#DobrogeaDigitală - „Armeni sub cupola Academiei Române”, de Simion Tavitian I.L. Caragiale îl considera pe Missir „cel mai omenos şi inteligent prieten al său”

11 Jan, 2020 00:00 Simona ANGHEL 13749 Marime text

Versiune printabila

Cele 11 biografii ale armenilor de prestigiu ai României sunt precedate în volumul „Armeni sub cupola Academiei Române” de câteva capitole privitoare la istoria acestei fecunde etnii.

Referindu-se la sosirea armenilor în Dobrogea, Simion Tavitian precizează:

„La Babadag, se semnalează prezența armenilor începând din anul 1500, unde credincioşii armeni aveau biserica lor. La Biblioteca Mâchithariștilor din Viena este păstrată o colecție de versuri ale lui Martiros din Caffa, care a trăit în anul 1672 timp de aproape 6 luni la Babadag și a scris o poezie satirică la adresa fruntaşilor armeni din acest oraș.
După tradiție şi după o piatră găsită pe locul cimitirului vechi armenesc din Constanța, unde a fost şi vechea biserică, colonia armeană datează aici cel puțin din anul 1760.
Numărul armenilor a ajuns, la Constanța, în 1878 (anul eliberării Dobrogei) la 35 de familii. După imigrările masive din Turcia, după 1922, populația armeană din Dobrogea a crescut simțitor, ajungând în anul 1928, numai în județele Constanța și Caliacra, la 5.664 de suflete. În orașul Constanța, potrivit unui recensământ din 15 mai 1925, numărul armenilor era de 3.560, situându-se pe locul al treilea, după români si greci. Numărul lor a scăzut însă simțitor, după cel de-al doilea război mondial; în urma emigrărilor”.

Astăzi ne vom opri asupra personalităţii omului politic Petre Th. Missir, membru al societăţii Junimea, profesor de drept la Universitatea Al.Cuza din lași, membru de onoare al Academiei Române.

„S-a născut la 8 octombrie 1856, la Roman, ca fiu al unor negustori de origine armeană din rândul căreia s-au remarcat, prin talent şi devotament, în varii domenii de activitate, mai mulți scriitori, publicişti şi jurişti.

Petre Missir a urmat cursurile Liceului National din Iaşi, pe care le-a terminat în 1873. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Drept din Viena, după care, în 1876, se mută la Berlin, tot ca student în drept, obţinând doctoratul în științele juridice în 1879.
Pentru calitătile și temeinica sa pregătire i se oferă postul de profesor la Catedra de drept natural și al ginților la Universitatea din Iaşi (1884-1915), predând și Filosofia Dreptului. Ulterior, din 1915, a fost profesor şi la Universitatea din Bucureşti , până în 1927. Bun specialist, a participat, ca reprezentant al statului român, la congresele de drept international privat.

A publicat mai multe lucrări cu caracter juridic și legislativ, din care cităm: Dreptul la succesiune al străinilor (1885), Efectele popririlor (1909), Dreptul de moştenire (1921), Des donations entro-vefs en droit international prive, Paris (1900), Partizile politice, Iaşi (1888), Regimul reprezentativ (1888), Rezolutiile ... , Bucureşti (1894), La regime conventionnel (1913), Proectele (sic!) Conferinţei a patra de drept international de la Haga (1905), Discussion ... (1915), Consultation sur nationalite ... în colaborare cu G. Dissescu (1922) şi altele.
Din 1880, Petre Missir devine membru al Junimii şi unul din cei mai activi susţinători ai principiilor ei literare şi politice.(...)

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA îN FORMAT PDF!

Petre Th. Missir a fost un prieten sincer și apropiat al marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Ei se purtau cu infinit respect și recunoştinţă unul față de celălalt. Prietenia lor se constituia într-un model de camaraderie și frăţească simpatie între doi oameni conștienți de valoarea lor și animați de o generozitate fără margini. Mărturie ne stau numeroasele epistole dintre cei doi prieteni din care unele au fost publicate în Opere, l.L.Caragiale , în două volume, la Editura Minerva, Bucureşti, 1971.
Edificatoare este „scrisoarea" adresată de Caragiale lui Missir înainte de a ajunge la lași pentru a asista la ședințele „Junimei". De obicei Caragiale era găzduit în casa lui Missir. Iată epistola:
«Missiraș,
Sânt în Iași
Sau în Ieşi.
Dacă ieși
De la slujbă
Vin la Cujbă
Al matale
Caragiale».

Caragiale se confesa adesea cu o sinceritate debordantă prietenului său Missir, nu se sfia să-i ceară sprijin material sau vreo intervenție pe la forurile culturale de la Iaşi. ÎI deranja nespus de mult când prietenul nu-i răspundea la scrisori sau îi împărtăşea laconic unele chestiuni ce-l priveau.

Iată, de pildă, scrisoarea adresată lui Missir de Caragiale şi expediată din Craiova, 4/16 aprilie, luni, 1883: «Dragă Petrache, Am primit ieri seară duminică laconica ta scrisoare. Am citit-o de sute de ori și încă o mai citesc, tot mi se pare că nu i-am pătruns bine înţelesul. Pentru ce îmi scrii așa Pe scurt? Aţi primit scrisorile mele, tu şi Caudella? Eu v-am scris joi, îndată ce am sosit în Bucureşti; voi aţi trebuit să le primiți vineri.

Tu îmi scrii sâmbătă (văz asta după ştampila poștii-lași) şi nimic nu-mi pomenește de scrisoarea mea. Ce să fie? S-o fi pierdut la poştă amândouă scrisorile? Adică ar putea merge nenorocul meu până acolo? Ţi-am trimis complimente cu lnge Robert. (n.a.- armean, proprietarul celei mai vestite tutungerii din Iași) cu care am făcut drumul de la laşi la Bucureşti; l-am însărcinat să-ţi spună că, cu acelaș tren cu care el se întoarce în laşi, adică cel de joi seara, îți scriu. Şi tu nu-mi spui nimic. Nu cumva bietul lnge, pentru că era însărcinat de mine să-ţi amintească făgăduielile tale de protecție pentru mine, o fi pierdut pe drum? Adică le guignon să mă lovească până şi în Inge? Dar... se lesemo tote a teste...

Aștept scrisoarea ta. Nu uita să pui anume data, ca să-mi pot da seama mai bine de informaţiile pe cari mi le vei da şi în privinţa cărora sper că o să fii de astă dată mai puțin avar. Mai ales, nu începe cu Pe scurt. Scurtul tău mă costă pe mine o săptămână și săptămânile astea prin cari trec numai scurte nu sunt.

Îți mulţumesc pentru nasul Asa? (Nasul Fridolinei, desenat de Missir, în scrisoarea trimisă lui Caragiale; un nas mai ușor ridicat) ...
Petrache dragă, încă o dată, nu mă lăsa, scrie-mi. Aştept scrisoarea ta. Mi-e nesuferită viaţa; poţi să mi-o uşurezi întrucâtva. Te ştiu bun, te rog ai milă de mine şi primeşte o sărutare frăţească din toată inima de la mâhnitul tău prieten, Caragiale». (...)

În momentele dificile, Caragiale apelează la sfaturile prietenului său Missir. Iată ce scria el într-o misivă din 2 iunie 1885 acestuia: «Dragă Petrache. Am să-ţi cer o consultatie gratuită. Citeşte bine și răspunde-mi limpede și desluşit; răspunsul tău va fi hotărâtor pentru mine»...
În 1896 cere sprijinul lui Petre Th. Missir pentru a fi numit la conducerea Teatrului Național din capitala Moldovei. I.L.Caragiale îl considera pe Missir «a fi cel mai omenos şi inteligent prieten al său»”.
Petre Missir s-a stins din viață la 10 iunie 1929, la Bucureşti.

#citeşte mai departe în „Armeni sub cupola Academiei Române”
# „Armeni sub cupola Academiei Române”
#Autor Simion Tavitian

Dacă în urmă cu 122 de ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.

DREPTURI DE AUTOR