiști în domeniul cercetării și protejării patrimoniului cultural. De asemenea, a fost membru fondator și director al Centrului de Editare a Izvoarelor Istorice „Arhiva istorică a României“ (din 2002).

Fiu al lui Ion Barnea, ilustru cunoscător al antichităților creștine, mersese de mic copil, alături de tatăl său, pe importante șantiere dobrogene și avusese parte de o educație aleasă, părinții îndrumându-i pașii către studiul limbilor clasice și al antichității. Formația sa stă sub semnul muncii asidue iar munca la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“ sub aceleași auspicii. A participat alături de Ion Barnea la marile campanii arheologice de la Noviodunum, Niculiţel, Giurgiu, Murfatlar – Complexul rupestru Basarabi, Mangalia, Enisala, Dinogetia – Garvăn, Tropaeum Traiani – Adamclisi etc. Din 1975 a preluat conducerea științifică a celor din urmă două situri menționate, continuând astfel cercetările arheologice întreprinse de tatăl său.

Descoperirile la care ţinea mult şi rămân deosebite se leagă de cercetările sistematice de la Adamclisi. Acolo a avut chiar din primul an de cercetare, 1968, surpriza descoperirii unui altar din epoca romană cu o inscripţie în limba greacă, inscripţie care i-a oferit prilejul identificării unei comunităţi rurale de greci în teritoriul oraşului roman. De aici, a putut dezvolta o imagine diferită de cea tradiţională privind romanizarea din regiunea Dunării de Jos şi nu numai. În anul următor acelei descoperiri, a urmat o alta, de excepție; un tezaur de 1.548 de denari de argint aflaţi într-o oală de lut. Astfel de descoperiri sunt de obicei întâmplătoare și foarte rar se întâmplă ca săpăturile sistematice să ofere asemenea descoperiri. În această serie foarte frumoasă de denari imperiali, a identificat şi o piesă inedită, pe lângă alte variante încă necunoscute în publicaţiile de specialitate cunoscute în lume.

Două campanii scurte la Beroe (Piatra Frecăţei, județul Tulcea), unde a colaborat cu Dumitru Vâlceanu, i-au arătat mai clar cum se poate înţelege prezenţa în secolul al VI-lea d.Hr. a unor „neromani“ în fortificaţiile romane târzii la Dunărea de Jos, lucru explicat pe larg în lucrarea privind Dobrogea romană, publicată împreună cu colegul și prietenul Alexandru Suceveanu în 1991.

La cele de mai sus se adaugă bucuria de a fi participat la cercetările arheologice de la Hatzor, unde a trimis ulterior, în campanii succesive, şi alţi doi mai tineri colaboratori. Cu această staţiune care se leagă de arheologia biblică, ne aflăm în Israel şi, conform Vechiului Testament, aici se afla sediul vestitului Solomon.

Dacă ar fi să-l caracterizăm într-o singură frază, de departe, cea care i se potrivește cel mai bine este aceea de părinte spiritual a numeroase generații de istorici și arheologi. Cu începere din 1994, generații întregi de studenți și-au efectuat practica arheologică la Adamclisi. Luau astfel contact cu munca de teren și mulți dintre ei și-au ales în final această meserie. Fără îndoială, Adamclisi a fost un șantier-școală, iar studenții de atunci sunt îndrumătorii de astăzi, indiferent unde își desfășoară activitatea: muzee, institute de cercetare sau facultăți. A fost pentru toți mentorul prin excelență!

A fost un OM de o rară noblețe sufletească, delicat și modest, gata oricând să-i ajute pe cei din jur, mai apropiați sau mai îndepărtați, mereu optimist, cald și cu zâmbetul pe buze. Respectat, iubit și apreciat pentru caracterul său, a fost un adevărat model! Nu se plângea niciodată de nimic și nu spunea niciodată nu! Avea darul rar de a dărui și de a se dărui, oferind - în egală măsură - sfaturi de viață, trimiteri bibliografice sau ipoteze științifice de lucru, dar și importante lecții de echilibru și normalitate.

A lăsat în urma sa un gol imens. Va rămâne mereu în amintirea noastră. Ne vor lipsi tactul și experiența sa, bunătatea și înțelegerea pentru toată lumea și cunoașterea profundă a arheologiei românești.
 
Adriana Panaite
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“
 
Citește și:
#Dobrogea143: La Mulți Ani, Dobrogea! Meritul Dobrogean 2021 - o distincție în amintire
 
#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru Alexandru Barnea, arheolog (17 februarie 1944 - 7 mai 2020)