24 februarie 1942, ziua în care s-a scufundat Nava Struma. Un singur supraviețuitor rămas în urma tragediei

 
Struma a fost o navă de pasageri care a părăsit Portul Constanța la data de 12 decembrie 1941 cu 790 de pasageri de origine evreiască la bord.
 
Din cauza peisajului politic din anii `40, evreii erau asupriți în toate țările aliate Germaniei lui Hitler, România aflându-se printre ele. Totuși, odată cu desființarea Statului Național-Legionar, evreii din țară au primit ajutor în a emigra.
 
Astfel, mai multe nave cu evrei au plecat din porturile românești, cu destinația Palestina. Între 1938-1940, în timpul domniei lui Carol al II-lea, din porturile românești au plecat 25 de nave cu peste 17.000 de emigranți evrei din Germania, Austria și Polonia. Când la conducerea statului a venit Ion Antonescu, între anii 1940-1944, au plecat spre Turcia alți 48.000 de evrei.
 
Nava Struma a părăsit Portul Constanța pe 12 decembrie 1941. La bordul ei erau nu mai puțin de 790 de pasageri evrei.
 
Până să ajungă în Palestina, vasul avea o oprire de făcut la Istanbul. Din cauza unor avarii repetate ale motorului, un drum ce în mod normal este parcurs în 14 ore, a fost efectuat în patru zile.
 
Struma a ancorat în Portul Buyukdere, aflat la trei mile nord de Bosfor. Doar nouă persoane au primit acceptul autorităților turcești de a părăsi nava. Opt pentru că aveau vize britanice luate la București înainte de ruperea relațiilor între România și Marea Britanie, iar cealaltă era gravidă, la termen pentru a naște. Restul au fost carantinați și doar trei persoane au fost autorizate pentru a se urca la bord. Este vorba despre Rifat Karako, Simon Brod (ambii evrei din Istanbul) și N.G. „Dan” Malioglu (șeful de escală al Serviciului Maritim Român la Istanbul). Cei trei au încercat să obțină și pentru ceilalți evrei vize, ducând negocieri în acest sens cu turcii, britanicii, suedezii, societicii și Crucea Roșie, toate finalizate fără succes.
 
Guvernul de la Londra a interzis debarcarea evreilor în Palestina, țară aflată din anul 1922 sub egidă britanică. Ei au invocat motivul că evreii erau dușmanii Marii Britanii.
 

Timp de nouă săptămâni, pasagerii au așteptat soluționarea problemei. Această așteptare l-a făcut pe căpitanul Garabetenko să-i trimită guvernului turc o scrisoare în care a contestat motivele carantinei și a cerut debarcarea pasagerilor și eliberarea navei.
 
O delegație a evreilor români din Palestina a venit la Istanbul și a obținut o întrevedere cu președintele Turciei, Ismet Inonu. Au fost eliberate doar 28 de vize, pentru copiii cu vârsta sub 17 ani. Totuși, de teamă de a nu supăra guvernul de la Londra, autoritățile turcești au refuzat să ridice carantina și au ordonat echipajului să întoarcă nava în România. Din ordinul căpitanului Garabetenko și la rugămintea evreilor de la bord, motorul, oricum defect, a fost sabotat definitiv, astfel că, plecarea din Portul Buyukdere spre România era imposibilă. Pasagerii au întins pe marginile navei cearșafuri inscripționate cu mesajul: „Suntem refugiați evrei, salvați-ne!”.
 
În seara zilei de 23 februarie 1942, a fost dat ordinul ca Struma să fie dusă cu forța înapoi în Marea Neagră. Un pluton de ostași turci s-a urcat la bord, au tăiat lanțul ancorei și a trecut o parâmă la prova. Un remorcher a dus vasul până în largul Bosforului, unde i-a recuperat pe soldații turci, lăsând Struma să plutească în derivă.
 
Pe 24 februarie, dimineață, la ora 09:30, nava Struma a fost torpilată și scufundată în Marea Neagră. Au murit 769 de pasageri. A existat un singur supraviețuitor, un tânăr de 19 ani pe nume David Stoliar. Acesta a ajuns în Turcia și a fost lăsat să plece în Palestina. Ulterior, el a trăit în Japonia și Statele Unite. A decedat la 1 mai 2014.
 
Responsabil de atacul asupra navei a fost un submarin sovietic, lucru aflat după anul 1991, când s-au deschis arhivele.

 
În decembrie 1999, epava vasului a fost descoperită la 5 km nord de țărmul Turciei. David Stoliar a fost cel care a oferit indicațiile. Epava a fost explorată și filmată de scafandrul turc, Levent Yuksel.
 
Citește și: