#DobrogeaDigitală De la serviciile tradiționale ale bibliotecii, la un nou „mod de viață”

Activitatea de digitalizare a însemnat o perioadă destul de lungă de pregătiri anterioare pentru bibliotecile din ţară. Toate bibliotecile mari s-au preocupat să recupereze decalajul creat de politica instituţională impusă bibliotecilor în comunism. S-a recurs la informatizarea bibliotecilor şi la formarea bibliotecarilor, la pregătirea infrastructurii necesare altor moduri de desfăşurare a activităţilor de bibliotecă.
 

Deschisă pentru public în anul 1948, ca bibliotecă a Institutului Pedagogic, Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” din Timişoara este cea mai tânără instituţie între celelalte biblioteci centrale universitare (cele din Bucureşti, Cluj şi Iaşi). Ca urmare, patrimoniul deţinut este mai restrâns ca dimensiuni. Cu toate acestea, preocuparea pentru informatizare şi abia apoi pentru digitalizare, a devenit o prioritate instituţională, imediat după 1990. Procesul de schimbare de la biblioteca tradiţională la biblioteca modernă, informatizată, a început odată cu achiziţionarea softului de bibliotecă. Trecerea de la o bibliotecă tradiţională spre una hibridă, pentru că nu putem încă să o numim virtuală, se realizează treptat. În prima etapă s-au dotat serviciile de bibliotecă cu computere personale şi s-au instruit bibliotecarii; într-o a doua etapă s-au înregistrat, în softurile dedicate, descrierile bibliografice ale publicaţiilor; într-o a treia etapă s-a trecut la recuperarea conţinutului documentelor de patrimoniu din colecţiile bibliotecii, în format electronic.
 
Informatizarea bibliotecii a presupus dotarea cu echipamente şi achiziţia unui sistem integrat de bibliotecă. Inovarea digitală în biblioteci s-a făcut simţită încă din primul deceniu de după Revoluţia din 1989, când toată suflarea biblioteconomică a dorit recuperarea rapidă a decalajului existent între ţările din blocul comunist şi cele occidentale, prin achiziţionarea dotărilor tehnologice şi prin alfabetizarea digitală a popriilor angajaţi. La biblioteca noastră, momentul de schimbare a fost marcat, în anul 1991, printr-o donaţie primită de la Universitatea din Szeged - primul computer de birou. A urmat dotarea cu alte PC-uri şi utilizarea lor iniţială doar pentru realizarea fişelor de catalog care conţin descrierea bibliografică a documentelor.
 
În etapa următoare s-a început descrierea bibliografică în sistem informatizat, pentru  realizarea catalogului electronic. După achiziţia, printr-un grant oferit de Fundaţia Soros, a softului de bibliotecă ALEPH (Automated Library Expandable Program - soft pe care îl utilizează şi bibliotecile centrale universitare din  Cluj şi din Iaşi), s-au organizat diferite cursuri de utilizare a tehnologiei în activitatea de bibliotecă, pentru bibliotecari. Catalogul electronic naţional colectiv „RoLiNeST", din care fac parte bibliotecile mari din ţară, a fost realizat în 2005. Acest catalog naţional a fost creat în cadrul proiectului de cercetare NUSIDOC („Sistem Naţional Unitar de Informare şi Documentare Ştiinţifică şi Tehnică"), care a însemnat unificarea cataloagelor online ale celor patru biblioteci centrale universitare şi ale altor biblioteci importante din ţară. Tot parte a pregătirii pentru biblioteca viitorului au constituit-o abonamentele la baze de date cu conţinut de articole ştiinţifice şi cărţi full-text pe care le-am pus la dispoziţia publicului - la început cu ajutorul unui bibliotecar, pentru a oferi suport utilizatorilor, apoi chiar şi cu acces de la distanţă.
        Digitalizarea propriu-zisă a publicaţiilor şi disponibilizarea conţinutului lor presupune existenţa unor echipamente şi softuri, a personalului instruit şi respectarea prevederilor legale în privinţa reproducerii lucrărilor. Cărţile aflate în biblioteca noastră de Colecţii speciale au fost primele. Convertirea materialelor tipărite în format digital este una dintre preocupările permanente ale bibliotecii universitare din ultimii ani. Astfel s-a decis, pe plan local, ca înregistrărilor bibliografice noi să li se alăture în catalogul electronic coperta cărţii şi cuprinsul pentru a veni în sprijinul activităţii de cercetare şi documentare. Politica instituţională a avut în vedere în special colecţiile de patrimoniu pentru că documentele din aceste colecţii nu intră sub incidenţa Legii dreptului de autor.
 
Ca lider al proiectului Library as an Instrument of Building Regional Identity and Strengthening Social Cohesion - BIBLIO-IDENT, România - Republica Serbia  desfăşurat între 2012-2014, biblioteca a realizat fondul virtual Banatica, ce constă în 1000 de înregistrări de catalog și 200 de cărți în format digital, cu acces online gratuit. Fondul „Banatica” include trei tipuri de lucrări, publicate anterior anului 1920: cărți din diferite domenii, având ca temă Banatul; cărți publicate în Banat; cărți de autori originari sau care au trăit în Banat. Fondul virtual realizat prin proiectul amintit și inaugurat în anul 2014 este în continuă extindere.
 
Prin parteneriatul cu celelalte biblioteci centrale universitare, cu Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti şi cu Universitatea Politehnica Bucureşti se continuă procesul de digitalizare a documentelor vechi, de patrimoniu, aflate în colecţii în cadrul proiectului Revitalizarea bibliotecilor şi a patrimoniului cultural prin tehnologii avansate (Lib2Life). O altă activitate de digitalizare a unor fonduri deţinute de bibliotecă este în desfăşurare prin proiectul ITRO/ROHIST (Istoria şi istoriografia traducerilor în România), iar biblioteca este partener în furnizarea documentelor care urmează să fie digitalizate.
 
Începând cu anul 2013, Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” publică revista trimestrială „Lecturn”. Prin conținutul ei, revista este una culturală și este dedicată, înainte de toate, analizei fenomenului lecturii, în cele mai diverse ipostaze ale acestuia. Ea conține articole și studii originale, recenzii, eseuri și informații despre programele culturale ale bibliotecii (http://www.bcut.ro/lecturn/?home).
 
Digitalizarea colecţiilor nu se poate întâmpla brusc pentru că depinde de mai mulţi factori: dotarea tehnică, resursa umană, bugetul alocat şi nu în ultimul rând - legislaţia. Dacă aceste condiţii nu se întâlnesc simultan, orice iniţiativă de acţiune este sortită eşecului.
 
Este sau nu necesară digitalizarea? Motivaţia poate diferi de la un utilizator la altul, în funcţie de interesul şi de domeniul în care lucrează. Vom enumera câteva dintre caracteristicile esenţiale ale documentării ştiinţifice online:
Avantaje:

• scurtează timpul de căutare a informaţiei
• permite mai multe metode de căutare, din mai multe locuri (de exemplu se pot face căutări de articole ştiinţifice în bazele de date electronice abonate de biblioteci dar şi pe Google, Google scholar, Academia.edu, Researchgate, Linkdin etc. )
• anulează distanţele
• facilitează cercetarea şi înlesneşte cunoaşterea
• are adresabilitate largă (formatele electronice sunt dinamice şi pot fi utile celor cu dizabilităţi – permite,  de exemplu mărirea textului, extragerea unor citate etc.)
• permite accesul la text pentru mai mulţi utilizatori simultan.

Dezavantaje:

• wikis – locul unde orice utilizator poate să contribuie la conţinut – autoritate chestionabilă
• site-urile care conţin informaţii perimate – nu sunt adaptate
• evoluţia constantă a tehnologiei informaţiilor care presupune investiţii costisitoare.

În contextul actual, informaţia digitală a devenit vitală.
 
Faptul că majoritatea activităţilor se desfăşoară online a determinat biblioteca să convertească serviciile tradiţionale şi să se adapteze la noul mod de viaţă. Serviciile de informare şi documentare reprezintă una din funcţiile de bază ale oricărei biblioteci. Menite să accesibilizeze şi să disemineze informaţia, bibliotecile, aceste agenţii sociale care deservesc comunitatea academică, fac parte din infrastructura informaţională a societăţii. Serviciile online oferite publicului sunt: consultanță bibliografică; consultanță cu privire la utilizarea platformelor electronice de literatură științifică; lista de Resurse electronice; furnizarea de articole full-text de pe platformele de resurse electronice abonate de bibliotecă (CEEOL și JSTOR); împrumut interbibliotecar; scanare de documente pentru persoanele cu legitimație de bibliotecă. Din cărţile solicitate se scanează un număr limitat de pagini, care sunt apoi stocate în catalogul electronic. Utilizatorii pot accesa acest conţinut doar pe baza legitimaţiei de bibliotecă.
Datele statistice pe care le avem în ceea ce priveşte consultarea colecţiilor arată o scădere a numărului de solicitări în această perioadă. Cauzele sunt multiple: faptul că majoritatea publicului nu se mai află în localitate; pentru unii, consultarea bazelor de date este îngreunată de bariera lingvistică (nu citesc toţi în limba engleză - majoritatea articolelor sunt în această limbă); nu sunt familiarizaţi cu acest gen de documentare. Partea pozitivă a noului mod de lucru a adus o mai mare expunere a colecţiilor pentru abonaţii bibliotecii, o flexibilitate mai mare şi o recalificare a bibliotecarilor (şi-au părăsit locul de muncă anterior şi fac, fiecare dintre ei, orice tip de activitate este necesară pentru funcţionarea bibliotecii chiar şi cu uşile închise). Funcţionarea serviciilor online depinde, însă, şi de nivelul de alfabetizare informaţională/digitală al utilizatorilor.
Pentru ca aceste servicii să fie excelente se impune existenţa unei noi politici naţionale de acces deschis. Acest lucru ar însemna o revizuire a Legii dreptului de autor, achiziţii de la edituri şi în format e-book, o finanţare corespunzătoare din partea Ministerului de resort.
 
Despre autoare:
 
Manuela Zănescu este director general adjunct al Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” Timișoara.
Licențiată în Litere, deține numeroase specializări postuniversitare în biblioteconomie și a coordonat mai multe proiecte finanțate din fonduri naționale sau europene.
Este cadru didactic asociat al Universității de Vest din Timişoara, pentru Cursul Comunicarea colecţiilor, din cadrul programului postuniversitar de biblioteconomie şi ştiinţa informării.
Coordonează echipa din BCU Timișoara în cadrul proiectului Revitalizarea bibliotecilor şi a patrimoniului cultural prin tehnologii avansate (Lib2Life)