În urmă cu cinci ani avea loc înmormântarea Regelui Mihai I al României. Mărturisirile despre clipele petrecute pe litoralul românesc
În urmă cu cinci ani avea loc înmormântarea Regelui Mihai I al României. Mărturisirile despre clipele petrecute- Regele s-a născut pe 25 octombrie 1921 și a murit pe 5 decembrie 2017
- În anul 1999 primea Cheia orașului Techirghiol, iar în 2011 a fost numit cetățean de onoare
Regele Mihai I, ultimul monarh al României a fost înmormântat pe 16 decembrie 2017, la Catedrala Mănăstirii Curtea de Argeș, același loc unde a fost înhumată și soția sa, Regina Ana. La funeralii au participat mai multe familii regale și imperiale.
Slujba de înmormântare a fost oficiată la catedrala Patriarhală din București de către Patriarhul Daniel.
Trenul care transporta trupul neînsuflețit al regelui a ajuns la Curtea de Argeș, locul unde a fost ținută ceremonia de înmormântare. Cortegiul funerar a fost însoțit de o mulțime numeroasă în prima parte a zilei, la București, iar alte mii de persoane au întâmpinat trenul în gările prin care acesta a trecut. Când a ajuns la Curtea de Argeș, 2.000 de oameni erau adunați pe peroanele gării.
Ceremonia de înmormântare din data de 16 decembrie a fost coordonată de generalul Gelaledin Nezir, născut în Cernavodă, județul Constanța. Acesta a absolvit cursurile Liceului Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța. Și-a continuat studiile superioare în cadrul Armatei lucrând inițial în Marina Militară și apoi la Ministerul de Interne. De-a lungul carierei sale, Gelaledin Nezir a fost decorat de nenumărate ori cu cele mai înalte distincţii militare. Este cetățean de onoare al orașului Cernavodă.
„Familia regală a avut pentru Dobrogea o dragoste specială”
În timpul sărbătorilor pascale din anul 1999, Regele Mihai a venit împreună cu Regina Ana la Techirghiol pentru a petrece cu enoriașii ortodocși. Acolo, i-a oferit un interviu jurnalistei Aurelia Lăpușan. Mihai I mărturisea că:
„Mă aflu în Techirghiol şi parcă nu mai am nicio amintire. În mijlocul anilor '30 veneam cu colegii de şcoală la Carmen Sylva, pe partea cealaltă a lacului. Acesta era parcă mult mai mic, înotam în el, întrebam mereu despre nămolul miraculos. Mama mea avea o casă de vacanţă la Mamaia, dar acum nu ştiu precis ce-a mai rămas. Este ceva, ce seamănă vag, prea vag, cu amintirile mele.
În fiecare vară veneam o dată, de două ori la plajă. La sfârşitul anilor de şcoală ajungeam la Constanţa şi, din câte ţin minte, stăteam în pavilionul reginei Elisabeta, adică poeta Carmen Sylva. Făceam cursuri de istorie, de geografie la faţa locului. Mergeam, astfel, la Histria, la Adamclisi. În fiecare an mergeam tot în alt loc. Am traversat podul de la Cernavodă pe jos, ca să-i vedem măreţia. Nu ne săturam privindu-i silueta, dantelăria.
Familia regală a avut pentru Dobrogea o dragoste specială. Carol I s-a aplecat cu mare curaj şi migală spre a încuraja dezvoltarea vieţii româneşti la Marea Neagră. Prea puţin se vorbeşte astăzi despre meritele lui în istoria acestor locuri. Dar ce să vorbesc despre acele timpuri când despre altele şi mai recente nu se ştie aproape deloc? Nu se vrea, nu că nu se poate”.
Suveranul a descris și cum a regăsit Dobrogea, unde nu mai pășise de 53 de ani.
„Regăsesc multe lucruri stricate, nu mai recunosc nimic. Oamenii din Techirghiol m-au primit cu dragoste, dar eu am trăit înzecit emoţiile când am revăzut bisericuţa din lemn care fusese cândva montată în faţa foişorului, la Peleş, pe un vechi teren de tenis abandonat. Era la mai puţin de 50 de metri de foişor. Din când în când, intram singur să mă reculeg. Nu se făceau slujbe, era ceva personal, intim.
Bisericuţa de-aici e puţin schimbată, intrarea este prin partea opusă, se şi vede uşa originală. Pentru asta am vrut să vin să stau câteva zile aici, la Techirghiol, unde maica Semfora ştie să păstreze lucrurile bune şi să înalţe credinţa în sufletele de rând. Noi ne rugăm mereu să fie ţara aşa cum a fost cândva, ca o floare”.
În data 8 aprilie 1999, după ședința extraordinară a Consiliului Local, Regele Mihai a primit Cheia orașului Techirghiol, acordată „ca semn al ospitalităţii şi preţuirii pe care noi, aleşii cetăţenilor oraşului Techirghiol, i-o acordăm M.S. Mihai l”. Peste 12 ani, pe 27 octombrie 2011, Mihai I primea titlul de Cetățean de onoare al orașului, distincția fiind primită din partea unei delegații de la Techirghiol, venită la Palatul Elisabeta din București.
Viața ultimului monarh al României
Regele Mihai I al României s-a născut pe data de 25 octombrie 1921, la Sinaia.
A avut două perioade în care a fost rege al României: între 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930 și între 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947.
Mihai a fost fiul princepelui Carol, care mai târziu avea să devină regele Carol al II-lea și al prințesei Elena a Greciei. Pe linia paternă, Mihai a fost nepotul regelui Ferdinand I și al reginei Maria. De asemenea, fostul monarh a fost nepotul regelui Constantin I al Greciei, pe linie maternă. Din partea ambilor părinți, Mihai I a fost stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii și văr de gradul trei cu regina Elisabeta a II-a.
Prima sa domnie a început în anul 1927, după moartea regelui Ferdinand I. Tatăl său, Carol al II-lea renunțase la tron în decembrie 1925 și astfel, la doar 6 ani, Mihai I devenea rege al României. Pentru că nu putea guverna de unul singur la acea vârstă, a fost formată o regență din care făceau parte: principele Nicolae (al doilea fiu al regelui Ferdinand I și unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și președintele Înaltei Curți de Casație Gheorghe Buzdugan (care a fost înlocuit după moartea sa cu Constantin Sărățeanu). În 1930, după ce Carol al II-lea s-a întors în țară în contextul crizei economice, a fost desemnat rege de către Parlament, iar Mihai a fost proclamat urmaș la tron primind și titlul creat ad-hoc de „Mare Voievod de Alba-Iulia”.
În anul 1940, Mihai și-a început a doua domnie la vârsta de 18 ani. Proclamarea sa ca rege s-a făcut fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (suspendată printr-un decret din 5 septembrie 1940 al regelui Carol al II-lea) și fără votul de aprobare al parlamentului (dizolvat tot prin acel decret și redeschis abia în 1946). În 1947, în timpul unei călătorii la Londra prilejuită de nunta Elisabetei a II-a, regele a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, viitoarea lui soție. Regele Mihai I s-a întors în țară la îndemnul lui Winston Churchill, care l-a convins să-și reconsidere ideea de a nu mai reveni. În seara zilei de 29 decembrie 1947, monarhul a fost chemat la București de Petru Groza și Gheorghe Gheorgiu – Dej. Aceștia i-au prezentat o declarație de abdicare de la tron, pe care Mihai I a refuzat să o semneze. În urma amenințărilor făcute de Petru Groza cu privire la declanșarea unui război civil și a executării celor aproape o mie de studenți închiși la acel moment în diferite închisori din București, regele a semnat declarația de abdicare pe 30 decembrie.
Silit să părăsească țara, regele Mihai s-a stabilit la Versoix, Elveția, împreună cu principesa Ana de Bourbon-Parma. Cei doi au avut cinci fiice: principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.
În iunie 1948, autoritățile comuniste din România i-au retras cetățenia, iar după Revoluție a fost oprit de regimul Iliescu să se întoarcă în țară. În 1992, de sărbătorile pascale, regele revenea în România. În anul 1997, sub președenția lui Emil Constantinescu și-a redobândit cetățenia.
Începând cu anul 2004, regele Mihai și regina Ana au locuit la Aubonne, Elveția. Regele Mihai s-a retras din viața publică în martie 2016, când a fost anunțat faptul că suferea de o boală incurabilă. A murit pe 5 decembrie 2017, la ora 13:00.
Citește și:
16 decembrie – Trei ani de la slujba de înmormântare a Regelui Mihai I al României
Constanţa de odinioară Regele Mihai şi dragostea lui specială pentru Dobrogea (galerie foto)
Cinci ani de la moartea regelui Mihai, ultimul monarh al României
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp