#DobrogeaDigitală „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Regimul navigaţiei pe Dunăre şi Marea Neagră după cel de-al Doilea Război Mondial

 

• Capitolul V al cărții „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu se intitulează „Interferenţe geopolitice şi concepte de securitate in spaţiul fluvial – maritim românesc“. Cuprinde trei subcapitole, „Implicaţii de ordin geostrategic privind integrarea României în Tratatul de la Varşovia şi ONU“, „Regimul navigaţiei pe Dunăre şi Marea Neagră după cel de-al doilea război mondial. Documentele Convenţiei de la Belgrad“, „Insula Şerpilor - o concesie nejustificată a diplomaţiei româneşti. Repercusiuni asupra regimului apelor teritoriale proprii.“

Volumul constituie un rezumat al tezei de doctorat pe care căpitan-comandorul Marian Moşneagu, la vremea aceea director al Muzeului Marinei Române din Constanţa, a susţinut-o la Universitatea din Craiova, și reprezintă o deosebit de valoroasă contribuţie ştiinţifică în domeniu, fiind prima tratare unitară în istoriografia românească a acestei teme, corespunzător perioadei alese.

În Cuvântul înainte, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu consideră că autorul a abordat, în baza cercetării unei extrem de bogate literaturi de specialitate şi a unor studii intense în arhivele militare şi diplomatice naţionale, o problemă de cel mai mare interes, adeseori abordată de istorici, dar, de regulă, arareori aprofundată.

Meritul căpitan-comandorului dr. Marian Moşneagu este cu totul deosebit, întrucât, stăruind asupra unei probleme de mare semnificaţie, el realizează în fapt o sinteză înglobând toate aspectele fundamentale ale temei cercetate.

Autorul a realizat un studiu de calitate, care îmbină armonios analiza cu sinteza ori integrează natural istoria naţională în cea universală, iar aceasta cu referire la o problemă şi o perioadă complicate ale istoriei contemporane europene - declanşarea şi intensificarea „războiului rece“ în urma conflagraţiei secolului din 1939-1945, iar, în conexiune, istoria Marinei Române.

În primul capitol care poartă denumirea „Coordonatele dezvoltării marinei naționale moderne“ am văzut că sunt discutate fundamentele cadrului organizatoric şi legislativ privind evoluţia flotei naţionale în preajma celui de-al doilea război mondial și marina naţională - de la vocaţie la politică de stat, rolul şi competenţele Ligii Navale Române.

Capitolul al II-lea se numește „Marina romană de la armistiţiu la tratatul de pace (12 septembrie 1944 -10 februarie 1947)“ și prezintă contribuția Marinei Române la reușita actului de la 23 august 1944, clauzele navale ale Armistiţiului şi implicaţiile asupra dimensiunilor şi structurii flotei române, efectele nefaste ale cooperării militare sovieto-române - drama Marinei Române din toamna anului 1944, contribuţia Marinei Române la efortul militar şi economic al României în Campania din Vest - efectele Tratatului de Pace în domeniul naval, comisia Aliată de Control din România şi Marina Română (12 septembrie 1944-28 septembrie 1947).

Evoluția structural-doctrinară a marinei militare între anii 1948 și 1958 este cel de-al treilea capitol, destul de vast și plin de detalii. Titlul ales este foarte sugestiv, iar în subcapitole, se rescriu pașii istoriei din perioada menționată, în domeniul marinei militare.
Capitolul IV al volumului „Politica navală postbelică a României“, de Marian Moșneagu se numește Priorițățile marinei comerciale a României între anii 1948 și 1958. Subcapitolele sunt: „Flota comercială sub controlul sovietic. SOVROMTRANSPORT, SOVROMNAVAL şi alte forme de imixtiune bolşevică“,  „Activitatea porturilor, şantierelor şi a transporturilor navale Româneşti“ și „Drepturile marinarilor şi muncitorilor portuari“.

În capitolul IV este descris efectul devastator asupra flotei comerciale româneşti pe care l-a avut obligaţia României de a plăti „pentru pierderile cauzate Uniunii Sovietice de operaţiunile militare şi de ocuparea de către România a teritoriului sovietic“ despăgubiri în valoare de 300 milioane USD, plătibile în şase ani în mărfuri: produse petroliere, cereale, cherestea, ambarcaţiuni maritime şi fluviale etc.
 
Regimul navigaţiei pe Dunăre şi Marea Neagră după cel de-al Doilea Război Mondial

După cel De-al Doilea Război Mondial, marile puteri neriverane s-au găsit pentru prima dată în faţa unei situaţii în care au fost obligate să renunţe la dominaţia exercitată până atunci asupra Dunării. În consecinţă, conflictele de interese economice şi politice dintre statele riverane şi neriverane şi-au aflat rezolvarea, în condiţiile noului raport de forţe, prin instituirea unui regim de navigaţie pe Dunăre, cu respectarea suveranităţii statelor riverane.

Problema reglementării navigaţiei pe Dunăre, în noile condiţii create la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a fost reluată pe parcursul lucrărilor Consiliului Aliat al Miniştrilor Afacerilor Străine al celor patru Mari Puteri: James F. Bymes (S.U.A.), V. M. Molotov (U.R.S.S.), Emest Bevin (Anglia) şi Georges Bidault (Franţa). Reuniunea s-a desfăşurat în două etape: 25 aprilie16 mai 1946 şi 15 iunie-12 iulie 1946.

Acest organism internaţional permanent, prevăzut prin acordul intervenit la Potsdam la 2 august 1945, trebuia să pregătească încheierea tratatelor de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România şi Ungaria, să elaboreze propuneri pentru reglementarea chestiunilor teritoriale rămase în litigiu şi să schiţeze condiţiile reglementării păcii pentru Germania. În acelaşi for s-a căzut de acord asupra convocării la Paris, la 29 iulie 1946, a Conferinţei de Pace cu participarea a 21 de ţări.

După cel De-al Doilea Război Mondial, Marile Puteri neriverane au încercat, în continuare, să aplice principiile generale care trebuiau să guverneze navigaţia fluvială internaţională, astfel încât să-şi păstreze acelaşi statut favorabil, în special dreptul de control asupra căilor navigabile internaţionale.

 
 

În raportul prezentat naţiunii americane la 9 august 1945, după Conferinţa de la Potsdam, preşedintele Truman prezenta concis acest punct de vedere:

„Una din cauzele de război persistente în Europa, în ultimele două veacuri, a fost controlul egoist al căilor de navigaţie ale Europei. Mă refer la Dunăre, la strâmtorile Mării Negre, la Rhin, la Canalul Kiel şi la toate căile de navigaţie interioare ale Europei, care străbat două sau mai multe state.

Statele Unite au propus la Berlin ca navigaţia pe aceste căi de apă interioare să fie liberă şi nestânjenită. Socotim că acest lucru este important pentru pacea viitoare şi pentru securitate a lumii. Am propus ca reglementarea acestei navigaţiuni săfie în sarcina unor autorităţi internaţionale.“

Problema regimului Dunării, inclusă în lucrările Conferinţei de Pace de la Paris (29 iulie-5 octombrie 1946), a fost luată în discuţie în cadrul dezbaterilor purtate cu privire la proiectul de Tratat de Pace cu România, pus pe masa Conferinţei la 31 iulie 1946, urmând ca reglementarea ce se va adopta să aibă caracter general şi în consecinţă, să fie inserată şi în tratatele de pace cu ceilalţi riverani ai fluviului. Bulgaria şi Ungaria.

Pe baza invitaţiei adresate de guvernul Franţei, ţară-gazdă, în numele Naţiunilor Unite de a participa la conferinţă, la 9 august 1946, România a fixat componenţa delegaţiei oficiale, alcătuită din 13 delegaţi principali şi condusă de Gheorghe Tătărescu, vicepreşedinte al guvernului şi ministru al Afacerilor Externe.

 
 
Sursa foto: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu
 
Dacă, în urmă cu 122 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Prioritățile marinei comerciale a României între anii 1948 și 1958

#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Evoluția structural-doctrinară a marinei militare între anii 1948 și 1958
 
#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Coordonatele dezvoltării marinei naționale moderne
 
#DobrogeaDigitală: „Politica navală postbelică a României (1944-1958)“, de Marian Moșneagu. Marina romană de la armistiţiu la tratatul de pace