#DobrogeaDigitală Monumente Romano-Bizantine descoperite în anul 1960 sub terenul fostei gări din Constanța

 

• Cartea „Monumente Romano-Bizantine din sectorul de vest al Cetății Tomis“ a fost publicată în anul 1966 la editura Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea sub semnătura autorului Adrian Rădulescu.

Volumul scoate la lumină ultimele descoperiri arheologice făcute în anul 1960, cu prilejul lucrărilor începute în toamna aceluiași an, pe terenul fostei gări din Constanța. Două basilici și șase cuptoare de ars cărămida constituie subiectul cărții. Reputatului istoric Adrian Rădulescu detaliază cu lux de amănunte arheologice, în cele 85 de pagini care cuprind și numeroase figuri grafice, fiecare descoperire. 

În toamna anului 1960, sunt începute lucrările pentru construcția celui de-al patrulea sector de blocuri de locuit pe terenul fostei gări din Constanța. Zona fostei gări şi a liniilor ferate care o deserveau, coincide cu sectorul de vest al anticului Tomis, sector limitat la sud-vest de strada Traian şi, în prelungire către vest, de strada I. L. Caragiale, care duce către oraşul Mangalia. Undeva mai spre vest, au fost găsite pe lângă cuptoare de ars cărămida, morminte de epocă elenistică și romană.

Au fost descoperite șase astfel de cuptoare, trei în incinta cetăţii şi trei în afară. Primul grup de trei cuptoare s-a descoperit cu prilejul construcţiei seriei de blocuri E1-E5. În timpul săpăturilor pentru fundaţia blocului E1, au apărut, începând de la -1,50 metri în jos, fragmente de cărămizi, de amfore, olane etc. toate într-un complex de pământ ars, roşu-negricios. Camera de ardere, după cum o descrie Adrian Rădulescu, era o încăpere dreptunghiulară de 3,20 X 2,30 metri.

„La exterior i se conservă numai pereţii laterali, verticali, acoperişul boltit fiind prăbuşit. Bolta există numai sub peretele camerii de ardere. Lungimea intrării măsoară în medie 1,40 metri.(...)După evacuarea molozului din camera de ardere, moloz alcătuit din pământ roşu, prăbuşit din pereţi şi din fragmente de olane, cărămizi, ceramică etc. toate antrenate de la suprafaţa nivelului de viaţă antic, s-a găsit, lângă peretele de răsărit al camerei de ardere, un pachet de cărămizi  în situ perfect lipit de platformă, din pricina topirii nisipului din pastă în timpul arderii.“

Basilicile reprezintă cea mai importantă descoperire făcută în această zonă. Basilica mică s-a găsit în timpul săpăturilor pentru fundaţia blocului E3. Totuși, din cauza lucrărilor de construcție, săpăturile arheologice nu au putut fi terminate. S-a cercetat circa 1/3 din suprafața de est. Însă, rezultatele obținute s-au dovedit suficiente pentru recunoașterea eficifiului.

„Basilica are orientarea NE-SV, cu o declinaţie, spre nord, de 22°, fiind aproape paralelă pe lungimea ei cu zidul de incintă al Tomisului,  identificat în imediata apropiere, spre N. S-a păstrat numai o parte din fundaţii construite din pietre de calcar nefasonate, legate , cu mortar. Pietrele au grosimea de 0,80 metri, absida are zidul gros de 0,85 metri. Fundaţia zidului longitudinal de nord, păstrează 2,3 metri din înălţime, cuprinsă între - 3,50 - 0,80 metri. La capătul de vest al celor 14 metri degajaţi, înălţimea scade brusc, cu 1-1,50 metri. Fundaţia opusă îşi păstrează numai pornirea de 1,20 metri, în colţul de SE, în continuare fiind distrusă din vechime. Nu este exclusă însă o reapariţie în jumătatea de vest a basilicii unde nu s-a săpat.“

Basilica mare era situată spre SV de basilica mică, la circa 35 metri. S-a descoperit în timpul săpăturilor pentru a crea o încăpere la subsolul blocului C2. La -3,50 metri adâncime s-a descoperit un zid semicircular, considerat absida unei basilici.

„Având în vedere importanţa descoperirii, direcţia Muzeului regional Dobrogea, a propus sistarea lucrărilor de construcţie a blocului C2 pentru o perioadă mai îndelungată, în vederea efectuării unor săpături arheologiceîn acest loc. Săpăturile, începute în ziua de 20 ianuarie 1961, au continuat până la 1 august  1961. Suprafaţa săpată numără  aproximativ 1500 metri pătrați, cu adâncimi cuprinse între 6 metri şi 1 metru. Temeliile edificiului degajat ne duc spre una dintre cele mai mari basilici paleocreştine  cunoscute în Dobrogea . Lungimea ei axială interioră este de 43 metri. Adăugând adâncimea absidei, rezultă 48,10 metri. Lăţimea este de 23,45 metri. Edificiul, orientat  ESE - VNV, cu o declinaţie spre sud de 6°, are trei nave, iar în substrucţie, la est, conţine o criptă cruciformă. Spre vest există resturile unor ziduri care aparţineau, se pare, unui atrium şi unor construcţii adiacente, a căror formă şi scop n-au putut fi stabilite, din pricina imposibilităţii de a extinde săpătura. “

Sub nivelul basilicii mari din Tomis, a fost descoperit, după spusele autorului, cel mai important element: o criptă.

„(...)Se cobora către cripta basilicii dinspre vest printr-un culoar cu trepte de marmură. Culoarul are lungimea de 7,50 metri, măsurată de la punctul de pornire prin mijlocul navei centrale până la pragul ce-l separă de criptă; lărgimea este de 1,03 metri. Zidurile criptei sunt construite din blocuri mai mici de calcar, semifasonate, alternând cu straturi de cărămidă. Două rânduri de pietre alternează cu un strat format din patru rânduri de cărămizi legate cu mortar.(...)Feţele interioare ale pereţilor culoarului sunt tencuite cu mortar de culoare roz, însă într-o combinaţie diferită de mortarul care leagă pietrele şi cărămizile zidurilor. Este un mortar mai compact şi mai puţin sfărămicios, cu nisip fin şi praf de cărămidă. Compoziţia aceasta este reclamată de realizarea frescei. Zidurile se păstrează în forma descrisă numai în partea inferioară a culoarului, pe aproximativ ultima treime din Iungimea lui. Celelalte două treimi care urcă până la nivelul basilicii, au fost distruse şi refăcute într-un chip cu totul rudimentar: ziduri improvizate clădite din pietre nefasonate, fragmente de cărămizi rezultate după distrugerea zidurilor iniţiale, totul legat cu pământ negru. “

Află mai multe detalii arheologice despre aceste descoperiri făcute în anul 1960 în cartea „Monumente Romano-Bizantine din sectorul de vest al Cetății Tomis“.

Sursa foto: „Monumente Romano-Bizantine din sectorul de vest al Cetății Tomis“

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR

a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

Adrian V. Rădulescu, doctor în istorie şi arheolog
 
Poveștile oamenilor din anticul Tomis (III): Familii și destine