In memoriam Boris Caragea, sculptorul care a lăsat moștenire Constanței opere de mare valoare

Boris Caragea s-a stins din viață pe 8 august 1982, în București, la vârsta de 76 de ani. Sculptor român și membru corespondent al Academiei Române din București,  Caragea s-a remarcat în Dobrogea, în țară, dar și în străinătate, prin măiestria cu care a sculptat unele dintre cele mai mari opere ale țării noastre.

O mulțime de lucrări emblematice din Constanța, din alte orașe ale României, dar și de peste hotare, poartă semnătura lui Boris Caragea, precum: „Monumentul Victoriei“ (la Constanţa), „Discobolul“ (la Bucureşti şi la Constanţa), „Descătuşarea“ (la Iaşi), „Maternitate“ (la Eforie), „Înotătoarea“ (Mamaia), „Muzica“ (la Bucureşti, basorelief pe faţada Operei), „Pescar“ (la Neptun), „Rod“ (la Eforie), „Fraţii Buzeşti“ (la Craiova), „Femeie cu harfă“ (la Bucureşti), „Femeie cu liră“ (la Bucureşti), „Ultima săgeată“ (la Caliacra, Bulgaria), „Enescu (la Detroit, SUA şi Bucureşti) etc.

Moștenirea sa lăsată Constanței onorează și astăzi orașul, printre care și lucrarea „Aruncătorul de disc“, amplasată în faţa instituţiei Sălii Sporturilor, după ce, iniţial, fusese pe faleza Cazinoului. De asemenea, „Monumentul Victoriei“, realizat din bronz şi inaugurat în 1968 în Parcul Primăriei Constanţa îi aparţine aceluiaşi Caragea.


 
S-a născut pe 24 ianuarie 1906, într-o familie necăjită, fiu al unui muncitor portuar, care ducea cu greu traiul vieții din Balcic, Bulgaria. Rămând orfan de la vârsta de 10 ani, a început să își câștige traiul încă de mic. A început ca barcagiu și pescar, iar înclinația de sculptor i-a fost descoperită pe vremea când modela în lut și nisip.
 
Pictorul armean, Hrandt Avakian i-a dat lecții de desen între anii 1924 - 1925, după Primul Război Mondial. Cea care a recunoscut talentul inedit al lui Caragea a fost sculptorița Zoe Băicoianu, susțindu-l să meargă mai departe la studii. A urmat Școala de Arte Frumoase din București, unde a deprins tehnici de sculptură de la profesorii săi, Frederic Storck și Oscar Han.
 
După finalizarea studiilor, în 1932, a câștigat bursa Paciurea. În acest fel, a reușit să se perfecționeze în domeniul sculpturii lucrând în atelierul maestruilui Dimitrie Paciurea, timp de doi ani.
 
Din 1951 până în 1957 a fost preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici şi profesor la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”. A participat la toate Saloanele de stat de arte plastice. A participat de mai multe ori la Bienala de la Veneţia (1954, 1956 şi 1964). A fost prezent în numeroase expoziţii organizate în străinătate (R.D. Germană, Bulgaria, Austria, Egipt, Moscova, Cehoslovacia, Polonia, Budapesta, Minsk, Belgrad, Cairo, Bratislava, Leningrad, Sofia, Alexandria, Paris, Torino, la Middelhein-Anvers, în 1967).
 
A fost desemnat Maestru Emerit al Artei în anul 1951 şi apoi Artist al Poporului în 1962. A fost ales, în anul 1955 membru corespondent al Academiei. A primit premiul de Stat în 1951 şi 1953.
 
Boris Caragea s-a stins din viață pe 8 august 1982, în București, la vârsta de 76 de ani. Amintirea sa rămâne neuitată prin zecile de opere lăsate orașului tomitan, dar și țării întregi.

Citește și:

#citeșteDobrogea: Boris Caragea (1906-1982), reputat sculptor dobrogean, membru al Academiei Române