#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Când s-a întemeiat orașul Cernavodă? De unde și-a luat numele“

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.


Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.


Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.


Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.


Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.



Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.


Așadar, după cum punctează autorul, „să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După prezentarea celui de-al doilea capitol, intitulat „considerațiuni istorice“, astăzi prezentăm cel de-al treilea capitol, „Când s-a întemeiat orașul Cernavodă? De unde și-a luat numele“. Autorul prezintă, printr-un limbaj ușor de parcurs, o retrospectivă a înființării orașului, apoi etimologia numelui. Redăm în cele ce urmează doar prima parte, etimologia numelui fiind expusă în alt articol: 

„Din studiul evenimentelor istorice şi din documentele citate, rezultă că pe locul de azi al oraşului Cernavoda, au fost aşezări omeneşti din cele mai îndepărtate timpuri. Turcii după ce au cucerit Dobrogea, căutând să dea provinciei dobrogene un caracter turcesc, au adus populaţie turcească din diferite părţi ale imperiului şi au aşezt-o în Dobrogea.

Câteva familii de Turci s'au stabilit şi aci în partea de Sud-Est a localităţii. Autohtonii - descendenţii vechilor locuitori daco-romani, la care s'a adăugat cu vremea, după cum am văzut un contingent românesc din ţara românească, locuiau în partea de Nord, pitiţi într'un pâlc de bordee. Nici un copac, nici o grădină nu înveselea chichineţele cu fel estruici de-o palmă, confecţionate din băşică de vită. În singura odaie unde se grămădeau toţi ai casei, rogojinile pe paturi erau aşternutul cel mai obişnuit. 

Turcii şi-au făcut şi ei locuinţe cu nimic mai deosebite de ale Românilor. Astăzi există mahalaua turcească în partea de Sud-Est a oraşului. Românii, în unire cu alte neamuri creştine, Greci în special şi-au făcut o bisericută din moloz de pământ acoperită cu stuf, în jurul căreia era cimitirul. Acest cimitir a existat pe locul dintre străzile Remus Opreanu şi Niculae Filipescu, în sus de proprietatea d-lui Ilie Şalvara, până acum 34 ani, când s'a pus în aplicare planul de sistematizare al oraşului. 

Despre această bisericuţă vorbeşte hrisovul că a fost ajutată de Alexandru Ipsilante. Satul acesta cu câteva bordee, colibe ori nişte căsuţe din nuele cu pământ, acoperite cu paie, pământ, ori stuf, era satul Bogazschioi, numire turcească, după cum am văzut, care însemna satul dela vărsătură, dela gură.

În timp ce multe localităţi de pe malul drept al Dunării erau în desvoltare, datorită aşezării lor in puncte de legătură şi comunicaţii, spre exemplu: Turtucaia, Silistra, Hârşova, Măcin, etc. Cernavoda, micul sat pe atunci Bogazschioi, cu câteva bordee, era complect izolată fără nici o însemnătate. 

Concesiunea construcţiei drumului de fier, Cernavoda-Port la Constanţa-Oraş, a fost cerută şi obţinută de o companie engleză, în anul 1858, dela guvernul otoman. Rolul social economic al drumului de fier a fost şi va fi mare!

Industria s'a înfiinţat, s'a desvoltat şi s'a răspândit cu ajutorul acestui mijloc de transport. Multe oraşe s'au creiat dealungul liniilor, în legătură cu aceste industrii. Populaţiunea s'a mărit pretutindeni şi în fine prosperitatea generală se datoreşte numai drumului de fier. 

Linia Cernavoda-Constanţa s'a terminat în anul 1860. Aprovizionarea şi transportarea cu harabalele sau trăsurile între Cernavoda şi Constanţa, pe lângă că era prea înceată dar era foarte periculoas din cauza deselor atacuri ale bandelor de hoţi. 

Înainte de construcţia acestei linii, răscumpărată apoi de guvernul român în anul 1884, apele Dunării se revărsau până la Mircea-Vodă şi chiar Murfatlar, ştiut fiind că la Mircea-Vodă în special, cota terenului natural pe valea Carasu este cu 5-6 m. sub nivelul normal al apelor Dunării la Cernavoda. 

Lacul Carasu permitea pe atunci navigaţia corăbiilor sau caicelor, care veneau chiar până la Murfatlar. Pentru a face posibilă construcţia liniei, englezii au construit digul din portul nostru, dig ce dăinueşte şi azi şi care protejează Cernavoda în timpul inundaţiilor Dunării. 

Odată cu drumul de fier, societatea engleză a construit în port magazii pentru strângerea cerealelor. 

Tot atunci ia fiinţă vreo câteva mori de vânt, precum şi o fabrică de spirt. În port se descărcau cereale în cantităţi mari cerealele erau curăţate, date la un ciur de formă circulară, susţinut de trei stâlpi, după care erau încărcate în vagoane, pentru a fi transportate la Constanţa. 

Toate aceste lucrări cereau braţe. Aci şi-au găsit de lucru foarte mulţi Bulgari şi Ruşi, veniţi vremelnic din diferite părţi ale Dobrogiei, care au dispărut odată cu terminarea liniei. 

Tot acum populaţia a sporit prin venirea unui mare număr de Rornârii de prin satele româneşti: Cochirleni; Rasova și Seimeni şi Dunărea (Boascic), stabilindu-se în mod definitiv și, unde găseau de lucru.

În felul acesta populaţiunea a crescut simţitor. Numai datorită construcţiei drumului de fier, oraşul Cernavoda a ajuns ceea ce este, ca apoi după construirea grandiosului pod ,«Regele Carol I“ , 1895 să devină cunoscut chiar şi peste graniţă. Aceste două evenimente au o însemnătate covârşitoare în desvoltarea oraşului Cernavoda. 

Din cele ce am văzut, nu putem vorbi de o organizare definitivă a Cernavodei mai înainte de anul 1858. După această dată, mai întâi sub administraţia turcească, până Ia 1878 şi apoi sub cea românească, Cernavoda capătă o aşezare definitivă, a cărei desvoltare e în plin progres.“

Va urma.

Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat 
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „În anii 1593-1595, Mihai Viteazul a făcut o expediţie peste Dunăre în Dobrogea“