#Dobrogea143 Personalităţi implicate în evenimentele de la 23 noiembrie 1878

 

 
Între 14 şi 18 noiembrie 1878 au fost momente istorice, armata română intrând în Babadag, Tulcea şi Constanţa, fiind primită cu entuziasm. Mocanii din Dobrogea reprezentau un element de stabilitate, mulți dintre aceștia devenind proprietari de terenuri, de turme, de prăvălii și conducători ai destinelor așezărilor din Dobrogea.

Cu câteva săptămâni înainte de preluarea teritoriului au început pregătirile de către administrațiile locale. Manifestații favorabile revenirii și un banchet va fi organizat la Cernavodă. Alte acțiuni similare au avut loc la Tulcea, ce juca un rol administrativ însemnat încă de pe vremea stăpânirii otomane. Aici au fost ridicate mai multe arcuri de triumf pe sub care urmau să tracă bravii soldați români ce luaseră parte la operațiunile sângeroase de la Plevna, Smârdan, Vidin, Opanez.

Prima coloană a trecut Dunărea la Măcin, ajungând la Babadag la 17 noiembrie 1878. Peste o zi, la 18 noiembrie 1878, aveau loc manifestații ale bucuriei la Tulcea. A luat parte întreaga suflare a localității, cu mic cu mare, tulcenii participând la acest eveniment unic.

Costache Boambă, un venerabil notabil al așezării i-a întâmpinat pe conducătorii armatei române cu pâine și sare, iar ostașilor le-a adresat un cuvânt de bun venit.

La 23 noiembrie 1878 autoritățile locale făceau o primire călduroasă trupelor sosite la Constanța. Orașul se pregătise pentru acest eveniment cu câteva zile înaine. Peste tot erau arborate steaguri cu drapelul național. Peste 5000 de persoane au luat parte la aceste manifestații grandioase.

Unitățile au fost trimise în întreaga provincie pentru a fi restabilită ordinea, după plecarea administrației otomane. Unii locuitori ai provinciei au ales să părăsească provincia, alții au ales să să reîntoarcă după ce plecaseră în bejenie datorită războiului.

Începând cu 23 noiembrie 1878 autoritățile române au preluat în mod oficial Dobrogea, în timp ce trupele țariste continuau să staționeze în provincie. Acestea vor pleca la 4 aprilie 1879, lucru anunțat și de prefectul Remus Opreanu, iar trupele țariste de la Tulcea părăseau teritoriul începând cu 22 aprilie 1879. Imperiul țarist renunța cu greu la pozițiile obținute, iar Dobrogea nu putea fi păstrată pentru a fi un adevărat culoar către Bulgaria și de aici către Imperiul Otoman, cu care nu încheiase socotelile.

O importantă personalitate a Dobrogei a fost Remus Opreanu, care a deținut funcția de prefect al județului Constanța, fiind primul om politic care a deținut această funcție la Constanța, fiind  unul dintre cei mai destoinici barbați și oameni politici ai vremii. Progresele înregistrate de județul Constanța, i se datorează în mare parte. S-a implicat în reformarea administrativă, politică, economică, socială, religioasă și culturală. Una din realizările sale a fost fără îndoială statuia poetului Ovidius Publius Naso, exilat la Tomis, și amplasată în piața Independenței. Despre Remus Opreanu putem spune că și-a făcut pregătirea la Paris, alături de fratele său geamăn, Romulus, unde a obținut licența în drept, în anul 1866. Va pleca ulterior în Italia pentru a studia literele. A cunoscut îndeaproape orașele Roma, Neapole, Pisa și Florența. Aici a obținut titlul de laureat în litere, similar titlului de doctor în litere, de astăzi.

Întors în patrie s-a angajat în magistratură, ocupând diverse funcții la Brăila, în Prahova,  Dâmbovița, Focșani și Craiova. A deținut funcția de prefect la Putna, iar în 1878 a fost numit în funcția de prefect al județului Constanța, odată cu reintegrarea Dobrogei în cadrul statului român.

A intrat în Constanța la 22 noiembrie 1878  și a preluat de la autoritățile militare țariste, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Va conduce destinele județului începând cu 23 noiembrie 1878, până în 1883, aducându-și contribuția le dezvoltarea și afirmarea acestuia. Pentru o scurtă perioadă a deținut și funcția de prefect  al județului Tulcea, având o bogată experiență în acest domeniu.

Putem conchide prin a spune că acest teritoriu a fost dorit de românii de dincolo de fluviu, iar după 1878 au venit în număr mare să îl populeze.
 
Surse bibliografice:
 
S.J.A.N.C., Fond Prefectura județului Constanța (1905-1949)
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Editura Tipografia Regală, București, 1906.
Virgil Coman, Corina Apostoleanu, Prefecții județului Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2011
Stoica Lascu, Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947), vol.1 (1878-1916), Constanța, 1999.
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre și Mare. Dobrogea, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979.
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
#citeșteDobrogea Preluarea Dobrogei de autoritățile române în 1878