#DobrogeaDigitală Dobrogea și năvălirea slavilor şi bulgarilor - „Mai numeroși decât celelalte resturi tracice erau românii“

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 
Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 
În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 


Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.
 
Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.
 
Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânierea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.
 
Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.
 
Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini.. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relata despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Finalul secțiunii prezintă o recapitulare a celor antemenționate.
 
Redăm în cele ce urmează a cincea parte din secțiunea din lucrare intitulată „Bulgarii“, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:
 
„Cât despre poporul nou eşit din Traci şi Romani, Jirecek, spune, următoarea: «Mai numeroși decât celelalte resturi tracice erau Românii; numiţi Vlachi, de către Slavi. «Tenacitatea acestui popor este minunată, ei ţin cu putere la naţionalitatea şi limba lor».
 
Cu acest popor romanic, care adoptă încă de la început creştinismul, Slavo-bulgarii nu s-au putut asimila; rasa, firea, obiceiurile, limba şi timp de aproape două secole chiar religiunea, fiindu-le cu totul diferite, au împiedicat aceasta. «Poporaţia romană, zice d-l Xenopol, sub Imperiul roman, fusese un corp întins şi neîntrerupt de la Marea Adriatică până la Marea Neagră şi din Nordul Transilvaniei până din­ colo de munţii Remus.
 
În această comunitate a popoarelor romane se vârî, ca un cuiu despărţitor, năvălirea slavo-bulgară, care repezi poporaţia de căpetenie a Moesiei, către munţii sudului: Balcanii şi Pindul, şi desbină trupul poporului roman în trei trunchiuri. În fiecare parte unde se strâng în centre de populaţie şi de preferinţă spre munţi, Românii (Vlachii) îşi manifestează existenţa lor etnică necontenit.
 
„Grupudle Vlachilor sunt pretutindeni aici. Alţii ocupă Rodope, Remus (Balcani), Pindul. În secolul al XII-a Thesalia se numeşte Vla­chia Mare. În Etolia şi Acarnania era o Vlachia Mică. Împăratul Alexis primeşte pe Mariţa „o întărire de Bulgari şi Vlachi.“
 
Va urma.
 
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în perioada dominației romane - „De la Strabo, Dobrogea începe a fi cunoscută sub numele de Scythia minor