#DobrogeaDigitală „Despre Sfinţii Creştinilor, cinstiţi, ca atari, şi de Turci”
15 Sep, 2021 00:00
15 Sep, 2021 00:00
15 Sep, 2021 00:00
ZIUA de Constanta
3289
Marime text
- Dimitrie Cantemir, despre Coran și sfinții comuni ai creștinilor și mahomedanilor
Cantemir face o interesantă dizertație, din care avem ocazia să aflăm o mulțime de detalii pitorești. Luând în dezbatere aspecte ale credinței creștine, mozaice și musulmane, autorul aduce în prim-plan felul în care diversele religii se raportează la profeți, la sfinți, la Facerea lumii, la ideea Apocalipsei sau a Judecății de Apoi.
Fragmentul citat mai jos se referă la sfinții care apar deopotrivă în credința creștină și mahomedană, cu nume asemănătoare sau diferite, la moaștele lor și felul în care sunt celebrate sărbătorile dedicate acestor sfinți.
„lnainte de toţi e cinstit ca sfânt şi la Mohammedani Sf. Ioan Inainte-Mergătorul, pe care ei îl numesc „lohana binzekrie” (Ioan, fiul lui Zaharie), şi e pomenit în coran cu mare cinste. Din moaştele lui, aflătoare în visteria împăraţilor Constantinopolitani, ar fi găsit cuceritorul sultan Mohammed mâna dreaptă, despre care înşişi Turcii mărturisesc că e întreagă şi nestricată dela cot până la degete şi ar fi având pe ea o brăţară de aur cu următoarea inscripţie grecească: mâna sfântului Ioan lnainte-Mergătorul.
Aceasta se păstrează şi acum cu cinste în visteria secretă a Sultanului şi se crede fără îndoială că e adevărata mână a Inainte-Mergătorului. Noi, deşi n'am văzut aceste moaşte, am fost cu toate acestea încredinţaţi de cei ce au văzut toate încăperile ascunse ale Sultanului şi de un aurar grec cu numele Eupraiota Rengli că, voind tatăl Sultanului de acum Mohammed să facă cercei pentru urechile sultanei sale, mama Sultanului de astăzi, i-ar fi spus să caute mărgăritarele şi nestimatele, aproape fără număr, aflătoare în visteria sa, și să aleagă pe cele mai bune pentru o podoabă, cum să nu se mai găsiască alta.
Intrând creştinul în visteria Sultanului şi căutând prin dulapuri, a dat şi de această mână a Sfântului Ioan şi a cetit ceeace am arătat mai înainte. Acelaş lucru ni-l mărturisesc şi arhivele patriarhale, în care sunt documente ce spun că în visteria împărătească, între alte lucruri preţioase, s'ar afla şi mâna Sf. Ioan Inainte-Mergătorul.
Sfânt mai e şi pentru ei Nicolae, pe care-l numesc „Sarisaltyk baba".
Apoi pe Sf. Gheorghe, pe care-l țin, după rânduiala bisericei greceşti, Ia 23 Aprilie și pe Sf. Dumitru la 26 Octombrie. Sf. Gheorghe se numeşte „Hedyrlez” şi în ziua lui e ziua începerii războiului, fiindcă în această zi obişnuesc soldații şi armatele să se adune la un loc anumit şi tot în această zi se scot caii la păşune şi iarna se socoteşte sfârşită.
Sfântul Dumitru numit Cassim, ceeace în limba arabă însemnează împărţitor, e ziua încheierii războiului şi a împărţirii celor trebuincioase pentru iarnă. ln aceeaşi zi, se aduc caii în grajduri şi se îngrijesc şi de iernatul celorlalte vite.
Sf. Foca e cinstit numai la Turcii Dobrogeni. (Dobrogea e vechia „Mysia interior”, (inferior? adică ţinutul cuprins între Dunăre, Marea Neagră şi munţii Balcani). Şi iată pentru ce e cinstit Sf. Foca de Dobrogeni. Locuitorii Mohammedani ai regiunii aveau supuşi creştini, servitori şi Români, cari, potrivit cu rânduiala lor bisericească, au făcut înţelegere cu stăpânii lor, să nu fie siliţi să munciască în Duminici şi sărbători. Odată, într’o zi de Sf. Foca ce se ţine Ia 22 Iulie, pe timpul secerişului, stăpânul i-ar fi silit cu puterea să care recolta de pe câmp şi să o strângă grămadă. Când se aflau carele pe drum, se deslănţui o furtună mare şi, nu se ştie cum (poate de trăsnet), s'au aprins carele şi au ars dimpreună cu toată recolta câmpului. Intâmplându-i-se această nenorocire pe neaşteptate şi ştiricind despre pricina ei, lucrătorii creştini şi români ai acelui Turc I-ar fi încredinţat că degeaba cercetează, fiindcă ei ştiu de vreme îndelungată că cei ce nu ţin sărbătoarea Sf. Foca sunt pedepsiţi cu foc şi pârjol. De atunci Turcii au început să prăznuiască pe Sf. Foca, poruncind să nu munciască în acea zi nici ei, nici slujitorii lor. Tot de atunci întreabă mereu pe preoţii creştini, când e sărbătoarea Sf. Foca, să nu supere pe Sfânt prin neştiinţa şi purtarea lor necuviincioasă. Astfel simplicitatea omenească, pe cât e de fericită în bine pe atât e de nefericită în rău, care a dat naştere la zeci şi sute de credinţe deşerte mai răspândite decât cuvintele evangelice şi apostolice.”
#citeşte mai departe în Analele Dobrogei
#Analele Dobrogei anul 8, 1927
#Ioan Georgescu
Mai multe numere ale publicaţiei Analele Dobrogei puteţi parcurge accesând Biblioteca Digitală.
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanta
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii