#DobrogeaDigitală Dobrogea, etnografie și toponimie - „Musulmanii au lăsat şi ei botezul limbei lor localităţilor stăpânite“

v

• Lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“își propune să trateze trei popoare din Dobrogea: românii, bulgarii și rușii.

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.

Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.

Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.



În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 

Capitolele lucrării prezentate integral

În edițiile cotidianul ZIUA de Constanța vom reda, structurat, capitolele lucrării de față. Scopul este valorificarea și readucerea în atenție a surselor bibliografice - tratate, monografii, lucrări de referință - disponibile în Biblioteca Virtuală. Menționăm, însă, că informațiile din articole se raportează strict la lucrarea antemenționată. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile, spre pildă, în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 

Partea I - date geografice și istorice

Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone. Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității.

Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Roman“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Roman de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în antichitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.

Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc. Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limitelor Dobrogei înainte de stăpânirea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“. Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.

Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relata despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Finalul secțiunii prezintă o recapitulare a celor antemenționate. Ultimele rânduri din rubrica intitulată „Bulgarii“ menționează câteva concluzii extrase dintr-o prelegere a lui Nicolae Iorga, ținută la Academia Română.

Subcapitolul „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“ se încheie cu „Imperiul româno-bulgar“. Potrivit mai multor autori, al doilea țarat bulgar, denumit Țaratul româno-bulgar de unii istorici români sau Imperiul româno-bulgar de alți autori, a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur de 1396 de către Imperiul otoman. Autorul lucrării abordează această etapă în lucrare, expunând pe larg diferite opinii referitoare la problematică.

În continuare accentul este pus pe originea mai multor conducători ai imperiului. În adăugarea concluziilor rubricii „Imperiul româno-bulgar“ autorul precizează și alte evenimente și popoare care au staționat pe teritoriul Dobrogei.

Ultimul capitol al primei părți se intulează „Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească“. În primele rânduri autorul plasează cititorul în contextul întemeierii principatelor române.

După introducerea în context, autorul lămurește, primum, originea denumirii de Dobrogea. Mai departe, aflăm titlul pe care îl purtau conducătorii români. Autorul inițiază și o expunere asupra problematicii: „Cum au devenit Basarabii stăpâni pe teritoriul Dobrogei până la Marea Neagră“. Autorul nu abordează niciun aspect din perioada domniei lui Alexandru Ioan I, ajungând direct la războiul dintre 1877-1878. Finalul subcapitolului prezintă concluziile ideiilor prezentate în întreg subcapitolul. Astfel, autorul reușește să creeze și un rezumativ clar al acestuia.

Partea II - Etnografie și toponimie

Cea de-a doua parte a lucrării deschide discuția despre etnografia și toponimia Dobrogei. Primul punct pe care îl abordează autorul privește diferitele populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea. Aflăm că, „în afară de o bună parte de români, a căror prezenţă este socotită în Dobrogea chiar de la obârşia ei , ca rezultând din asimilarea românilor cu neamurile tracice locale“, în spațiul pontic se aflau și alte popoare stabilite, autorul raportându-se la popoarele din secolul XIX, căci, spune acesta, „cea mai veche statistică scrisă asupra populaţiunii Dobrogei este acea dată în 1850-51 de Agronom Ionescu de la Brad în lucrarea sa «Excursion agricole dans la plaine de Dobroudja»“.

Din această lucrare aflăm că arată în a doua jumătate a secolului XIX, numărul românilor era 27.611, iar al slavilor de aproximativ 19-20.000. Autorul constată că „în 1850 sub dominaţiunea otomană, elementul românesc în Dobrogea era superior elementelor slave luate - toate la un loc“. Un al doilea raport, întocmit pe 20 de ani și publicat în 1902-1903, este cel al col. Ionescu-Dobrogeanu. Prezentând și valorile acestuia, lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“își propune să trateze trei popoare din Dobrogea: românii, bulgarii și rușii.

Al doilea punct pe care îl abordează autorul privește „Denumirile elementelor geografice în Dobrogea“. Subcapitolul se întinde pe mai multe pagini, drept pentru care vom reda, structurat, fiecare secțiune în mai multe ediții, având în final imaginea completă a subcapitolului. Redăm, în cele ce urmează, continuarea celor expuse în ediția trecută:


„Împinşi pe vremuri, încet încet spre Dunăre de către cuceritorii Stambulului, Românii au lăsat în urmă, în chiar masivul turcesc, localităţi cu numiri din graiul lor.


Au trecut patru veacuri de stăpânire turcească. Musulmanii au lăsat şi ei botezul limbei lor localităţilor stăpânite, alături însă au rămas neştirbite numiri din graiul românesc, ca dovadă hotărâtoare că aceste plaiuri au fost în stăpânirea Românilor, că înainte de invazia Turcilor neamul autohton al Dobrogei au fost Românii. Portiţa era uşa de comunicare între Mare şi lacul Razelm.


Portiţa i-a fost numele şi aşa i-a rămas. Impuţita (gârla între Sulina şi Sf. Gheorghe) Dăeni, Moara Cucoanei, Grăliştea, Urloaia, Cârnele etc, atât spre nord cât şi spre frontiera de sud a Dobrogei, dovedesc prin numele lor că Românul a stăpânit şi acolo.


Rari au mai rămas în acest masiv etnic străin nouă, în urma invaziunei Turcilor, numiri din graiul nostru; dar au rămas puţine, pentru că în patru veacuri de stăpânire, Musulmanii au avut vreme să răsboteze din limba lor localităţi stăpânite de ei, în locul Românilor retraşi în faţa masivului eterogen străin de neam, de limbă, de obiceiuri şi mai cu deosebire de religie.


Ceea ce este curios, nicăeri pe frontiera despre Bulgaria nu se găsesc numiri din graiul bulgăresc. După lucrările otomane vedem că multe sate, râuri şi colţne, poartă nume româneşti şi că locuitorii români sunt indicaţi ca formând aproape totalitatea - populaţiei Dobrogei, pe când Bulgarii, cari ai veleităţi să treacă de aborigeni, îi găsim în statisticile otomane într'un număr infim ca şi oricari alţi străini şi nicăiri , dar absolut nicăiri, nu găsim măcar o râpă botezată cu nume bulgăresc“.


Va urma.


Descarcă gratuit lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, din Biblioteca Virtuala ZIUA de Constanța



Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în perioada dominației romane - „De la Strabo, Dobrogea începe a fi cunoscută sub numele de Scythia minor