#DobrogeaDigitală Dobrogea după Primul Război Mondial - Cu ce probleme s-au confruntat autoritățile române? (XVIII)

 
Un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - col. (r) Remus Macovei propune cititorilor o lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilorromâneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.
 
Excelenta lucrare a  colonelului Macovei este structurată în șase capitole, însoțite, în fine, de o generoasă galerie de fotografii și documente de arhivă. În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al volumului.
 
Înaintea aducerii în atenție a capitolelor cărții, considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare. În luna noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.
 
Autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revenit tuturor chiar dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specifică, au reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.
 


Cronologia evenimentelor, prezentată în rândurile volumului
 
Volumul abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţileromâneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilornaţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilorbolşevice.
 
Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.
 
Remus Macovei începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.
 
Anul Marei Unirii, 1918, este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.
 
Autorul continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta.
 
În continuarea introducerii generale a lucrării – cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente – autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şiconsecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şiadministraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.
 
„Capitularea Bulgariei şiconsecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei.
 
„Evacuarea trupelor şiadministraţiei bulgare din Dobrogea“ prezintă întregul proces, destul de complex și cu obstacole, al evacuarii ocupanților bulgari din Dobrogea după capitularea Germaniei și începerea tratativelor de după Primul Război Mondial.
 
După ce primele rânduri din cel de-al doilea subcapitol menționează marile unități bulgare staționate în Dobrogea, la începutul anului 1918, expunerea continuă cu metoda stabilită pentru evacuare. Ultimele detalii alte acestui subcapitol surprind reacțiile bulgarilor de după evacuarea trupelor acestora din Dobrogea.
 
În mod cronologic, următorul subcapitol abordează „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“. Aflăm, încă de la început, contextul în care s-au instalat trupele Puterilor Aliate în Dobrogea. Astfel că, potrivit tratatelor semnate în Dobrogea ar fi trebuit să se instaleze administrația românească, dar istoria ne-a demonstrate că nu astfel s-au desfășurat evenimentele. Remus Macovei explică motivele pentru care administrația nu s-a instalat imediat. Explicațiile sunt însoțite de telegrame, documente etc. Remarcăm comportamentul Puterilor Aliate față de pretențiile României în raport cu Dobrogea. Ultima parte din rubrica antemenționată prezintă instrucțiunile date de Ministerul de război român pentru instalarea trupelor engleze în Cadrilater și a trupelor franceze în Dobrogea de Nord.
 
Capitolul III deschide subiectul „Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea“. Aflăm, astfel, încă din primele rânduri, datele exacte la care s-au întors autoritățile românești în Dobrogea. Succesiunea de evenimente este prezentată în continuare de autor. Din raportul înaintat Marelui Cartier General Român (SecţiaInformaţiilor), la data de 16 decembrie 1918, de către locotenentul Popescu loan, aflăm aspectul inedit privind instalarea autorităţilorromâneşti la Bazargic, unde ostilitatea bulgarilor a fost şi mai evidentă:
 
Capitolul IV abordează tema „Colaborarea autorităţilorromâneşti cu militarii Puterilor Aliate“. Capitolul este structurat în trei subcapitole, după cum urmează: „Colaborarea cu trupele engleze“ , „Colaborarea cu trupele franceze“, „Colaborarea cu trupele italiene“,
 
Primul subcapitol „Colaborarea cu trupele engleze“ redă o generoasă descriere despre relațiile dintre autoritățile române și trupele engleze din timpul revenirii autorităților române în Dobrogea. Următorul subcapitol este dedicat „Colaborării cu trupele franceze“, ilustrând comportamentul, în general, echidistant al trupelor franceze în interacțiunea cu cele române. Ultimul subcapitol „Colaborarea cu trupele italiene“ prezintă o serie de evenimente între militarii români și cei italieni, surprinzând scene tensionate dintre aceștia și nu numai.
 
Capitolul V este intitulat „Rezolvarea problemelor curente de către autorităţileromâneşti imediat după reinstalare“ este capitolul central al lucrării care abordează problemele cu care s-au confruntat autoritățile române reinstalate. De la problemele de salubritate, la haos administrativ, toate acestea sunt relatate în acest capitol. După relatarea notelor despre asigurărea alimentării populației, autorul aduce în atenția problema „asigurării protecţiei sociale pentru miile de copii orfani“.
 
O generoasă prezentare este dedicată problemei referitoare la „Sprijinirea revenirii refugiaţilor dobrogeni“. Aflăm că, odată cu începerea războiului, numeroși dobrogeni părăsesc localitatea pentru a se adăposti de ororile războiului. Autorul prezintă numeroase statistici, scrisori și documente, analizând în detaliu tema.
 
„Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare“ este următoarea problemă pe care au întâmpinat-o autoritățile române după reinstalare și pe care o tratează pe larg autorul în lucrare. Aflăm că a existat o activitate intensă din partea bandelor de comitagii bulgari și a agitatorilor bulgari cu scopul revenirii Cadrilaterului la teritoriul statului bulgar. Autoritățile au inițiat mai multe acțiuni de stopare a fenomenului, in genere fiind vorba de arestări.
 
Următoarea problemă întâlnită în Dobrogea după încheierea Războiului a fost „Asigurarea asistenței sociale“. Deși nici înainte de război, Dobrogea nu beneficia de cele mai înalte dotări medicale, totuși situația medicală a locuitorilor putea fi gestionată în condiții normale. Anii războiului și revenirea refugiaților au dus la un colaps sanitar, dificil de gestionat. Autorul Remus Macovei trece în revistă toate cele menționate.
 
Viața religioasă, una dintre principalele preocupări ale administrației românești
 
Amintim că toate capitolele menționate mai sus au fost prezentate și redate în întregime în edițiile precedente ale ziarului. Dobrogea, în toată splendoarea ei etnică, a avut mereu un profund simț pentru credință. Remus Macovei a considerat, astfel că trebuie tratată și problematica „vieții religioase“ de după reinstaurarea administrației românești în regiune. Acesta trece în revistă date despre numărul cultelor, numărul bisericilor, situația din timpul Războiului. Pentru a facilita lecturarea acestui subcapitol, vom prezenta rândurile scrise în trei ediții, a doua parte fiind redată astăzi:
 
„Situația bisericilor ortodoxe bulgare din Dobrogea Veche este incertă. Înainte de 1878, existau 51 de biserici ca aspect modest. Până la începutul secolului XX s-au construit alte 19 biserici noi - 15 în județul Tulcea şi 4 în județul Constanța.
 
Imediat după instalarea administrației româneşti, în toate bisericile ortodoxe din Dobrogea Nouă s-a introdus limba română, concomitent cu aducerea unor noi preoți şi implicarea directă a statului român pentru sprijinirea colectivităților locale în acțiunea de construire a unor noi biserici. Printr-un raport înaintat Sfântului Sinod, la 24 octombrie 1914. episcopul Nifon Niculescu al Dunării de Jos informa că în Dobrogea Nouă au fost organizate 9 parohii urbane şi 66 rurale, situația lor pe județe fiind următoarea:
 
Județul Durostor 34 parohii, din care 2 urbane (Silistra, Turtucaia) și 32 rurale;
 
Judeţul Caliacra 41 parohii, din care 7 urbane (2 în Bazargic, 2 în Cavarna și 3 în Balcic) şi 34 rurale.
 
În județele Caliacra și Durostor au funcționat aproape 300 de geamii. cu două muhtiate, la Silistra şiBazargic. Muhtiul, care era şefulreligios musulman la nivelul județului. numea la fiecare geamie câte un hatibMuhtiul aviza şi numirea învăţătorilor care predau la școlile primare particulare și confesionale turcești.
 
În Dobrogea, pentru pregătirea personalului de cult, funcționau, în anul 1916, două Seminarii musulmane de stat, unul la Medgidia şi altul la Silistra.
 
Odată cu declararea mobilizării un număr de 19 preoți români s-au prezentat la unitățile militare la care au fost repartizați fiind încadrați în funcțiile de confesori militari. Situaţia acestora pe județe a fost următoarea:
 
- județul Constanţa - Bănică I.,Georgescu I., Grigorescu loan, Moroianu A., Popescu Anastasie, Popescu Belizarie, Popescu Damaschin. Roșculeţ I, Sădeanu C., Stoicescu A., Vasilescu Vasile:
 
- județul Tulcea - Doraş Stelian (de la Mânăstirea Cocoşul), Gherman Blănaru (mânăstrireaCocoş), Furnică V. N., Gheorghiu I., Papadima N.;
 
- județul Durostor- Bădaşcă I., Voinea Carol;
 
- județul Caliacra - Popescu Ghe. Ioan.
 
De la cultul musulman Ismail Cocoi a fost încadrat confesor militar al Regimentului 34 Infanterie.
 
Dintre aceştia preotul Popescu Belizarie a murit pe timpul bătăliei de la Turtucaia, preotul Sădeanu C. a fost rănit pe timpul luptelor de la Flâmânda, iar preoții Isleam Cocoi, Furnică V. N. și Stoicescu A. au fost luaţi prizonieri la Turtucaia.“
 
Va urma.
 
 
Descarcă gratuit lucrarea „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilorromâneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, de col. (r) Remus Macovei
 
 
 
Citește și:
 
 
#DobrogeaDigitală: Dobrogea după Primul Război Mondial - Cu ce probleme s-au confruntat autoritățile române? (XV)