#DobrogeaDigitală Dobrogea și năvălirea slavilor şi bulgarilor - „Istoricii nu sunt toţi de acord asupra originii bulgarilor“

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 


Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 
În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 
Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.
 
Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.
 
Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânierea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.
 
Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.
 
Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini. Deși originea bulgarilor nu este certă, autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta.
 
Redăm în cele ce urmează prima parte din secțiunea din lucrare intitulată „Bulgarii“, restul urmând a fi prezentat într- ediție viitoare:
 
„Istoricii nu sunt toţi de acord asupra originii Bulgarilor; majoritatea îi arată că sunt de rasă turanică, de aceiaşi viţă cu Turcii şi cu Tătarii. Se cunosc pentru prima oara istorie pe la mijlocul secolului V când, după Jornandez (Iordanes) scriitor got, ajung vecini despre est (spre ţărmul Mărei Negre) cu Slavii din Dacia. La anul 495, Bulgarii fac prima incursie peste Dunăre, pe cari o repetă în anii 499, 502 şi 559, prădând Tracia şi chiar Iliria.
 
Pe la 634 locuiau ţinuturile dintre, Nistru şi Volga, şi depindeau de Chanul Avarilor. Un duce bulgar Kubrat, se declară independent şi intră în relaţiuni cu Imperiul Bizantin. Impăratul Heracliu îi acordă titlul de Patriciu.
 
Între 660-668 murind Kubrat, din cei cinci fii ai să-i numai unul rămâne în ţară, ceilalţi patru cu câte o oardă de Bulgari, invadează Europa spre apus şi spre sud, unii ajungând în Italia, alţii până în Galia, Bavaria etc. Unul din fraţi, anume Asparuqh sau Isperich, cu oarda sa, trece Nistru şi se aşează în sudul Basarabiei. La 678 Bulgarii ameninţă imperiul Bizantin, prădând Tracia.
 
La 679 Impăratul Constantin Pogonatul, porneşte contra lor, mergând pe uscat şi pe apă către gurile Dunării, şi-i respinge. Fîind însă bolnav, nu poate termina cu succes hotărîtor campania. Bulgaiji, profitând de această împrejurare, iau ofensiva; trec iarăş Dunărea şi se aşează în Moesia răsăriteană.
 
«Această ţară având în spate Dunărea, la stânga Pontul Euxin, în dreapta şi în faţă de­ fileurile şi munţii Hemului, le păru o poziţie foarte tare, pentru a-i apăra de orice atac». Bizantinii nesimţindu-se în stare a-i înfrunta, închee pace cu Bulgarii la 680, obligându-se chiar a le plăti subsidii“.
 
Va urma.
 
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în perioada dominației romane - „De la Strabo, Dobrogea începe a fi cunoscută sub numele de Scythia minor