#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat,  „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.

Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“. 

Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.

Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului  autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“. 

Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.

Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului. 

Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. Redăm prima parte a acestui capitol, restul urmând să fie prezentat într-o ediție viitoare:

„În anul 1862, adică înainte de lucrările engleze, Cernavoda era un sat cunoscut cu numele de «Bogazschioi» locuit în mare parte de mahomedani apoi valahi, strat autohton, format din descendenţii vechilor daco-romani, la care s'a adăugat cu vremea un contingent românesc din ţara românească, care din cauza vieţii mizerabile ce duceau sub domnia asupritoare a fanarioţilor, au emigrat în mai multe rânduri în Dobrogea, populaţie la care au contribuit şi păstorii mocani cari veneau iarna cu turmele lor la iernat. 

Aceste strămutări de populatie românească se făceau pritr'o primă aşezare în baltă şi apoi după câţiva ani prin o aşezare statornică, fie pe malul drept al Dunării, fie mai de, parte în interiorul Dobrogei sau până aproape de ţărmul Mării Negre.

Cum vedem, balta a servit de suport populaţiunii române, şti din Muntenia până la stabilirea în Dobrogea. Şi dacă acest ţinut puţin accesibil elementelor nomade, cari împedicau des, voltarea aşezărilor stabile, nu ar fi existat, nu am fi avut nicio dată acel şir de sate curat româneşti pe malul Dunării. 

Domnii români au avut grijă de sufletele credincioşilor risipiţi în dreapta Dunării. Vodă Grigore Ghica I al Munteniei (1660-1664) este acela care a zidit mitropolia din Silistra, refăcută apoi de Grigore Ghica al 11-lea ( 1748-1752) şi reparată de Alexandru Ipsilante în 1777. Acelaşi Ipsilante, spun documentele, «urmând o veche tradiţie, dărueşte venituri bisericilor româneşti din Babadag şi Bogazschioi (Cernavodă)».

Iată deci o dovadă de existenţa elementului românesc aci în satul Bogazschioi, în acele vremi. Să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi, trecut care ca şi a celor mai multe localităţi din ţară, este acoperit de întunericul veacurilor trecute. 

Locul de aşezare al oraşului Cernavoda, datorită poziţiei sale geografice Ia gura văii Carasu, vale care a avut dealungul ei cele mai mari fortificaţii, a fost din cele mai îndepărtate timpuri punct de pază, de apărare şi de legătură comercială. 

Un călător care a vizitat Dobrogea în 1850, spune că acel canal natural exista la acea dată şi avea o adâncime de 4 m. şi o lărgime de 20 m. Corăbii şi vapoare mici navigau între Dunăre şi târgul tătăresc Carasu (azi Medgidia). 

Prin faptul că aci, la cea mai mică săpătură în pământ aproape în toate părţile oraşului se găsesc oseminte omeneşti, cărbuni, cioburi, obiecte casnice, este o dovadă că pe aceste locuri a fost o continuitate de aşezări omeneşti. 

Într'un studiu special - «Cernavodă o aşezare din epoca de piatră în Turcia» - Carol Schuchbardt publică în revista -Prabistoriscbe Zeitschrift-vol. XV, 1923, p. 9-27, rezultatele săpăturilor şi costatărilor sale, făcute timp de patru săptămâni. Între altele Carol Schuchhardt scrie: «Este vorba de o mare colină, aşezată lângă una mică, aflate amândouă la nordul oraşului, lângă rafinăria de petrol. 

Amândouă au panta prăpăstioasă căte linia ferată şi malul dunărean, faţă de care, ca şi spre Sud de Silistra, iar la Nord, chiar la Măcin, în fata Galaților - (ceiace nu poate fi decât Dinogeția) - şi de altfel, aiurea, - locurile mai înalte şi lesne de apărat de pe malul drept al Dunării , au fost locuite obişnuit încă din aceste îndepărtate timpuri. 

Într'o adevărată masă de bucăţi de lipitură, în număr deosebit de mare, cărbune şi cioburi, autorul a putut observa în chip repetat bucăţi de podea de pământ dela locuinţe şi găuri de pari, precum şi de piatră şi os, dar mai ales vase. 

Ceea ce nu e mai puţin vrednic de menţionat, este faptul că acestea s'au găsit într'o a doua fază de vieţuire la Cernavoda, - căci şi mai înainte locurile nu fuseseră pustii (2000 ani în. Hr). În timp însă ce aşezările de deasupra s'au prăpădit în chip violent, cele dedesubt fuseseră numai părăsite.“

Va urma.

Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat

Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța


Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre etimologia orașului Cernavodă – „Spre ruşinea noastră, acest oraş, poartă un nume slav, în ţara bătrânului Mircea…“

Ioan Muşat - monografia oraşului Cernavodă (galerie foto)