#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru Grigore Sălceanu. Dr. Constanța Călinescu - „L-am cunoscut pe Poet“

 

 

• Respectând tradiţia, cotidianul ZIUA de Constanţa a acordat cinci distincţii „Meritul Dobrogean“, însoţite de această dată de medalia cu ilustrarea monedei de la Histria, prima monedă atestată pe teritoriul României, prilej pentru a readuce în atenţia publică cinci personalităţi care au binecuvântat, prin munca lor, pământul dobrogean.

 
Anul acesta, cinci personalități importante primesc Meritul Dobrogean: Alexandru Barnea (reputat arheolog 17 februarie 1944  București -  08 mai 2020 București), Alexandru Suceveanu (reputat arheolog 11 martie 1940 București - 23 mai 2013 București), Alexandru Avram (reputat arheolog 16 septembrie 1956 Tulcea - 04 august 2021 Histria), Grigore Sălceanu (poet și dramaturg român 23 aprilie 1901, Galați - 19 iulie 1980, Constanța) și Liliana Lazia (fost director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța,  21 iulie 1954 Constanța - 31 martie 2011 Constanța).

 

Conf. univ. dr. Constanța Călinescu se numără printre puținii oameni care trăiesc și care au avut onoarea de a-l cunoaște, dar mai ales de a-l intervieva, în anul 1980, pe poetul și dramaturgul Grigore Sălceanu, personalitate marcantă a literaturii dobrogene, „pe nedrept, prea puțin cunoscut”, după cum afirma regretatul Garabet Kumbetlian.

Astfel, în volumul „Memoria cuvintelor. Convorbiri” (Editura Ex Ponto, Constanța, 2007), alături de o paletă întreagă de personalități dobrogene intervievate de dr. Constanța Călinescu, se regăsește și Grigore Sălceanu. Fiind prezentă de multe ori în casa „Poetului”, „ca prim ascultător al creațiilor celui ce a crezut mereu în cuvântul scris”, dr. Constanța Călinescu a reușit în convorbirea cu Grigore Sălceanu, să-l determine să explice momentul care l-a legat definitiv de Dobrogea, căreia i-a închinat atâtea poezii și opere:

„În iarna anului 1918, 6 ianuarie, un adolescent cu părinții și frații lui s-au îmbarcat în Galați, pe un vapor, au trecut peste apele Dunării și intrând pe o vijelie cumplită, în dezlănțuirea munților de valuri ale Mării Negre, au venit în cetatea ovidiană, unde exilatul roman și-a scris „Tristele”și „Ponticele”. Era familia mea adusă aici, de împrejurările vieții. De atunci, m-am statornicit definitiv în Dobrogea, închinându-i toate gândurile și idealurile mele. Marea cu dantelăriile ei de spumă și argintul albastru al apelor, o presimțeam demult, din copilărie, în reveriile mele pe malurile Brateșului, în Galați, orașul meu natal. Brateșul era o mare în miniatură”.

Latura poetică, creatoare, a lui Grigore Sălceanu, fiind dublată de cea de cadru didactic la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, a născut o întrebarea firească din partea Constanței Călinescu: „În afară de talent, care ar fi condiția principală pentru ca un tânăr să pornească pe drumul adevărat al literaturii?”. Sintetizând răspunsul „Poetului”, acesta este unul cât se poate de limpede: oricine își dorește să scrie, trebuie să stăpânească cunoștințele literare și să nu se lase intimidat de pseudocritici:

„Debutantul trebuie să știe precis ce este literatura. Cunoștințele dobândite în liceu sunt o călăuză bună în această privință. dar, tânărul naiv, dornic de noutăți, se lasă tentat de unele teorii și uită adevărata esență a operei literare. Poezia adevărată nu are vârstă. Nu este nici de ieri, nici de mâine, ci de totdeauna. Poezia frumoasă este eternă. Că nu corespunde unui curent de azi, nu are importanță. ea trăiește fără școală, încântă și emoționează, indiferent dacă este clasică, romantică, ori simbolistică. Tânărul nu trebuie să se lase intimidat de pseudocritici”.
Citându-i pe Paul Valery și Mihai Eminescu, Grigore Sălceanu considera că literatura este un produs al memoriei afective, iar poezia se compune din sensibilitate, fantezie și reflexiune:

„Poetul academician francez, Paul Valery, susține că „literatura este un produs al memoriei afective”. E adevărat că un scriitor posedă memoria emoțiilor, dar nu e de ajuns pentru a scrie opere literare. Cine s-ar orienta după această definiție, ar greși. ar însemna că oricine are o bună memorie a stărilor sufletești trăite în viață, are posibilitatea de a scrie un roman. Emile Zola afirmă că „opera literară este un colț din natură văzut prin prisma unui temperament”. Această definiție implică transformarea realității de către temperamentul scriitorului. Ne apropiem de adevărata definiție. Mihai Eminescu susține că „Poezia se compune din sensibilitate, fantezie și reflexiune”. Deci, el pretinde că figurile de stil create de fantezie, să fie expresia unei simțiri și, în același timp, poezia să fie străbătută de lumina rațiunii. Mihail Dragomirescu dă definiția operei literare în alți termeni, dar fiind de acord cu Eminescu. El afirmă că „Scrierea literară este plasticizarea stărilor sufletești exprimate în cuvânt”. In adevăr, o stare sufletească cuprinde cele trei facultăți: sensibilitate, imaginație și rațiune. Benedetto Croce, criticul italian, susține, la fel, că literatura este forma imaginativă a stărilor noastre sufletești”.

În cadrul aceluiași interviu acordat Constanței Călinescu, Grigore Sălceanu atrăgea atenția că înnoirea literaturii nu trebuie să însemne distrugerea surselor ei eterne de inspirație, doar pentru că ele au fost exprimate de literatura secolelor trecute. Adevăratele opere de artă sunt rare, iar adevărații scriitori au un câmp larg de inspirație, considera Grigore Sălceanu:

„Se confundă înnoirea literaturii cu necesitatea distrugerii surselor ei eterne de inspirație: sentimentele umane, pentru că ele au fost exprimate de literatura secolelor trecute. În consecință, se preconizează o artă și o literatură fără concursul afectivității. (...) Adevărul este că acești autori se înșeală pe ei. Cine pornește de la ideea că toate sentimentele au fost exprimate și că trebuie să se caute o nouă sursă de inspirație, neagă esența artei și literaturii. Afirmarea că toate au fost exprimate, e fără temei. Nu e totul că, au fost exprimate. Întrebarea este: cum au fost exprimate? Înainte de Ghote s-au scris douăzeci de Faust. Numai a lui Ghote contează. Simțurile nu se pot inventa. Sunt aceleași de când există lumea: iubire, ură, bucurie, regret, durere, invidie, admirație, dispreț, recunoștință, ingratitudine. Și atunci în ce constă noutatea? Sufletul omului e vast, infinit, profund ca un ocean. Încă nu s-au explorat toate stările sufletești și cele explorate nu sunt decât rar exprimate artistic. Cea mai mare parte din romane sunt relatări de fapte senzaționale, reportaje gazetărești, nu opere de artă. Adevăratele opere de artă sunt rare. Așa că, adevărații scriitori au un câmp larg de inspirație”.
 
 Citește și:

#Dobrogea143: La Mulți Ani, Dobrogea! Meritul Dobrogean 2021 - o distincție în amintire