#DobrogeaDigitală 99 de ani de la dispariția întemeietorului primei biblioteci publice și al primei reviste de cultură dobrogeană

„Petru Vulcan, păstrând proporțiile, a însemnat pentru Dobrogea, în mic, ceea ce a însemnat un Heliade și Asachi pentru Muntenia și Moldova în mare. Petru Vulcan trebuie considerat ca pionerul literaturii și culturii românești în Dobrogea. El a adus scrisul românesc pe aceste meleaguri, el ne-a dat cea dintâi revistă literară dobrogeană, «Ovidiu», în paginile căreia stă păstrată o comoară de simțire românească”,

scria în revista Farul, pe 16 aprilie 1933, publicistul I.T. Vladimir.






Petru Vulcan s-a născut în anul 1869, pe numele real Petru Ghinu. El este publicistul care a înființat prima bibliotecă publică din Constanța, deschisă pe 8 septembrie 1898, și prima revistă de cultură dobrogeană, „Ovidiu”, al cărei prim număr, disponibil în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța, a apărut pe 15 septembrie 1898.
 

DESCARCĂ GRATUIT REVISTA ÎN FORMAT PDF!

Din păcate, nu am găsit surse care să precizeze ziua exactă a nașterii, dar în lucrarea „Revista «Ovidiu», o biografie contemporană”, alcătuită de dr. Corina Apostoleanu, dr. Luminița Stelian și Angela-Anca Dobre, am descoperit o precizare legată de anul nașterii.
 

„Unele surse postume indică alți ani, de exemplu 1869, iar certificatul de identitate rămas în arhiva familiei indică anul 1866. În mod cu totul excepțional, articolul biografic dedicat scriitorului, în nr. 6 din 1889 al «Revistei poporului» indică perioada 1869-1870”.

De asemenea, dr. Enache Puiu, în a sa „Istorie a literaturii din Dobrogea”, vine cu o altă precizare interesantă: „După cum însuși stabilește într-o sumară autobiografie (publicată în ziarul Dobrogea Jună din 11 februarie 1922), P. Vulcan a văzut lumina zilei la Târnova (Monastir, Macedonia), ca fiu al lui Dimitrie și al Mariei, născută Barvinga, de origine aromână. În menționata schiță autobiografică, el arată că s-a născut în 1869, dar un certificat otoman de identitate indică pentru aceasta anul 1866.


Scriitorul s-a numit din familie Petru Ghinu, numele de Vulcan fiind adoptat mai târziu. «Într-o carte poștală (către mătușa sa Lena – n.n.), cu data de ianuarie 1880... pentru prima oară când scriam cuiva, am semnat... Petru Vulcan, în loc de Petru Ghinu. N-am făcut aceasta nici cu premeditare, nici sub povața cuiva, ci, instantaneu, mi s-a fixat în minte Vulcan, parcă l-aș fi prins din zborul vremii eterne și de aici încpșp nu l-am mai slăbit» - notează în lucrarea «Icoane din viață».


În aceeași scriere, se arată și împrejurările în care a venit în țară. Este probabil că tatăl lui, Dimitrie Ghinu, a încetat din viață în anul 1871, iar trei ani mai târziu să se fi petrecut același lucru și cu mama lui, astfel că cei doi copii – Fanca, de 7 ani, și Petru, de 5 ani – au rămas orfani de mici. Până la vârsta de 11 ani, viitorul scriitor a rămas în Macedonia, în îngrijirea unei surori a tatălui (Zița), iar în anul 1879, după absolvirea a patru clase primare în limba greacă, neexistând în Macedonia școli românești decât după 1880 (când se întemeiază un liceu românesc), familia decide să-l trimită în țară, unde, în localitatea Hinova (lângă Turnu Severin), se află o altă mătușă, Lena.


Și-a făcut studiile secundare la liceul din Craiova, (între timp debutase, în 1889, cu volumul de poezii Zori), pe care l-a absolvit în octombrie 1893. În luna noiembrie a aceluiași an se înscrie la Facultatea de litere și la cea de drept din București. La 15 octombrie 1894 îl găsim înscris în anul Iiși, peste un an, la 19 octombrie 1895, în anul III, dar nu se poate ști precis dacă a și absolvit aceste facultăți. Puțin mai înainte, în noiembrie1894, se căsătorise, la Craiova, cu Ana Rain, româncă din Banat. A locuit la Craiova până în anul 1896, după care s-a mutat la București. Nu rămâne însă prea mult aici, căci, datorită greutăților de familie, acceptăun post în administrația județului Constanța și, începând cu anul 1897, se stabilește în orașul de pe malul mării, pe str. Decebal, mai întâi la nr. 40, iar apoi la nr. 31”.


Funcționar, poet, romancier și publicist, a colaborat la 13 ziare și reviste și a fost inițiatorul „Revistei de la Mare”. El a editat și primul album al Dobrogei și a înființat, la 1916, Asociația ziariștilor constănțeni. Așadar, istoria Constanței - ori memorialistica sa - a fost relatată, de la fața locului, de Petru Vulcan, chiar de la nașterea urbei noastre românești.

 

Ceremonia de inaugurare a primei biblioteci publice din Dobrogea

Criticul și istoricul de artă dr. Doina Păuleanu, în lucrarea „Constanța. Aventura unui proiect European“, capitolul „Elan civilizator perpetuat: «gimnaziul clasic» și «biblioteca universal㻓, dedică pagini aparte întemeierii primei biblioteci constănțene.

În 1897, după cum notează criticul de artă, „Cercul literar Ovidius fondat de «tinerimea» intelectuală avându-l drept conducător pe Petru Vulcan, fondează prima bibliotecă publică din orașul Constanța“. S-a propus „să se ridice nivelul cultural în orașul Constanța ca și în tota Dobrogea, prin alcătuirea unei Biblioteci universale care ființează deja și pentru a cărei mărire apelăm la toți fiii acestei teri care de a contribui cu obolul lor fie în bani, fie în cărți donate - biblioteca fiind a Națiunei întregi, de la isvorele căreia se vor putea adăpa toți cei presenți și viitori...“. Dr. Doina Păuleanu a scris și despre celelalte dorințe exprimate, dintre care o amintim pe cea „de a răspândi cultura în rândul oamenilor, prin cultivarea artelor frumoase“ (Vocea Dobrogei, II, nr. 20, Constanța, 29 iunie 1898, p. 3, apud Stoica Lascu, op. cit., p. 254).  

Ceremonia de inaugurare a Bibliotecii universale, prima instituție publică de acest tip din Dobrogea, a avut loc în dimineața zilei de 8 septembrie 1898, după cum se arată în lucrarea menționată, „cu un drum triumfal spre catedrală, deschis de fanfara Regimentului 34“. Dr. Doina Păuleanu dedică acestei inaugurări descrieri aparte: „Tinerimea română, conștientă de rolul ei pe tărâm cultural, n-a cruțat nimic pentru ca serbarea de care ne ocupăm să fie semnalul primului pas făcut spre progres, în Dobrogea... După terminarea serviciului divin, membrii cercului urmați de totă lumea din biserică, se opresc în dreptul statuei lui Ovidiu; împrejurul statuei, aprope tot spațiul pieței Independenței e înțesat de lume. Pe balconul hotelului Bristol se vede pregătit un aparat fotografic să eternisese acest moment solemn. Muzica intoneză un imn“. Din piața Independenței, „lumea se îndreaptă la localul cercului, unde dl. Vulcan ține o cuvântare de deschidere, arătând greutățile învinse cu privire la fondarea unei asemenea instituții în Dobrogea“ (Ovidiu, idem, nr. 1, 15 septembrie 1898, p. 14).
 
După cum se precizează în lucrarea menționată, „din suma strânsă au rămas bani și pentru amenajarea interioarelor; St. Simionescu «onoratul nostru confrate s’a înțeles cu trei negustori din localitate în privința mobilierului necesar și a ridicat din ale lor respectabile magazinuri, achitând fiecăruia câte un acont», scaune, masă, lămpi, călimări de metal, «fumiere, o chibritelniță», cutie de scrisori, «ciocan, clește, cue, poligraf»” (ibidem, nr. 7-8, 15 decembrie 1898 - 1 ianuarie 1899, pp. 110-112).
 
Biblioteca și cercul literar din Constanța au avut și o revistă omonimă, prima cu profil literar și științific din zonă, apărută în perioada 15 septembrie 1898 - 30 iulie 1910, cu trei întreruperi, în 88 de numere. Scopul acestei reviste este consemnat în lucrarea citată: „(...) Tindem a răspândi cultura, cu deosebire în Dobrogea, stabilind o conviețuire intelectuală cu corpul profesoral urban și rural și înlesnind mai ales acestuia din urmă putința unei culturi mai întinse“ (idem, III, nr. 1, 1 martie 1903, caseta tehnică).
 
De la ceremonia de inaugurare a Bibliotecii universale, în Constanța, precum și în orașele din întreaga lume, bibliotecile au trecut prin numeroase transformări. Pe lângă împrumutul de cărți, ele promovează și alte activități educative. Astfel, sunt organizate lansări de carte, serate de poezie sau maratoane de lectură. În prezent, un loc aparte îl ocupă bibliotecile electronice moderne, care oferă acces la baze de date internaționale.
 

Citește și:

#citeșteDobrogea Poezia satului dobrogean, evocată în revista „Ovidiu“ de un îndrăgostit fugit să-și uite dorul