Poveștile oamenilor din anticul Tomis (III) Familii și destine

Inscripțiile antice ne dezvăluie poveștile oamenilor obișnuiți ce au trăit pe aceste locuri în urmă cu mai bine de 18 secole. Aceste izvoare epigrafice ne ajută să înțelegem bucuriile și durerile omului de rând, într-o lume măcinată de boli și de războaie, în care puțini erau norocoșii ajunși la vârsta senectuții.


Ce este însă extrem de interesant este faptul că în ciuda tuturor vitregiilor, tomitanul acelor vremuri continua să lupte și rămânea optimist, optimismul acesta răzbătând chiar și din ultimele sale cuvinte, scrise în piatră, pentru eternitate.


Un astfel de exemplu îl regăsim într-o inscripție în limba greacă ce sună astfel (traducere - sursă bibliografică "Fontes II, Inscripțiile din..".): "Astfel a singularizat (încheiat) fiul lui Kronos, neamul nostru. Singur la părinți s-a născut tatăl meu, Sotas al lui Polion, singură mama... Erotis. Și eu am fost singura născută. M-am căsătorit la 13 ani, cu bărbatul meu, pentru mine mai dulce ca hidromelul. Și eu însumi, părăsind pe singura mea născută, mor. Murind, am născut pentru locuința lui Hades. Eu am murit, dar tu, care citești, fii vesel și sănătos".


Avem așadar un îndemn optimist al femeii al cărui nume nu îl cunoaștem. Ea îi sfătuiește pe tomitani să trăiască cu intensitate și să se bucure de fiecare clipă. Răzbate bineînțeles și tristețea din cuvintele sale, regretul că nu s-a putut bucura îndeajuns de familia sa. Și regretul că neamul ei este în pericol a se pierde, întrucât a rămas în viață un singur urmaș, fiica ei.


Trebuie să facem câteva completări. "Fiul lui Kronos" este Hades, zeul și stăpânul lumii de dincolo, al lumii subpământene, care este numit efectiv abia la sfârșitul inscripției. Hidromelul pe care defuncta îl asociază soțului este băutura făcută din apă, miere și polen și care era considerată băutura zeilor olimpieni.


Nu trebuie să ne mire faptul că eroina acestei inscripții s-a căsătorit la doar 13 ani. Erau cu totul alte vremuri, speranța de viață era extrem de mică iar cei mai mulți dintre oamenii antichității trăiau maxim 30-40 de ani. La 13 ani, tinerele ieșeau din copilărie și deveneau femei prin căsătorie.


Un alt monument interesant este o stelă de marmură ce poate fi admirată astăzi în expoziția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie. Pe aceasta este reprezentat un bărbat în picioare, între două coloane. Sub inscripție se află o corabie. Stela funerară a fost datată tot în epocă romană imperială, în sec.II d.H.


Textul inscripției a fost tradus astfel de către epigrafiști: "Rufina, fiica lui Iason, a ridicat stela pentru fiul său Theocritos, fiul lui Theocritos, armator, zis și Regele, care a trăit 22 de ani și 9 luni. Salutare!"


Așa cum am arătat și în articolele anterioare, în sec.II-III d.H, familiile grecești din Tomis se romanizează, mai ales numele lor. Mama defunctului este Rufina, nume roman dar fiul și tatăl său poartă același nume grecesc, Theocritos. Este însă posibilă și ipoteza ca Rufina să fie efectiv latină iar soțul ei grec.


Corabia de pe monument ne indică foarte clar ocupația tânărului Theocritos. Nu este la fel de clar dacă porecla de Regele îi este atribuită lui, sau părintelui său. Probabil, Theocritos cel bătrân era armator și își luase ca asociat și pe fiul ce ar fi trebuit să îi continue afacerile. Din păcate, Theocritos a pierit de tânăr, la 22 de ani, fără ca motivul morții sale să ne fie dezvăluit.


Încheiem cu o nouă inscripție care a fost descoperită pe raza comunei Mihail Kogălniceanu, care în urmă cu 18 veacuri purta numele de vicus Clementianis (Clementianus). În antichitate, această zonă făcea parte din teritoriul rural al orașului Tomis. Vicus era o așezare rurală, un sat, care în acest caz fusese probabil întemeiat de un veteran roman cu numele de Clemens.


În acest vicus Clementianis trăiau coloniști și veterani romani, dar majoritari erau traco-geții, fapt dovedit de vestigiile descoperite. Și inscripția la care ne referim acum dovedește acest lucru. Iată traducerea textului epigrafic (sursă Fontes II "Inscripțiile din Scythia Minor Grecești și Latine,vol II - Tomis și Teritoriul său"):


"Castus, fiu al lui Mucaporus, din satul Clementianus a trăit... ani... Sedida Reti...tis, soția lui, împreună cu Longinus, Martia și Valerius, copiii lor, au ridicat acest monument".


Vedem așadar că părinții băștinași le-au pus copiilor lor nume romane, pentru ca aceștia să poată răzbi mai ușor în viață, obținând la un moment dat chiar și dorita cetățenie.


(Va urma)


Bibliografie


FONTES II - "Inscripțiile din Scythia Minor Grecești și Latine,vol II - Tomis și Teritoriul său"; Texte culese, traduse și comentate de Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București, 1987


Enciclopedia Arheologiei și Istoriei Vechi a României, vol 1, 2 și 3, Editura Enciclopedică, coordonator - Constantin Preda


Victor Kernbach - "Dicționar de mitologie generală", Editura Albatros, Editura Șiiințifică și Enciclopedică, București, 1989


Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu - "Tomis, comentariu istoric și arheologic", MINAC, Editura Ex Ponto,Constanța, 2012


Andrei Aricescu - "Armata în Dobrogea romană", Editura Militară, București, 1977


Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu - "Istoria românilor dintre Dunăre și Mare - Dobrogea", Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979


Sursă foto - FONTES II - "Inscripțiile din Scythia Minor Grecești și Latine, vol II - Tomis și Teritoriul său"; stela lui Theocritos, zis Regele


Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    

 

Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Poveștile oamenilor din anticul Tomis (II): Moartea tânărului sportiv Agathrandos și Jocurile Pytice