#DobrogeaDigitală „Muftiatul nu este un loc pentru profituri!”

Ziarul „Teşvik” publică, în numărul său din 16 martie 1911, articolul lui Mahmut Celebi, reprezentant de seamă al minorității musulmane din Dobrogea, sub titlul „Explicații și lămuriri”.

Autorul, consilier județean, pe care îl regăsim în documente la festivitățile prilejuite de punerea pietrei de temelie a moscheii din Constanța, în 1910, acuză Muftiatul și pe șeful cultului musulman pentru neimplicare în chestiunea sensibilă a școlilor pentru turci și tătari.

El laudă statul român pentru atitudinea „părintească” față de musulmani, apoi formulează câteva întrebări directe Muftiatului, ca instituție cu certe responsabilități față de soarta credincioșilor săi.

Articolul este antologat în cuprinzătorul volum „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“, alcătuit de istoricul constănțean, Stoica Lascu.

„Una din problemele cela mai importante care ar trebui să preocupe pe musulmanii ca noi, care am rămas sub administraţia unui stat creştin, este păstrarea credinţei şi naţionalităţii noastre. Într-adevăr, dacă am spune că atitudinea, faţă de noi, în orice privinţă, a Statului român, sub a cărui conducere trăim de peste treizeci de ani, este cu echitate şi părintească nu am face vreo exagerare. Nu se poate contesta justeţea pe care o arată Statul în administrarea Dobrogei. Unele abuzuri ale unor funcţionari mici nu pot constitui un motiv de a socoti drept răspunzător Statul, întrucât, Statul fiind încă tânăr, iar eforturile depuse pentru propăşire întinzându-se încă pe o perioadă scurtă, El nu a putut forma încă funcţionari care să cunoască drepturile şi atribuţiile lor. Grija pe care o acordă Statul în aplicarea celorlalte legi, a acordat-o şi în aplicarea Regulamentului Special pentru Şcoli şi chiar a manifestat o toleranţă care nu poate fi socotită ca nepăsătoare. Luând în considerare tocmai efectele produse de această relaxare asupra noastră, supuşii musulmani devotaţi, Statul trecuse cu un an şi jumătate mai înainte, la aplicarea integrală a Regulamentului. Desigur, aplicarea integrală a Regulamentului pentru Învăţământ, nu numai în legătură cu o naţionalitate ca noi, care suntem lipsiţi de studii şi de apreciere a învăţământului, dar şi în cazul unor naţionalităţi avansate, aflate sub administraţia oricărui stat, produc mari nemulţumiri şi chiar duce la revolte (proteste), urmăreşte să mențină caracterul general al învăţământului, iar cadrele sale didactice să îndeplinească condiţiile necesare. Iată, tocmai aceste aspecte duc la crearea unor dificultăţi prin naţionalităţile aflate sub guvernarea sa.



Statul vrea şcoli frumoase şi cadre didactice bune. Este cerere foarte justă. Dar noi nu suntem în stare de a le pregăti, deoarece suntem săraci. Nu putem acţiona în conformitate cu Regulamentul; Şcolile noastre se închid. Cadrele noastre didactice nu sunt admise la studii. Copiii noştri sunt lăsaţi pe drumuri. Ce trebuie făcut? Oare nu trebuie ca, întâi de toate, să fie avertizaţi şefii spirituali?

În această privinţă, "TEŞVIK" a scris săptămâni întregi. Sătenii au început să apeleze şi să facă reclamaţii la Muftiat (Cultul Musulman). Fruntaşii localităţilor, la rândul lor, nu s-au lăsat şi au adus, împreună, la cunoştinţa D-lui Muftiu (Şeful Cultului Musulman) importanţa şi sensibilitatea acestei chestiuni. Fiecare din acestea constituie dovezi concrete de avertizare. După o nouă consultare cu fruntaşii localităţilor, se hotărâse organizarea unei Adunări Generale, iar eu îmi asumasem angajamentul de a începe pregătirile necesare şi pentru redactarea unui MEMORIU, care să fie prezentat Ministerului.

După o amânare de vreo 15 zile, din motive cunoscute, se hotărâse ca Adunarea să se ţină la 2 februarie, iar modul de desfăşurare fusese publicat în jurnale. Deşi la această Adunare fusese invitat şi D-l Muftiu, totuşi, domnia sa n-a venit şi chiar a trimis vorbă prin satele din jur ca săteni să nu vină, fapte care au creat o impresie proastă asupra celor prezenţi, iar acest fel comportament din partea sa a fost blamat cu putere.

Într-adevăr, în această privinţă, populaţia avea dreptate. De la Adunare şi până acum a trecut o lună. Nu există nici o schimbare. Şcolile noastre sunt încă închise, iar copiii noştri se află iarăşi pe străzi. De aceea mă consider îndreptăţit să adresez câteva întrebări Şefului spiritual, care, cu părere de rău, reprezintă instituţia la care apelează populaţia şi de la care cere iniţiative, în orice privinţe:

1. De ce n-au onorat Adunarea Generală cu prezenţa lor?
2. Oare o populaţie care are un şef de cult n-are nevoie de şcoli? Cu ce asigură Domnia-sa menţinerea credinţei noastre, precum şi a identităţii noastre naţionale?
3. Care este scopul pentru care împiedică participarea locuitorilor musulmani la Adunare?
4. În Regimentele din Judeţe Tulcea şi Constanţa se află sute de ostaşi musulmani. Au solicitat oare confesori militari ?
5. Cele mai multe din terenurile acordate şcolilor şi geamiilor săteşti au fost ocupate de biserici. Ce măsuri au luat?
6. Cu ce drept intervine la Ministerul Învăţământului, fără consimţământul locuitorilor, pentru a se ocupa de controlul şcolilor musulmane?
Dacă vor binevoi să răspundă la aceste întrebări, vor linişti opinia publică! Muftiatul este o instituţie reprezentativă. Dar ea (are ca instituţie) are anumite atribuţii de îndeplinit, în mod obligatoriu. Este o funcţie. Suveran este poporul! (Muftiatul) nu este un loc pentru profituri!”
 

#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Dacă, în urmă cu 124 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 

 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa.sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.