#sărbătoreşteDobrogea141 Dionisie Exiguul, dobrogeanul care a calculat data naşterii lui Iisus Hristos

Motto: „Cunoaşterea este puntea care ne conectează cu toţi cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizaţie la civilizaţie şi de la viaţă la viaţă, contribuim cu poveştile individuale care devin istoria noastră colectivă.
Indiferent cât de bine păstrăm informaţiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informaţii» până la momentul în care le dăm un înţeles. Modul în care aplicăm ceea ce ştim despre trecutul nostru devine înţelepciunea prezentului”. (Gregg Braden)

Cea de-a treia ediţie a evenimentului Ziua Dobrogei, organizat de ZIUA de Constanţa cu ocazia celei de-a 141-a aniversări, stă sub semnul celui ce a fost, poate, întâiul dintre dobrogeni - Dionisie Exiguul. Părinte al erei creştine, el este cel ce a fixat Dobrogea în civilizaţia universală pe veci, prin introducerea calendarului creştin universal, ce împarte istoria în „înainte de Hristos“ şi „după Hristos“.


Născut în Sciţia Minor - Dobrogea - în anul 470 d.Hr., Dionisie a fost primul care a reuşit să determine anul naşterii lui Iisus Hristos, prin calcule elaborate pornite de la data sărbătoririi Paştilor. Prin muncă laborioasă, prin energia pe care a pus-o în mişcare în acest sens şi prin hotărârea neclintită de a afla cu exactitate Anul Întrupării lui Hristos - „Anno Domini“ (Anul Domnului) - Dionisie Exiguul şi-a câştigat numele de Părinte al erei creştine.


Adevărat savant al vremurilor sale, cunoscător al limbilor greacă şi latină, a rămas în istorie, de asemenea, drept un renumit traducător al operelor teologice. Totodată, Dionisie a fost nu numai poliglot, ci şi filosof de seamă şi un erudit jurist, ale cărui cunoştinţe aprofundate în domeniul cronologiei şi al calculului astronomic sunt recunoscute pe plan mondial.


Canonizat în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iunie 2008, Sfântul Dionisie este sărbătorit pe data de 1 septembrie, în calendarul ortodox, şi pe 4 octombrie - în cel catolic.


Odată cu Dionisie, întemeietor necontestat al calendarului întemeiat prin raportare la Anno Domini (A.D.), omenirea întreagă datorează Dobrogei străbune introducerea Calendarului Creştin universal, ce împarte istoria în două perioade: „înainte de Hristos“ (î.Hr.) şi „după Hristos“ (d. Hr.). Putem spune, deci, că „Anno Domini“ pleacă din Dobrogea, ceea ce înseamnă că, astfel, Dionisie Exiguul a reuşit să fixeze pe veci imaginea Dobrogei în universalitatea creştină.
 

Aniversarea Dobrogei, sub semnul lui Dionisie Exiguul

Prin întreaga sa moştenire culturală şi prin amprenta ce şi-a pus-o asupra modului în care oamenii vremurilor sale percepeau timpul, Dionisie Exiguul aparţine universalităţii. Însă, de neam şi de drept, el aparţine Dobrogei. Acesta este motivul pentru care Ziua Dobrogei, la cea de-a 141-a aniversare a tărâmului strămoşesc, stă sub semnul lui Dionisie Exiguul, fără putinţă de tăgadă.


Nu întâmplător, mesajul vizual al evenimentului este o imagine extrasă din multele tabele şi calcule complexe întocmite de Dionisie pentru a determina anul naşterii lui Iisus Hristos, sisteme ce stau la baza calendarului folosit astăzi în lume. „Tabela calculului Paştilor“, document ce datează din anul 525 d.Hr., adică de acum aproape 1500 de ani, reprezintă o mostră din documentele privitoare la Dionisie Exiguul ce se află în Arhivele Bibliotecii Vaticanului, un mesaj adus la lumina publicului larg prin demersurile întreprinse de ZIUA de Constanţa, tocmai pentru a cinsti cum se cuvine pe cel ce a fost, poate, cel dintâi dintre dobrogeni. Dobrogea, acest pământ străvechi, nu poate fi cinstit şi sărbătorit cum se cuvine, în absenţa eruditului ce a fixat pe veci destinul dobrogean în universalitatea creştină.
 

Ion Dumitriu-Snagov, cercetător al activităţii lui Dionisie Exiguul

Un deosebit aport în cunoaşterea muncii neobosite şi a dedicaţiei de care a dat dovadă Dionisie Exiguul pe întreg parcursul vieţii sale, dar şi al activităţii pentru determinarea anului naşterii lui Iisus Hristos, îl are cercetătorul Ion Dumitriu-Snagov. Savant al vremurilor moderne, Ion Dumitriu-Snagov este cel ce a inventariat neobosit Arhivele Bibliotecii Vaticanului, în căutarea referinţelor şi a mărturiilor ce privesc creştinismul românesc în memoria Vaticanului.


Cercetările sale s-au concretizat în Expoziţia Monumenta Romanie Vaticana (Mărturii Româneşti din Vatican), găzduită iniţial la Roma, în Salonul Sixtin al Bibliotecii Apostolice Vatican (19 ianuarie - 30 aprilie 1996) şi, ulterior, în Bucureşti, la Muzeul Naţional Cotroceni (26 noiembrie 1996 - 31 mai 1997). Eveniment unic între cele de talia sa, Expoziţia Mărturii Româneşti din Vatican transcende timpul, rămânând pe veci sursă de inspiraţie pentru noi lucrări ştiinţifice, dar şi mărturie a prezenţei neamului românesc în memoria vremurilor.


În luna mai a acestui an, cotidianul ZIUA de Constanţa a primit invitaţia de a participa la sesiunea ştiinţifică ţinută în onoarea celui ce a fost profesorul Ion Dumitriu-Snagov, la Academia Română. La eveniment au participat acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, ES Ioan Robu, arhiepiscop, mitropolit al Arhiepiscopiei Catolice din Bucureşti, membru de onoare al Academiei Române, acad. Victor Voicu, vicepreşedinte al Academiei Române, dar şi constănţeanul prof. Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române.


Contribuţia lui Dionisie Exiguul, expusă în Catalogul Expoziţiei Monumenta Romanie Vaticana


Redăm integral, în continuare, capitolul dedicat lui Dionisie Exiguul în Catalogul Expoziţiei Monumenta Romanie Vaticana, lucrare întocmită cu profesionalism şi dedicaţie de cel ce a fost profesorul Ion Dumitriu-Snagov.


„DIONISIE EXIGUUL (470 - 540)


Născut în Dobrogea de astăzi, după denumirea avută în Imperiul Roman Sciţia Minor, Dionisie, măsurându-se cu virtutea umilinţei, şi-a luat ca nume măsura modestiei cu vocaţia identităţii latine, fără ambiguitatea cu care l-au înconjurat câţiva pretinşi exegeţi: Exiguus, adică cel Mic; dar dimensiunile lui istorice l-au impus în rândul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii creştine încă din secolul al VI-lea.


El a trăit până la moarte între zidurile mănăstirii şi paginile consacrate de prietenul său Cassiodor (M.P.L., t. LXX, col. 1137) sunt monumentale. Dionisie cel Mic a slujit marea înţelepciune creştină prin traduceri, prin legi canonice şi a fixat în oceanul timpului era dionisiană. Oricât se va perfecţiona cultura omenirii, numele lui Dionisie Exiguul va figura în istorie. Spiritul său de conciliere şi echilibru răzbate din traducerile din literatura orientală în latină pe care au cercetat-o generaţii de învăţaţi (M.P.L., t. LXVII), din care o mare parte, Colectio dionyssiana cuprinde canoanele Sfintelor Sinoade din Orient şi din Occident, din care ne-au parvenit numai prefaţa primei ediţii şi o a doua ediţie din secolul al VI-lea (M.P.L., t. LXVII, col. 139-316). Studiile de cronologie au rămas nemuritoare prin titlurile scrierilor şi prin calculele sale astronomice: De ratione paschae (M.P.L., XVII, coll. 19-28, 484-494), Cyclus decemnovennalis (Id., col. 493-498) şi Argumenta paschalia (Id. 498-508). Sf. Beda i-a apărat studiile de cronologie şi a arătat valoarea lor după sinodul de la Whitby (664), în Anglia. Călugării anglo-saxoni au impus definitiv sistemul lui Dionisie, sistem generalizat din secolul al VII-lea.


Unele impreciziuni de metodă cronometrică determinate de gradul de informare al epocii sale au fost ulterior corectate printr-o diferenţă de 4 ani, corespunzând ca punct de referinţă anului 758 A.U.C., în loc de 754 când fusese calculată data naşterii lui Isus, de către Dionisie.


Alături de scrierile sale, autoritatea spirituală a lui Dionisie Exiguul l-a consacrat şi prin felul cum i-a primit la Roma pe învăţaţii călugări sciţi veniţi din Dobrogea. Modul în care a condus dezbaterile doctrinare în limba lor şi deosebita afecţiune arătată faţă de conaţionalii săi i-au atras şi mai mult aprecierile învăţaţilor creştini.


În lucrarea prezentă adăugăm o blibliografie selectivă a acestor opere de o largă varietate, de interes istoric, filologic şi artistic de tip enciclopedic, sesizate de unii autori moderni ca Mc. Cormick sau Hans Grotz S.J. Calendarul, considerat ca element de bază al dimensiunii folozofiei timpului, era corespondentul stăpânirii focului pentru organizarea vieţii, prin faptul că evenimentele principale (înregistrate sub denumirea de anale) deveneau instrumente de orientare materială şi spirituală.


La început, Analele antice şi cele medievale erau asemănătoare. Analele romane antice şi-au avut începutul în cunoscute Faste consulare (Însemnarea zilelor faste sau nefaste). Analele medivale însă proveneau din evidenţa tabelelor pascale (vezi Mc. Cormick, 14). Aceste tabele îşi datorau existenţa cunoaşterii datelor Paştilor, ca orientare de bază pentru anul liturgic, care necesita un calcul destul de complicat; un calcul care să pună de acord calendarul lunar al evreilor cu calendarul solar al romanilor. Tabela pascală (pascalia) care, în final, a obţinut recunoaşterea generală în Occident, a fost aceea elaborată de Dionisie Exiguul în secolul al VI-lea. Ea avea la bază o tabelă precedentă alexandrină şi a fost publicată la Roma, unde se afla Dionisie.


Sistemul dionisian - cum îl considera acelaşi Mc. Cormick - a fost acceptat peste Alpi şi decretat în Sinodul de la Whitby (664), în care a fost refuzat sistemul celtic-irlandez, datorită în cea mai mare parte intervenţiilor lui Vilfrit sau Wilfred. Anglo-saxonul Beda Venerabilul a asigurat generalizarea acelei hotărâri, adoptând-o şi explicând-o în lucrările sale Cartea despre timpuri şi Despre logica timpurilor.


Evanghelizarea Europei (vezi Mc. Cormick, 15) de către misionarii anglo-saxoni din secolul al VIII-lea întărea triumful sistemului dionisian şi înlătura practicile locale, cum ar fi calculul victorian (la Marsilia) şi cel irlandez, importate mai înainte pe continentul european. Acesta a fost momentul în care au apărut Analele cunoscute de noi, iar misionarii anglo-saxoni au fost cei care au impus tabelele pascaliei (vezi Iacob, 35).


Vezi opere:
BAV, REG. LAT 407
Sec. IX, 195x240 mm, ff. 74v; 11, 14-21
DIONISIUS EXIGUUS
Codicele de drept eclesiastic (MPL, 67, 153D, 419) şi Colecţia de decrete ale pontifilor romani (MPL, 67, 233D; 11.1-6)
DIONISUS EXIGUUS
Codex canonum ecclesiasticarum [f. 74v]
Collectio Decretarum pontificum romanorum [11.14-21]
f. 74v = Sententia Baedae pr[es] bi[teri]…
f.74 v=De Decreti Siricii Ep.i.Cap. III
BAV, REG. LAT 481
Sec. IX-XII, pregament ff. 69v-96
DIONISIE EXIGUUS [cel MIC] (470-540)
Viaţa Sf. Pahomie, comentariu în limba latină
VAT. LAT. 1188, ff.142-159, pergament, sec. XV; MPL. 73, 227-272.
VAT. LAT. 374, ff. 79-126v, pergament, sec. XV: I =Interpretarea în latină a vieţii Sf. Pahomie, abatele din Tabennensis, cu prefaţa autorului şi traducătorului.
BAV, VAT. LAT. 3124
Sec. XIV, pergament, 230x170mm f. 60r+v
Tabelele lui Dionisie EXIGUUL [cel MIC] pentru calculul erei creştine: f.60=Tabela calculului anilor; f.60v=Tabela calculului Paştilor. Extrase după operele sale care au reformat calendarul pe plan mondial, pentru care este considerat şi „părintele erei creştine“
f. 59 r+v=Tabelele Sf. Beda=Concurrentes
BAV, URB.LAT. 485
Sec. XV, pergament, 200x310 mm f.62 r+v
SCRISOARE CĂTRE EGIPIUM, prin care Dionisius îşi exprimă recunoştinţa faţă de preotul şi mentorul său din Dobrogea (România). La Roma, el se simte legat de anii tinereţii, de locul său natal, cu aceeaşi afecţiune cu care i-a primit pe conaţionalii săi deveniţi celebri sub numele de călugări sciţi în dezbaterile de credinţă în Cetatea Eternă. Erudit admirat pentru înţelepciunea sa de jurist, filosof şi poliglot, el reprezintă elanul creştinismului european în epoca lui de pionierat în primele secole şi, prin pregătirea sa doctrinară, face dovada înaltei şcoli a creştinismului din zona dunăreană.
BAV, VAT. LAT. 85652
ff. 467-478, sec. XII, pergament
DIONISUS EXIGUUS
Interpretatio latina historiae inventionis capitis S. Johanis ommisso prologo interpretis
Vedi anche:VAT. LAT. 6073, ff. 205v-209v, sec. XII. MPL. 67, 419-432
Des: „pristinae sanitati: Celebrata este autem depositio...“
B. MPL, 67, 419/432
(n.s. 2) f.2 - Librum Monastery S. Petri Walmundariensis.
Scriptus Saec. Decimus.
BAV, VAT. LAT. 8565
ff. 467-478, sec. XII, pergament,
DIONISIE EXIGUUS [cel MIC] (470-540)
Interpretarea în limba latină a descoperirii capului Sf. Ioan (mai puţin prefaţa celui ce comentează)
f. 2: Cartea Mănăstirii Sf. Petru din Walmundar, scrisă în secolul zece.
Vezi: VAT. LAT. 6073, ff. 205v.-209v.; MPL, 67, 419-432.


Sursa foto: Ilustraţie din Catalogul expoziţiei „Monumenta Romaniae Vaticana" - Ion Dumitriu-Snagov


Citește și: 

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia ediţie, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884“

#sărbătoreşteDobrogea141 Medalia „Dionisie Exiguul“, întru cinstirea primului dobrogean ce a calculat anul Întrupării lui Iisus Hristos