#DobrogeaDigitală Ioan Popișteanu – om al cetății și savant merituos

 
 Am reținut, la timpul cuvenit, chipul strălucit prin care împătimitul bibliofil Ioan Popișteanu știa să anime și să susțină evenimente literar-artistice de mare anvergură și răsunet, charisma și puterea sa de persuasiune probându-i menirea de om al cetății, pe deplin implicat în viața comunității academice constănțene. S-a situat în primele rânduri în acțiunea de fondare a celei mai mari instituții academice din sud-estul României, de după Revoluția din 1989 – Universitatea „Ovidius” din Constanța. Sigur că parcursul său profesional, ca al atâtor alți oameni de cultură, a fost marcat, inevitabil, de frământările unei generații care a traversat vicisitudinile unei societăți totalitare și revelațiile mișcării de emancipare națională. Indiferent, însă, de contextul vremurilor ce i-au fost hărăzite de-a lungul existenței sale pământești, omul de cultură Ioan Popișteanu a fost în permanență pe baricade, la propriu și la figurat, preocupat constant să scoată la lumină adevărul (Veritatem tempus in lucemeruit[1]).


Director al Bibliotecii Centrale a Universității „Ovidius” mai bine de patru decenii, Ioan Popișteanu ne oferă și un model de savant merituos, de om pentru care cartea și-a păstrat o dimensiune sacrosanctă, față de care și-a manifestat grija, duioșia, tandrețea și chiar delicatețea. Faptul că reușita sa editorială, care a devenit un autentic punct de referință pentru exegeți, o reprezintă ediția „opera omnia”, consacrată lui Radu Gyr, reliefează complexitatea acestei monumentale personalități. Sigur că acestui succes i s-au alăturat și altele, cu atât mai mult cu cât dinamicul Ioan Popișteanu, supranumit de unii istorici literari, pe drept cuvânt,  un „Rosetti al Dobrogei”, a reușit să conducă, simultan, editura Ex Ponto și „University
Print”, contribuția lui la evoluția firească, rațională și spirituală a locuitorilor de pe țărmul Pontului Euxin, prin prisma acestei autentice jertfe întru cercetare și cultură, fiind dincolo de orice echivoc.

Se întâmplă în viața noastră să cunoaștem oameni alături de care să petrecem doar puțin timp și, totuși, aceștia să reușească să ne impresioneze prin privirea lor orientată către esențe, către lucrurile cu adevărat importante ale vieții noastre, ce depășesc dimensiunea reală, acerbă. Or, neuitarea domnului Ioan Popișteanu ține tocmai de această dimensiune, a marelui om care a reușit să modeleze caracterele și destinele celor din jur prin înălțimea mesajul său, mereu actual.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să odihnească și să așeze întru Lumina feței sale,  cu drepții, pe luminosul nostru savant, spre ființare veșnică și dragoste nepieritoare.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: Mesajul transmis de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de Ziua Dobrogei