#DunăreaCălăuzăTuristică Dunărea de la T. Severin la Brăila - „De pe malul Borcii turistul are o splendidă privelişte“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.

Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 


Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.

Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. Ajunge, în ediția de astăzi, în orașul Călărași, văzut „splendid“ „de pe malul Borcii“. Autorul ne proiectează în detaliu exeperiența sa. 

Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Subcapitolul se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm o parte, restul urmând a fi prezentat în edițiile viitoare:

„Oraşul Călăraşi, capitală a judeţului Ialomiţa, este aşezat pe malul stâng al braţului Borcea, la o distanţă de 6 km., de Dunărea propriu-zisă şi având o populaţie de 20.000 locuitori. 

Portul e aşezat în partea de Sud a oraşului. Poziţia sa în centrul unei regiuni cu o producţie agricolă neîntrecută, face ca acest port să fie punctul de scurgere a tuturor staţiilor de C.F.R., de pe linia Ploeşti - Urziceni - Slobozia - Călăraşi şi Săruleşti -  Ciulniţa - Călăraşi, inclusiv transporturile aduse cu carele din comunele din restul judeţului. 

Portul are dealtfel reţea de cale ferată pe toată întinderea cheurilor. El este iluminat cu electricitate, încât se poate lucra şi noaptea. În port se află: căpitănia, biuroul vamal, Serviciul Hidraulic, Agenţia N. F.R., şi staţia C.F.R, Călăraşi-Port. Legătura cu Silistra şi Ostrov o face zilnic un vas N.F.R., (4 curse la Silistra şi o cursă la Ostrov). 

Cele mai vechi ştiri despre ţinutul Călăraşilor ne conduc tocmai la timpurile lui Darius (523— 485 a. Chr.), care ar fi trecut pe aici Dunărea, pentru a ataca pe Geţii din Bărăgan. În timpul năvălirilor barbarilor se pare că aşezările omeneşti erau puţine în şesul Bărăganului. 

Odată cu desvoltarea Silistrei, ajunsă capitală de sangeac, puternic centru comercial şi ţintă a multor războaie, începe să progreseze şi satul de pescari şi paznici ai drumului Silistrei, aşezat la cotitura Borcei, care apare pentru prima dată cu numele de Lichireşti în hrisoavele date pe timpul lui Mihai Viteazul. 

Populaţia satului era formată din: români, megieşi, streini şi călăraşii-ştafetari ce făceau legătura între Bucureşti şi Iaşi cu Silistra şi Constantinopol. În timpul domniei fanariote, influenţa militară a acestei oştiri ţărăneşti a scăzut, călăraşii rămânând numai nişte simpli curieri. 

Totuşi, odată cu înmulţirea lor, Lichireştii începeau să se numească Călăraşi, după numele acestor oameni de legătură. Deja către finele secolului al 18-lea denumirea de Călăraşi înlocueşte aproape complect pe aceea de Lichireşti. 

De pe malul Borcii turistul are o splendidă privelişte asupra întregii bălţi a Călăraşilor din apropiere.“

Va urma.
 

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu 

Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristică: Dunărea de la T. Severin la Brăila - „În aval de Silistra, fluviul se ramifică în trei mari braţe“