#DobrogeaDigitală „Puterea de lecuire a florilor”

 
„Florile sunt mărețele ieroglife de care se folosește natura ca să ne arate dragostea ei”, spunea Goethe, citat de George Ulieru, medicul scriitor îndrăgostit de Dobrogea și de mare.

El a debutat ca publicist în „Analele Dobrogei“, în 1921, cu un interesant articol despre beneficiile curelor heliomarine pentru sănătate. A publicat, de asemenea, literatură, traduceri și articole de popularizare a științei.

În materialul intitulat „Prin grădina lui Esculap”, autorul face elogiul naturii și al darurilor sale miraculoase pentru om, într-un interesant excurs dedicat virtuților plantelor medicinale.

Frumusețea și puterea vindecătoare a plantelor este relevată într-un text plin de sensibilitate și poezie, dar și extrem de util și bogat în informații.
Articolul apare în revista  „Analele Dobrogei”, anul 3, no.1 (1922) . pe care o puteți răsfoi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.
 
„Frumusețea culorilor, frăgezimea țesutului lor, parfumul pe care îl risipesc în jur, mierea potirului, ne farmecă și ne îmbată simțurile, ne îmblânzesc inima și ne fac viața surâzătoare.

Natura a dat florilor o nobilă menire, pe care ele o îndeplinesc cu prisosință atât în timpul vieții lor, cât și după moarte.
- Toată mă dau ție! Spune floarea umilă omului. Cât trăesc, potolește-ți cu parfumul și gingășia mea durerea sufletului tău, iar după moartea mea, potolește-ți cu sucurile trupului meu durerea trupului tău urgisit.
- Fii binecuvântat, rod fericit al pământului! răspunde omul recunoscător.

Din timpurile cele mai vechi oamenii au recurs la flori pentru lecuirea boalelor.
Zeul Apollon, care era și marele vindecător de boli, turna în zilele însorite, în cupele smălţate ale câmpiilor esenţele potolitoare de necazuri şi dureri și dătătoare de viaţă. În anumite zile din an, ţinându-se seamă şi de poziţia soarelui pe cer, vracii, cari se îndeletniceau cu mânuirea leacurilor, culegeau de pe câmp florile cunoscute ca bune, le uscau şi le păstrau, ca pe nişte comori scumpe, în cămările lor. Ei întăriau puterea de lecuire a farmecelor prin puterea de lecuire a florilor, şi una şi alta tot atât de misterioase pentru ei.

O zeamă din flori fierte, însoţită de un descântec, era primită cu încredere de bolnav.
Încrederea în puterea de lecuire a florilor a străbătut toate timpurile până în vremurile noastre când, graţie chimiei, s’a aflat că această putere se datoreşte unor substanţe ascunse în corpul floarei şi care înghiţite sau aplicate, vindecă prin proprietăţile lor organele bolnave.
 
În plantă se găseşte taninul, destinat să împiedice acţiunea de putrezire a umidităţei asupra plantei, se găsesc corpi graşi şi uleiuri, care o feresc de răceală, substanțe antiseptice, care prin puterea lor o apară de microbi şi de insecte.

Aceste substanţe, care au de scop conservarea plantei, trebue să fie puse în libertate, să scape de încătuşarea celulară, ca să poată folosi omului.
Ele se pot pune in libertate, fie ţinând planta în apă sau alt liquid, ca să se macereze, fie fierbând-o în apă clocotindă (decoct), fie turnând apă fiartă peste ea (infuzia).
 
Florile trebue să se culeagă la timp, adică atunci când criptele lor sunt pline de sucuri; trebue să se usuce şi să se păstreze în aşa fel, ca aceste sucuri să rămână multă vreme neschimbate în celulele floarei.
 
Pe lângă substanţele arătate mai sus, unele flori mai conţin principii otrăvitoare, flori cum ar fi mătrăguna, laurul, măselariţa, etc. Florile acestea se strâng numai de către specialişti, cari ştiu să extragă otrăvurile lor. Otrăvurile acestea se întrebuinţează şi ele ca leacuri, dar numai în anumite doze, foarte mici.

Alte flori conţin sucuri tari şi sunt vătămătoare câud se dau în doze mari şi unde nu trebue. Ele sunt ca săbiile cu două tăişuri şi nu se pot mânui decât după sfatul medicului, aşa sunt: mărgăritărelul, arnica, spânţul, digitala. Sunt însă foarte multe, care fără nici o ceremonie şi fără nici o grije pot sta la îndemâna orişicui. Ele se găsesc pe toate potecile şi ocupă un loc de frunte printre leacuri.”
 
 
#citește mai departe în cuprinsul revistei „Analele Dobrogei” anul III, nr. 2 (1922)
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: imagoromaniae.ro
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală – „Analele Dobrogei” anul III, nr.1, 1922 Marea, rană și balsam