#DobrogeaDigitală Capidava, cetatea cu ziduri înalte, care a păstrat „mireasma de antichitate”

În ziarul „Dobrogea Jună” nr. 22, din 4 martie 1939, profesorul Ioan Micu publică un material despre Capidava, cetatea de pe malul drept al Dunării dobrogene, fost centru fortificat geto-dac, apoi castru roman.

Pe Ioan Micu îl regăsim în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța ca autor al lucrării  „Călăuza vizitatorului în Muzeul Regional al Dobrogei”, apărută în anul 1937 și care ne prilejuieşte o incursiune în istoria Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, o instituţie cu peste 100 de ani de tradiţie.
 
Student al profesorului Grigore Florescu (cel care iniția, în urmă cu aproape o sută de ani, lucrările de cercetări sistematice la Capidava) Ioan Micu ajungea la Muzeul regional al Dobrogei în anul 1935, în calitate de conservator al muzeului, la propunerea profesorului universitar Constantin Brătescu, pe atunci decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi şi director onorific al acestui muzeu. La vremea respectivă, muzeul se afla în incinta berăriei din faţa Cazinoului (actualul sediu al Acvariului). În 1937, secţia de arheologie avea înregistrate 272 de piese, pe care prof. Ioan Micu le-a inventariat în „Călăuza vizitatorului în Muzeul Regional al Dobrogei”.
  
Printre piesele luate în discuție în lucrare, se află și cele mai importante monumente epigrafice de la Capidava, cetatea despre care Ioan Micu a scris în mai multe rânduri, iubindu-i zidurile înalte și „mireasma de antichitate”.
Fragmentul de mai jos este antologat în volumul „Dobrogea Jună. Caleidoscop”.
 

 
„Aşezată pe malul dobrogean al Dunării, cam la jumătatea drumului dintre Cernavoda (Axiopolis) şi Hîrşova (Carsium), cetatea Capidava se arată, celui care vine dinspre Bătăgeşti, pe un deal mic şi prăpăstios - mai ales în latura dunăreană - din marginea satului numit înainte Calachioi, iar astăzi cu acelaşi nume pe care l-a avut în antichitate. Vasile Pârvan, întâiul cercetător al acestei cetăţi, o compară cu o altă cetate, cu Sucidava prin dimensiuni, care, ca şi Capidava, e cu totul distinctă de localitatea civilă, adică de „oraş". Prin urmare, ca o preciziune, în cele ce vor fi prezentate de rândurile următoare, se va vedea nu numai cetatea, sau, cu un termen mai hotărât, numai castelul, castellum, lăsând de o parte aşezarea civilă din afara zidurilor, oraşul lângă care a venit să se statornicească lagărul roman. Înainte de a trece la prezentarea Capidavei, e necesară o lămurire în sensul celor afirmate cu privire la aceste statorniciri de tabere romane. De obicei, aceste tabere erau instalate lângă un sat băştinaş mai important, după care mai întâi de popor, iar din sec. III de oficialitate - au fost numite. Exemplele pentru susţinerea acestui mod al denumirii sunt numeroase pentru staţiunile militare romane dela Dunărea de jos. Astfel Pârvan citează o întreagă listă de staţiuni toate cu nume indigine: Durostorum, Sucidava, Capidava, Carsium, Cius, Berne, Troesmis, Arrubium, Noviodunum, Aegyssus. În consecinţă, Capidava este un element toponimic dac însuşit de fortăreaţa romană din epoca imperială. Terminaţia caracteristică aşezărilor rurale dava contribue la definirea unei vieţi de agricultori în aceste sate dacice.

O altă chestiune în privinţa căreia sunt trebuitoare lămuriri este aceea a împărţirii pe teritorii. Dobrogea, pe timpul stăpânirii romane, era împărţită în teritorii, territoria, fiecare din acestea având forturile importante. Capidava făcea parte, ca şi Ulmetum, din terrirorium capidavanse, al cărui centru era totodată. Situaţia cetăţii Capidava pe o înălţime, izolată oarecum prin laturi abrupte şi poate - cum observă Pârvan - chiar printr-un lanţ al Dunării, dădea acestui fort o siguranţă şi o rezistenţă deosebită.

Suprafaţa platoului ocupat de cetate e destul de mică şi măsoară până la 15.000 m.p. Aşezarea civilă, oraşul de care vorbeam mai sus, era ceva mai la Nord, separată de castellum printr-o vale, acel braţ amintit deasupra. Cetatea are formă aproape patrată, mărginită spre sud-vest de Dunăre, iar de celelalte părţi de malul care se adânceşte râpos. Prin însuşi felul ei de situare cetatea a fost scutită de aşezările omeneşti de mai târziu. Acestea s-au făcut însă peste vechiul oraş Capidava, unde - tocmai din cauza noilor locuinţe nu se pot face săpături arheologice. Ea n-a scăpat însă de mâna barbarilor moderni: fraţii Ghenciu din Brăila, obţinând autorizaţia exploatării masivului stâncos pe care se află cetatea, au răuşit să nărue un colţ respectabil din cetate.

Pentru vizitatorul de azi al cetăţii, Capidava se înfăţişează din nou cu incintă de ziduri măreţe din piatră, turnuri de pază, intrări, în fine, cu toată acea mireasmă de antichitate. În 1924, a coborât aici, cu o deosebită pregătire arheologică, unul dintre elevii de seamă ai lui Vasile Pârvan: Profesorul Grigore Florescu, conferenţiarul de astăzi al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, la secţiunea istorică.

Ani la rând, uneori sprijiniţi de Comisiunea Monumentelor Istorice, de multe ori prin sacrificii proprii, colbul de veacuri aşezat peste ziduri străbune a fost dat într-o parte. Azi, de jur împrejur, zidul cetăţii e cu totul descoperit. Ca la niciuna dintre cetăţile dobrogene, supuse până în prezent săpăturilor arheologice, zidurile sunt foarte bine păstrate, depăşind în unele locuri înălţimea de trei metri. Turnurile deasemenea bine păstrate, cu excepţia unuia dărâmat prin transformarea în carieră a acestei părţi - datorită vandalismului fraţilor Ghenciu - ajung uneori ( de exemplu turnul nr. 1) la o înălţime de aproape de 5,20 m). După datarea d-lui prof. Gr. Florescu, care a făcut comunicări cu privire la Capidava în Dacia, vol. III-IV, p. 483 - 515, zidul şi turnurile aparţin epocei de la sfârşitul sec. III d. Cr. Ele sunt construite din pietre ecuarizate, perintre ele cu resturi de monumente sculpturale ori epigrafice, folosite într-o epocă mai târzie. Multe din piesele arheologice, descoperite în timpul săpăturilor pentru desvelirea completă a zidurilor şi curăţirea interioară a turnurilor, sunt acum în Muzeul Regional al Dobrogei. În viitorul local al Muzeului - acum în curs de renovare - monumentele capidavense vor forma o secţiune deosebită, aşa cum dealtfel fuseseră ordinate şi în aripa stângă a Primăriei Municipiului Constanţa, unde era până în toamna trecută instalat Muzeul în chip provizoriu. O particularitate a inscripţiilor dela Capidava este bogăţia de nume trace de pe monumentele funerare. Sunt numeroase nume indigene care apar în transcriere latină, conservând astfel onomastica localnică şi constituind în chipul acesta tot atâtea surse pentru cercetările privitoare la străbunii Traci.”
  
#citeşte mai departe în „Dobrogea Jună. Caleidoscop”
#„Dobrogea Jună. Caleidoscop”
#Autori Gelu Culicea, Alina Sin, Iuliana David
 
Dacă în urmă cu 124 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto : captură youtube/arhiva tvr
 
Citește și:
#Dobrogea143 - De la grecii din Milet la generația Millennials: Capidava -„Cetatea de la cotitură“, un obiectiv turistic, un sit deosebit și aproape un veac de cercetări arheologice (galerie foto+video)