#StrăzidinConstanța - atunci și acum Costinești în anii 1960

 
Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Constanța și împrejurimile ei“, publicată la Editura Științifică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
 
Cei trei autori, Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin, ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
 
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei  orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lăsând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.  
 
Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tăbăcărie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sîrbu, Palas C.F.R. 
 
„La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, prima parte a capitolului, ne plimbă prin Piața Independenței, unde este prezentată clădirea Sfatului Popular, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe faleză, cu Cazinoul și statuia lui Mihai Eminescu sau pe bulevardul Stalin, actualul bulevard Tomis. 
 
A doua parte, „Prin orașul care se revarsă peste zidurile tomitane“, duce lectorul de pe bulevardul Republicii, actualul bulevard Ferdinand, până pe bulevardul Lenin, actualul bulevard Mamaia. Printre altele sunt prezentate Hotelul și restaurantul Continental, Piața Unirii, Restaurantul „Modern“, Consiliul regional A.R.L.U.S.,  Comitetul regional al Crucii Roșii, Redacția ziarului „Dobrogea nouă“.
 


Tot al doilea capitol găzduiește o parte dedicată stațiunilor balneare. Aflăm aici detalii despre stațiunile Mamaia, Agigea, Eforie, Năvodari, Techirghiol și Vasile Roaită.
 
Lucrarea mai dispune de alte trei capitole. „Excursii în jurul orașului Ovidiuׅ“ este al treilea capitol care se axează pe obiectivele industriale ale regiunii noastre de la acea vreme, precum Termocentrala electrică Ovidiu, Uzinele de superfosfați Năvodari. Capitolul următor deschide și mai mult spațiul editorial, ducând cititorul în „excursii mai lungi în împrejurimi“. Aici rândurile scrise de autori ne ghidează pe la Adamclisi sau Histria, cu ale lor vestigii milenare.
 
„Excursii mai lungi în împrejurimi“ - Costinești în anii 1960
 
Ne îndreptăm către Costinești. Plecăm din stațiunea Vasile Roaită, astăzi Eforie Sud, mergând cu autobuzul 19 kilometri către Costinești. Autorii lucrării de față punctează în maniera specifică contextului social-politic din acei ani, informația fiind alterată pe alocuri, că localitatea era cunoscută pentru taberele pentru studenți organizate aici, mai toate activitățile care se puteau desfășura fiindu-le dedicate. Redăm mai jos descrierea alcătuită de cei trei autori:
 
„La sud de Vasile Roaită șoseaua se depărtează tot mai mult de litoral. Limanurile care se ivesc în vecinătatea litoralului dau cale liberă șoselei pe la capătul de vest al lacurilor.
 
Călătoria cu autobuzul de la Vasile Roaită la Mangalia pe șoseaua asfaltată este foarte placută. Șoseaua trece prin Tuzla, apoi prin localitatea 23 August, ocolind pe la vest lacul Tatlageac. Se apropie apoi de liziera pădurii-parc de la Comorova, care se desfășoară între șosea și țărmul mării. Acum șoseaua se apropie tot mai mult de litoral, îndreptîndu-se spre Mangalia. Costinești este prima stațiune balneoclimaterică pe care o întîlnim la 19 km după plecarea din Vasile Roaită, printr-o abatere de la șoseaua principală, îndreptîndu-ne spre drumul care duce în sat.
 
Urmăm firul acestuia și în curînd se văd casele din Costinești, un sat de colectiviști, în perspective de a deveni o stațiune balneoclimaterică. După ce trecem de sediul gospodăriei colective, care rămîne pe stînga, ajungem la o răspîntie în dreptul unui grup de magazine. Ne abatem pe aleea care duce spre plajă. Această plajă întinsă și frumoasă s-a format aici, la adăpostul capului Tuzla. În 1956 Uniunea Internațională a Studenților, în colaborare cu Asociația studenților din R.P.R., au organizat la Costinești o tabară de odihnă care a primit denumirea de «Tabară albastră». Tabara studențească internațională stabilită în corturi albastre a dus faima satului Costinești pînă departe în R.P. Polonă, R.D. Germană, R.S. Cehoslovacă și în alte țări.
 
Plaja are peste 50 metri lățime, iar lungimea se măsoară în kilometri. Mai departe, spre sud, se află o clăidire nouă. Este complexul sanatorial Costinești, profilat pentru tineret. Așezat la o depărtare de 200 m de plajă, este din plin însorit. Complexul are săli pentru cazarea tineretului, a medicilor și a personalului de îngrijire, săli de mese, bucătarie, cabinete medicale, o mică scenă în aer liber, pergole, terase, terenuri de sport, un club modern cu vedere spre mare.“
 
Va urma.